Sunt Marta S., din Bucuresti, acum in varsta de 46 de ani. Locuiesc impreuna cu Florin, iubitul meu, intr-un apartament cu trei camere, din Colentina. Un apartament in care in afara noastra mai traiesc un cocker alb cu pete maronii, o pisicuta birmaneza cu pedigree, plus un acvariu cu pestisori, o colivie cu papagali si o iguana cu coada lunga de un metru. Probabil va intrebati ce e cu toata adunatura aceasta de animale pe care o crestem in apartament.

Va povestesc, in cele ce urmeaza, despre dragostea cu nabadai dintre mine si Ema, iubita - si, mai apoi, sotia - mea, dragoste care dureaza de aproape doua decenii. Da fapt, daca ma gandesc bine, mai corect spus ar fi fost ,,relatia dintre mine si Ema”, ci nu ,,dragostea”, caci, dupa cum veti vedea, in multi din anii petrecuti impreuna numai de dragoste nu a fost vorba…

Totul a inceput in urma cu circa douazeci de ani, ca intr-un basm frumos. Eu si Ema ne-am cunoscut pe cand eram doar niste adolescenti, ne-am indragostit nebuneste si ne-am jurat ca nimeni si nimic nu ne va putea desparti vreodata. Ca lucrurile nu aveau sa stea asa cum le planuisem noi urma sa aflam mult timp mai tarziu, insa primii doi ani de iubire, pana la casatoria ce a urmat, au fost intr-adevar dulci ca un fagure de miere.

Nu stiu in ce masura este adevarat ca numele influenteaza destinul omului, insa in cazul meu s-a adeverit. Ma cheama Marcela P., sunt din Brasov, si in tinerete, vreme de sase ani, am preacurvit. Imi este rusine ca am facut-o, dar va rog sa ma credeti ca nu aveam o alta posibilitate de supravietuire. Proveneam dintr-o familie de alcoolici, in care eu eram calcata in picioare de mama, care la randul ei era sacul de box al tatei. Imi amintesc ca, inca de cand eram mica, seara de seara, ajungand acasa dupa terminarea scolii, o gaseam pe mama beata manga. Eu incercam sa vorbesc cat mai putin, sa o ajut la treburile casei si sa nu o ies din vorba sa, caci stiam ca, daca se infurie, ma bate. Insa de fiecare data, oricat de bine mi-as fi indeplinit sarcinile, ea tot gasea nod in papura si se punea cu pumnii pe mine.

L-am cunoscut pe Bogdan in urma cu 4 ani, atunci cand s-a angajat la aceeasi firma unde eu lucram de multa vreme. O firma de telecomunicatii unde se castiga bine, dar se  si munceste pe rupte. Ne-am simpatizat din prima clipa, apoi ne-am placut si in final ne-am iubit. Si ne-am iubit atat de mult, incat dupa un an de concubinaj am decis sa ne casatorim. De atunci au trecut vreo doi ani, perioada in care am avut o casnicie reusita, izbutind, cum se spune, sa ne facem un rost. Cum amandoi aveam salarii frumusele, am pus niste bani deoparte, desi nu ne-am luat de la gura, si chiar am avut niste vacante de neuitat. Una peste alta, toate bune si frumoase pana atunci: ne iubeam, adunam amintiri frumoase impreuna si ne faceam planuri sa devenim parinti. Eu, pe numele de fata Ileana B., aveam 29 de ani, iar el, Bogdan M., avea 33. Primii nori negri pe cerul mariajului nostru fericit au aparut asadar in urma cu un an, cand in firma s-a angajat Marina. O fata frumoasa foc, inteligenta, aparent modesta. Nu am vazut vreun pericol in ea la momentul respectiv, insa la putin timp dupa ce a aparut in peisaj aveam sa vad...

L-am cunoscut pe Codin inainte de a cunoaste ce inseamna dragostea. M-am atasat de el si am considerat ca ceea ce simteam pentru el era dragoste. Se purta frumos cu mine, ma alinta, imi satisfacea toate poftele de copila rasfatata si capricioasa ce eram. Mi s-a parut, atunci, firesc sa ii raspund cu caldura si afectiune si sa ii permit sa-si satisfaca, la randul sau, prin mine visele si fanteziile sale barbatesti. Numai ca, aveam sa aflu in timp, ceea ce el ma facuse sa cred ca era normal, nu era altceva decat boala din capul lui.