In fata Spitalului "Gheorghe Lupu", de pe sos. Stefan cel Mare, opreste autobuzul 330. Sunt orele amiezii, vremea e insorita si lumea imbracata lejer. Urcati prin spate, doi pustani de liceu se posteaza chiar la geam, privind in urma, de unde, in alergare, se apropie un barbat imbracat in costum stralucitor, cam de 40 de ani. El ajunge in dreptul usii, e gata sa puna piciorul pe scara, dar in clipa aceea usile se inchid, spre amuzamentul celor doi baieti. Acestia incep sa rada zgomotos, aratandu-l totodata cu degetul: "Ia uite-l p-asta! I-a-nchis usa-n nas! L-a lasat p-afara!". Si ii striga: "Nu-i nimic, il iei la prima!".

Tramvaiul 46, venind dinspre Gara de Nord, opreste la Dorobanti, si in vagonul al doilea urca un barbat cu ochelari, la costum si cravata, care ocupa un loc si se apuca sa citeasca ziarul. Dupa vreo doua statii, parand ca-si aduce aminte de ceva, se plesneste cu palma peste frunte, lasa ziarul si scoate telefonul mobil din diplomatul pe care-l tine pe genunchi. Priveste discret in jur de parca ar dori sa se asigure ca nu-l urmareste nimeni, si formeaza un numar.

Pe una dintre bancutele de pe malul lacului Herastrau sunt asezati, joi dupa-amiaza, doi tineri indragostiti. Iubirea dintre ei e, dupa cate se pare, foarte mare, caci trag unul de altul si se saruta lung, cu ochii inchisi. Practic, in imbratisarea lor frenetica, stau aproape intinsi, rupti complet de realitatea ce-i inconjoara.

Extazul trupesc le e intrerupt, la un moment dat, intr-un mod brutal, neelegant, de un barbat la vreo 45 de ani, cu trasaturi aspre, de om dur. Acesta, trecand prin dreptul bancii, observa ce face cuplul inlantuit si striga: “Hei, voi de acolo! Unde va treziti, in pat? Scularea imediat, luati o pozitie decenta!”

Gradina Zoologica. Duminica, pe la pranz, lume stransa ca la circ, ca doar sunt o multime de animale. Doar ca cel care ofera ofera un spectacol tragicomic rar, nemaiintalnit, nu este vreun animal nervos, ci un om, mai exact un baiat cam la vreo 30 de ani. Recitalul sau - pentru ca este vorba de un recital in toata regula - incepe cu plansete, suspine, gemete. Apoi, face ca toate... animalele (sic!). Parintii, pentru ca exista si asa ceva acolo, se uita unul la altul, neputinciosi. Balonul cu care se juca baiatul nu mai e, balonul s-a spart.

Dupa ce isi arunca pe jos caciulita roz cu ciucure portocaliu, “copilul” incepe sa-si smulga firele de par din cap, si nu alta! “Taci, copile, ca iti cumpara mamica altul! Uite acum ti-l aduce mamica, taci si o sa vezi cum apare cu el!”, incearca femeia, daca nu sa-l faca sa inceteze cu smiorcaiala, atunci macar sa-l mai tempereze.

In statie la “Republica”, unde au capatul tramvaiele 36, si 56, vine, cu viteza constanta si acceleratie nula, un alergator. Fuge de departe, tocmai dintre blocurile cu patru etaje, ca sa prinda garnitura pe care vatmanul, unul slab si pricajit, o trage la linie. Nu apuca sa vada ce numar are tramvaiul care tocmai a intors, asa ca, disperat, il intreaba pe primul individ care-i iese in cale, un tip inalt, la vreo 40 de ani, de pe refugiu: “Ce e, e 36?” Sigur pe el, respectivul ii raspunde prompt: “Da, bineinteles. E 36, urca repede, ca pleaca!” Omul ii multumeste frumos si se arunca pe scara tramvaiului, tocmai la timp, caci imediat conductorul inchide usile si porneste.

Asistand involuntar la dialogul fulger dintre cei doi, un al treilea personaj, unul tanar, echipat intr-un costum sobru, de parca s-ar duce sa-si ridice premiul pentru lozul cel mare, intervine: “Domnule, ce-ati facut? L-ati indus in eroare.