E ora 12 fix si, fara o secunda intarziere, profesorul intra in amfiteatru. E un barbat inalt, sobru, grizonat, care nu accepta in timpul orelor nici un fosnit, scrasnit, ras sau vreun altfel de zgomot. La clasa lui nimeni nu misca, nimeni nu vorbeste, nimeni nu respira; nu se aude nici musca. Studentii stiu asta si, ca de obicei, il asteapta linistiti in banci, fara forfota si agitatia de dinaintea altor ore.

Profesorul avanseaza maiestuos pana la catedra si saluta: “Buna ziua!”, apoi isi lasa servieta pe scaun si balonzaidul in cuier, scoate o carte, scrisa, de altfel, chiar de el si isi declina intentiile: “Voi continua de unde am ramas ieri. Ochii la mine!” Si incepe sa astearna pe tabla diverse formule matematice complicate, greu de inteles pentru necunoscatori. Profesorul scrie, studentii copiaza, e o liniste mormantala si o presiune apasatoare, greu suportabila, cand, deodata, se aude un strigat fantastic: “Alo, profesore!”

Pe una dintre bancutele de pe malul lacului Herastrau sunt asezati, joi dupa-amiaza, doi tineri indragostiti. Iubirea dintre ei e, dupa cate se pare, foarte mare, caci trag unul de altul si se saruta lung, cu ochii inchisi. Practic, in imbratisarea lor frenetica, stau aproape intinsi, rupti complet de realitatea ce-i inconjoara.

Extazul trupesc le e intrerupt, la un moment dat, intr-un mod brutal, neelegant, de un barbat la vreo 45 de ani, cu trasaturi aspre, de om dur. Acesta, trecand prin dreptul bancii, observa ce face cuplul inlantuit si striga: “Hei, voi de acolo! Unde va treziti, in pat? Scularea imediat, luati o pozitie decenta!”

La statia Eroilor, in metroul bucurestean, urca, la orele serii, un grup de vreo cincisprezece tineri cu varstele cuprinse in jur de 20-25 de ani. Imbracati tipator, in tricouri scurte, cu vedere la buric, si blugi prespalati, despicati cu foarfecele in anumite locuri strategice, cum ar fi sub fese, la genunchi sau in zonele cu tatuaje, ei atrag atentia celorlalti calatori, mai ales ca vorbesc pe un ton ridicat, folosind un limbaj decoltat.

O femeie in varsta se uita la ei cu dispret si nu-si poate reprima o constatare: "Tinerii din ziua de azi... Viitorul tarii... Niste animale!", dar vecinul de scaun, un barbat la vreo 45 de ani, cu falci puternice ca ale lui Cotabita, nu este de acord: "Ei, ce vreti, doamna? Sunt copii! Asta-i moda, astea-s timpurile, asta-i viata!" Si ridica din umeri intelegator: "Ce sa le faci?"

Gradina Zoologica. Duminica, pe la pranz, lume stransa ca la circ, ca doar sunt o multime de animale. Doar ca cel care ofera ofera un spectacol tragicomic rar, nemaiintalnit, nu este vreun animal nervos, ci un om, mai exact un baiat cam la vreo 30 de ani. Recitalul sau - pentru ca este vorba de un recital in toata regula - incepe cu plansete, suspine, gemete. Apoi, face ca toate... animalele (sic!). Parintii, pentru ca exista si asa ceva acolo, se uita unul la altul, neputinciosi. Balonul cu care se juca baiatul nu mai e, balonul s-a spart.

Dupa ce isi arunca pe jos caciulita roz cu ciucure portocaliu, “copilul” incepe sa-si smulga firele de par din cap, si nu alta! “Taci, copile, ca iti cumpara mamica altul! Uite acum ti-l aduce mamica, taci si o sa vezi cum apare cu el!”, incearca femeia, daca nu sa-l faca sa inceteze cu smiorcaiala, atunci macar sa-l mai tempereze.

Sunt prin fata fostului magazinul «Muzica», de pe Calea Victoriei, cand aud din spate un strigat scurt si tipator: “Iades!” Ma intorc si vad un tanar la vreo 24 de ani, cu barba, care tine in mana o jumatate de os din capul pieptului unui pui si il impunge cu degetul pe un alt tanar, mustacios care-i vine din fata: “Iades! Iades!” Acesta, speriat, ramane o clipa blocat, apoi incepe sa baguie: “Ce, cum? Aici, acum?” Dar Barbosul il repede: “Pai, unde vrei? Cand vrei? Aici si peste tot! Acum si oricand altcandva! Scoate-l repede, ca ma grabesc!”

Mustaciosul se cauta prin buzunare, dar cam fara convingere. E clar ca a fost prins pe picior gresit. Zice: “Nu-l am, l-am uitat acasa!” Celalalt isi freaca mainile satisfacut si exclama radios: “Bingo!” Dupa care-i zice: “Marca banu’! Sari la castana cu o suta! O suta acum sau cinci sute diseara, cum vrei!” Mustaciosul nu vrea in nici un fel: “Pai ce, ma, m-ai prins si tu o data si acum, gata, vrei sa-ti dau banii? Mai asteapta, sa ma prinzi de trei ori...” “Ce , ma?”, il intrerupe barbosul. “Ba, tu te tii de gluma cu mine aici? Nu-i bine, nu vezi ca fierb? Scoate lozu’, sari cu marinarii pe coverta, ca ma enervez si-mi pierd rabdarea!”