"Asculta-ma pe mine: ce spune omul la bautura, e adevarat! Omul, cand bea, isi pierde instinctul de conservare si spune vrute si nevrute; toate, insa, sunt adevarate."

Cel care imi adreseaza cuvintele acestea, pe un ton care nu accepta contrazicere, este un necunoscut. Un barbat la vreo 40 de ani, cu parul inspicat, nasul mare si urechile clapauge, care, dupa cat alcool a turnat in el de cand a inceput petrecerea, in urma cu vreo doua ore, a prins chef de vorba. Un barbat care s-a nimerit sa fie asezat la aceeasi masa cu mine la botezul la care am ajuns intamplator si unde, in afara de parintii copilului -si pe ei, doar tangential-, nu stiu pe nimeni. O figura pitoreasca, as zice la prima vedere.

Vizavi de blocul in care locuiesc se afla cateva strazi de case, unele vechi si darapanate, pe care, daca ar fi fost dupa mine, le-as fi daramat demult... Oamenii din ele, in schimb, sunt "de comitet", te intelegi si te ajuti cu ei, daca ai nevoie. Nu de putine ori am spalat masina in curte la doamna Baltag sau am mesterit cate ceva la motor, ajutat de sotul dansei. Si multe alte chestii marunte. Pe scurt, de fiecare data cand am avut nevoie de ei, au fost acolo pentru mine. Acum e randul meu sa fiu dragut cu ei.

Vine o vreme cand fiecare dintre noi priveste inapoi, constata ca nu intotdeauna a fost atat de bun pe cat ar fi putut fi si isi propune sa repare ce mai poate repara. Vremea aceasta a venit, pentru nevasta-mea, in urma cu vreun an, de cand dateaza cele pe care vi le povestesc in cele ce urmeaza. Cititi si va cruciti! Si sa nu uit: nu incercati asa ceva acasa! E mai dureros decat pare...

Va sa zica, se intalneste nevasta-mea, Andreea, cu o fosta colega de serviciu. Una, Cerasela, cu un comportament la fel de frivol si dubios pe cat ii e si numele. De ce afirm asta? Fiindca Cerasela, pe langa faptul ca traia de zece ani in concubinaj cu unul care o caftea in mod regulat, mai avea si doi copii din flori si doi amanti. Plus alte pacate, care nu au legatura cu nespalatul de care vreau sa va vorbesc. Si ce credeti ca ii zice Cerasela asta nevestei-mele, care i se plansese de anumite probleme? Ii zice:

- Daca vrei sa iti mearga bine, trebuie te curatesti de pacate si de tot ce e rau in tine. Eu asa am procedat. Si uite acum ce bine imi e...

"Nu e nimeni pe strada, ochii tristi sa mi-i vada", zice un refren celebru. Dar mie nu mi se potriveste decat prima parte, adica, desi singur pe o strada, nu sunt deloc trist. Dimpotriva, sunt cat se poate de binedispus, lucru usor de inteles, judecand dupa faptul ca ma intorc de la o chermesa si sunt destul de bine afumat.

E 5 dimineata si ma aflu pe undeva prin Voluntari, habar nu am unde. Cativa amici au luat taxiul spre casele lor, dar eu, locuind pe Fundeni, adica relativ aproape, mi-am zis ca nu ar fi rau sa fac putina miscare in zori de zi, abia mai scot fumul de tigara din haine. Asa ca am luat-o la pas pe jos.

Povestea ce am sa v-o spun acum are sa va emotioneze. Spun asta fiindca i-a impresionat pe toti cei carora le-am spus-o. Si au fost oameni diferiti, din medii diferite, de varste si sexe diferite, de conditii sociale diferite. Ei bine, fara exceptie, cei care au auzit povestea au ramas impresionati. Unii dintre ei chiar au plans.

E vorba de un baiat de 30 de ani, care la o adica ar putea fi numit barbat, dar pe care, cine l-a cunoscut, tindea sa-l catalogheze mai degraba drept baiat decat barbat. Un om sufletist, care a dat tot ce avea mai bun in el, pana a ramas el fara nimic. Iar cand, la randul lui, a cerut ajutor, nu a primit. Toti cei carora le daduse l-au uitat. Nimeni nu l-a mai recunoscut. Nu-i asa e ca e emotionant? V-am zis eu...