Pe strada A.I. Cuza trec, bine dispusi, doi barbati destul de "afumati". Au in jur de 50 de ani si, in timp ce canta romante, se tin unul pe celalalt de dupa gat si se leagana usor. Primul e ditamai omul, genul de individ croit "patru pe patru" si care, in limbaj rural, se cheama "un pietroi de barbat". Al doilea e mai putin inalt, dar compenseza, ca greutate, cu o burta imensa, ce i se revarsa impetuos peste cureaua de la pantaloni. Amandoi sunt rosii la fata si tin in mana cate o sticla cu alcool pe jumatate goala. Fiind orele serii, strada este destul de animata; se intoarce lumea de la serviciu, asa ca destui trecatori sunt acrosati de cei doi care merg numai in zigzag.

Imbulzeala mare in autobuzul 105. Mai ceva ca sardelele, oamenii se inghesuie unul intr-altul, rezistand cu stoicism. Cei batrani se chinuie mai rau, dar n-au ce sa faca; e greu pentru toti sau cel putin pentru o parte din ei.

Pe un scaun de la geam se lafaie un june putin trecut de 20 de ani, cazut pe ganduri. Nu-l vede, asadar -sau se face ca nu-l vede-, pe mosneagul vlaguit ce cu greu face fata situatiei, dar cand langa el apare o blonda "ca dupa ultima moda", brusc se trezeste la realitate. O studiaza cateva clipe cu coada ochiului si fara sa stea prea mult la indoiala, sare in picioare si zice: "Te rog, fa-mi placerea! Ia loc aici!" Deloc surprinsa, fata accepta, ba chiar ii zambeste fermecator: "Mersi, esti dragut!"

Casatoriti fiind de 5 ani si avand un bebelus de un an, tinerii soti Ginuta si Marian Botez sunt mutati de curand intr-un bloc situat pe Sos.Stefan cel Mare, nu departe de Stadionul Dinamo. Aici, in scurta perioada in care a habitat, cuplul a stabilit frumoase relatii de amicitie si respect cu ceilalti locatari, exceptie facand doar vecinii de deasupra. De acestia apropierea a fost imposibila, motivul principal constand in faptul ca respectivii, doi tineri si melomani frati maghiari, asculta muzica non-stop cu sonorul dat la maximum. Si asta nu ar fi nimic, numai ca, de la o vreme incoace, teroarea s-a amplificat si a imbracat noi forme: celor doi li s-a pus rau pata pe un cantec al apreciatei trupe autohtone Bosquito, cantec pe care il pun incontinuu la statie lor de amplificare de mare putere, exasperand pe toata lumea.

E ora 17.00 si terasele de la Piata Sudului sunt pline. La o masa de langa trotuar, doi barbati la vreo 35 de ani, veniti de vreo jumatate de ora, ridica al treilea rand de halbe si ciocnesc. "Hai noroc, Costica!", spune unul dintre ei, brunet, slab la fata, imbracat intr-un tricou cam ponosit. "Hai sa traiesti, Mitica!" ii raspunde celalalt, un om roscat, pistruiat si cam rotofei. Si amandoi duc halbele la gura. Sunt genul clasic de muncitori fara studii si fara mari pretentii de la viata, ale caror satisfactii sunt oferite de fotbal, femei si bautura. De altfel, de cand au venit, numai despre astea discuta. Dupa ce golesc halbele, isi sterg spuma ramasa pe barba cu dosul palmelor si continua discutia: "Ia uite-o si p-aia! Ia uite-o si p-ailalta!" zice brunetul, aratand din cap spre doua trecatoare misto, pline de nuri.

Pe strada Vatra Luminoasa, langa cele trei cabine telefonice publice, sunt postati trei baieti. Hainele lor smecheresti, tatuajele monstruoase si pieptanaturile punk ii recomanda drept niste tipi nonconformisti, libertini, iar rasul zgomotos si gesturile golanesti pe care le fac intaresc ideea. Aparent neinteresati de cei care trec sau se opresc sa dea un telefon, tinerii de varsta liceenilor devin deodata foarte atenti atunci cand de aparate se apropie o blonda "ca dupa ultima moda". Fata, o sarla bestiala, neintuind nici un fel de primejdie, spune "Pardon", paseste cu gratie printre cei trei si intra in cabina telefonica din mijloc. Atunci, baietii isi freaca palmele de bucurie, privesc in jur si dupa ce se conving ca nu mai e nimeni in imediata vecinatate, actioneaza. Unul dintre ei scoate o sarma cu care leaga pe dinafara usile cabinei in care se afla tipa, iar ceilalti doi patrund in cabinele laterale.