In magazinul de confectii femei “Siciliana” din cadrul Complexului Bucur Obor, sambata, pe la pranz, este mare vanzoleala. Peste o suta de reprezentante ale sexului frumos forfotesc disperate, asemenea unei multimi de termite ce devasteaza totul in cale. Trag de rochii, bluze si fuste, le iau de pe umerase, le intorc pe toate fetele, le probeaza si, nu de putine ori, le cumpara.
Pe la ora 12.00, in incinta isi fac intrarea tatal si fiica, un cuplu de oameni cu ochelari de vedere, dar totusi simpatic. El - genul de profesor de educatie fizica, elastic, suplu, cu inceput de chelie, iar ea - genul de fata foarte draguta si interesanta la cei circa 18 ani ai sai, mladioasa, atletica, tatoasa. Nici nu pasesc bine inauntru, ca fata zice, cu voce tare si plangareata: “Daca mi-a luat-o cineva, nu stiu ce fac! Ma omor!” si se indreapta cu pasi mari si hotarati spre coltul unde se gasesc expuse sute de fuste de toate tipurile, culorile si marimile. Aici, ea ia la mana fusta cu fusta si, intr-un tarziu, negasind ce cauta, izbucneste: “Ah! Fir-as a dracului! S-a dat! Nu mai e! A luat-o alta!” Tatal, ajuns langa ea, incearca s-o consoleze: “Lasa, Lidia, ca doar n-o fi fost aia singura! Gasesti tu alta care sa-ti placa!”
Dar degeaba, ca nu reuseste. Rosie la fata de nervi, fata bate din picioare ca iapa calarita de armasar si azvarle un umeras de e gata sa-l rupa. Atunci, parintele o apuca de umeri, o priveste fix in ochi si-o ameninta: “Daca nu te potolesti, plecam si nu-ti mai iau nimic! Ai grija!” Iar ea se calmeaza. Dupa vreun sfert de ceas, timp in care Lidia a tot scotocit printre fuste aliniate pe umerase, tatal, cu o fusta in mana, o intreaba: “ Ce zici, asta iti place? E ca lumea?” si-i intinde un articol negru, model clasic, ca s-o vada. Ea o ia, o studiaza o clipa si i-o arunca inapoi: “Nu-mi place! E groaznica! E buna de mama-mare!” Dar el insista: “Cum nu-ti place? Da’ ce are?” Plina de draci, tanara se rasteste: “Cum adica, ce are? Tu nu vezi cum e? Pot sa ma duc eu in asta diseara, la bairam cand altele vin imbracate de la Steilmann?!”
Auzind asa un argument “solid”, cu fetele echipate numai de la Steilmann, omul se resemneaza si pune fusta la loc, insa peste putin timp vine cu alta: “Dar de asta ce zici? Nu-i asa ca-i mortala? E exact stilul tau. Are si o crapatura laterala, asa cum iti place tie!” si o sfatuieste: “Ia, probeaz-o!” Lidia, care pare un cazan dat in clocot si careia ii sta chiar mai bine asa, nervoasa, nu e multumita insa nici de asta. Da ochii peste cap ca o mimoza, isi tuguie buzele senzuale si replica teatral: “Nu e buna, ma, tata! Ce daca are crapatura? Nu-i pe gustul meu, ca nu ma avantajeaza! Ia-o de aici si lasa-ma in pace sa mai caut! Nu imi mai arata toate prostiile!”
Tatal nu mai spune nimic. O ia, o pune si pe aceasta la loc si o lasa pe fata in pace o vreme. Cand, peste inca un sfert de ceas, vede ca ea tot nehotarata e, si nici nu da semne ca ar sti ce sa cumpere, ii face o noua propunere. Apoi inca una, si inca una, si inca una. De fiecare data, Lidia stramba din nasucul ei simpatic. “Nu, nici vorba! E nasoala!”; “Nici nu ma gandesc! E de baba vaduva!”; “Ce-i asta? Cred ca glumesti!” Dar tatal nu glumeste. Dand dovada de o rabdare de fier, continua sa-i arate fetei tot felul de fuste, doar-doar i-o placea vreuna.
In cele din urma, dupa mai bine de o ora de cautari asidue, Lidia se decide, in sfarsit, sa incerce un articol. Ea ii spune tatalui: “Vezi ca intru! Stai aici!” si intra in cabina de proba. Dupa putin timp, vine si zice: “Uite-ma! Am venit! It place cum imi sta? Arat bine?” Omul se uita atunci la ea, face o fata tampa ca de vitel la poarta noua si, pentru cateva clipe, nu reuseste sa spuna nimic. Cand isi revine totusi din uluiala, cu ochii beliti la fusta extrem de scurta, turuie pe nerasuflate: “Mai, fata, tu esti normala? Din cate sunt aici, tu tocmai p-asta ai ales-o? Sa ti se vada pulpele astea mari? Asa vrei sa iesi pe strada? Sa se ia golanii de tine?”
Dar fata pare de neclintit. Ea il opreste pe tata din peroratie si zice: “Gata, nu insista, ca nu ma convingi! Asta imi place, pe asta o iau!” Si intra din nou in cabina de proba sa se schimbe. Cand iese de acolo, se uita dupa tatal sau, dar acesta e de negasit. O intreaba pe supraveghetoare de el, iar femeia ii spune ca l-a vazut iesind grabit din magazin, dupa care isi da cu parerea: “Cred ca a plecat ca sa nu-ti cumpere fusta. Nu i-a placut, ca e prea scurta!” si zambeste amuzata de figura pe care i-a facut-o parintele fetei sale. Lidia zice atunci asa, pentru ea: “Doamne, ce om!”, se scotoceste intr-un mic buzunar secret si adauga: “Da’ las’ ca-i fac eu o surpriza!...” Apoi scoate niste bani, achita fusta si iese la randul ei din magazin, tinand strans la pieptul sau prea mare punga in care se afla fusta care tatalui i s-a parut prea mica...
Din aceeasi categorie:
Una mai nebună ca alta
In autobuzul 101 se afla asezata, picior peste picior, o nebuna. E o femeie de vreo 50 de ani, robusta, rosie la fata si imbracata numai intr-un furou...
Ceasul rău, pisica neagră
Sunt patru baieti cam la 18 ani, imbracati in echipament sport. Au o minge din piele si se indreapta spre baza sportiva din apropierea Stadionului Nat...
Farsa lui Roncea cu șobolanul
In cartierul Damaroaia, pe strada Independentei, este situat un mare atelier auto in care lucreaza aceiasi oameni de zeci de ani. Bineinteles ca toti ...
Forța umilinței
Autobuzul 311 opreste in statia Piata Iancului si o gramada de oameni se imbulzesc sa coboare, iar o alta -se imbulzesc sa urce. Printre cei din urma,...
TINETI MINTE!