"Nu punem mare pret pe notiunile teoretice. Mai importanta ni se pare practica..."
Sunt doua tipe bine, cu fizic si atitudine; una - blonda, alta - roscata. Se plimba cu nonsalanta prin zecile de magazine ale mall-ului. Cunosc fiecare raion si fiecare coltisor al raioanelor in parte. Se simt ca acasa, si asta se vede pe ele. Nimic artificial, nimic superficial, totul natural. Le urmarim de circa o jumatate de ora, nehotarandu-ne daca sa le abordam in calitate de scriitori la ziar sau de viitori iubiti. Pana la urma ajungem la concluzia ca a doua varianta e mult mai usor de acoperit, drept pentru care optam pentru prima. Le salutam amical si le explicam cum sta treaba cu "Vechea Poveste". Dupa care intrebam daca vor sa apara la rubrica "Tinerii din ziua de azi" sau la "Mizeria umana". Raspund ca da...
- Mai intai de toate, o sa va rugam sa ve prezentati si sa ne spuneti cu ce va ocupati.
- Eu ma numesc Melania, raspunde blonda, si sunt studenta la Psihologie.
- Iar eu ma numesc Andrada si sunt in anul doi la Finante si Contabilitate, completeaza roscata.
- Foarte frumos. Dar, daca sunteti studente, nu ar trebui sa luati parte la cursuri la ora asta?
- Ba da, dar nu suntem genul care sa puna mare pret pe notiunile teoretice. Mult mai importanta ni se pare practica...
- Aha... Sa intelegem, deci, ca de asta sunteti acum aici, in mall, sa faceti practica?
- Da.
- Cum vine asta?
- Simplu. La psihologie trebuie sa fii pregatit sa asculti oamenii, sa discuti cu ei. Ori eu asta si fac: discut cu vanzatoarele, le exasperez cu tot felul de pretentii, pentru a vedea cum reactioneaza.
- Eu, spre deosebire de Melania, pun accentul pe rulajul banului in detrimentul conversatiei cu vanzatoarele, care e si ea interesanta, dar care la un moment dat poate deveni stereotipa.
- Ni se pare si firesc, Andrada, cata vreme esti la ASE... Dar, din cate observam, ai cumparat, nu gluma... Cum de iti permiti asa ceva, pe praful asta?
- Pe strada mea nu e praf. Strada mea a asfaltata.
Scotand replica asta, pe care parca o avea pregatita, Andrada izbunceste in ras. Un ras superb, aproape profesional, de pus pe copertile revistelor pentru barbati. Apoi, dupa ce se opreste, ne face cu ochiul la misto si vrea sa explice. I-o ia, insa, inainte Melania, care are si ea un ras placut, dar care, pe langa asta, este inzestrata de natura cu doi sani tari, fermi, cu varful in sus, in stare sa puna omul pe ganduri.
- De fapt, nu este strada sa, ci a iubitului ei. La propriu. Andrada are un iubit putred de bogat si foarte generos. Intreaga strada, de altfel nu foarte lunga, le apartine lui si rudelor sale. Sunt machedoni si, stiti, de felul lor, ei sunt foarte apropiati...
- Machedoni? Nu cumva se cheama Becali?
- Nu, nu... Doamne fereste! Se cheama altfel. Nu sunt persoane publice. Sunt destul de discreti de felul lor.
- Foarte frumos din partea lor. Dar cu ce se ocupa de au atatia bani?
- Nu stiu. Intrebati-o pe Andrada, ca e iubitul ei, nu al meu.
- Andrada, cu ce se ocupa iubitul tau?
- Eh, cu ce? Cu afaceri. Nu e treaba mea ce fel de afaceri sau invarteli face el. Pe mine nu ma intereseaza de unde vin banii, ci ma intereseaza sa tot vina. Sunt destul de cheltuitoare de felul meu.
- Am putut constata asta, si chiar voiam sa te intrebam: cat de des faci cumparaturi atat de expensive?
- De cate ori ies la mall.
- Bine, atunci: de cate ori iesi la mall?
- De doua-trei ori pe saptamana, dar nu in acelasi. Mereu altul, prin rotatie. Vi se pare mult sau putin?
- Ni se pare rezonabil. La cum arati, destul de rezonabil...
"Barbatii, desi incearca sa para siguri pe ei, se pierd in fata frumusestii feminine..."
Andrada arata intr-adevar trasnet. Fata, piept, spate, tot ce trebuie. Plus un vino-ncoa aparte. Simpla trecere pe culoarele mall-ului provoaca senzatie. Aparitia sa divina, completata de multimea de sacose de firma pline cu tot felul de cumparaturi, intoarce capetele barbatilor si provoaca oftaturile femeilor. Ne simtim bine in preajma ei, ca si a Melaniei. Ne asezam la o masa dintr-un snack de soi, cu cate un milk shake in fata si cu mai multe ganduri in spate...
- Si tu, Melania? Tu nu prea ai facut cine stie ce cumparaturi... Iubitul tau nu e la fel de potent financiar? Sau e zgarcit?
- Nuuu, cum sa fie zgarcit? Daca ar fi, in secunda doi as pleca de la el. Nu, e chiar valabil tipul: si dragut, si ajuns, si darnic, si de toate. Atata doar ca nu ma dau in vant dupa shopping. Eu vin mai mult pentru a o insoti pe Andrada...
- ... si sa studiezi comportamentul oamenilor.
- Si asta, da. Desi asta il poti studia si pe strada, si in mijloacele de transport in comun, si oriunde...
- Mijloace de transport in comun?! Obisnuiesti sa folosesti mijloace de transport in comun? Nu putem sa credem.
- Nuuu, nu va grabiti cu aprecierile. Nu am spus ca circul cu RATB-ul, ci doar ca, daca vrei, acolo poti studia tipologiile indivizilor si trasa profiluri psihologice.
- Uf, ne-ai luat o piatra de pe inima... Dar cu ce circuli, ai masina?
- Nu inca. Circul cu taxiul. Nu fac un pas fara taxi.
- Tu, Andrada?
- Tot cu taxiul. Iubitul meu mi-a propus sa imi dea una dintre limuzinele sale, dar nu am acceptat.
- Cum asa?
- In primul rand ca nu imi place sa conduc. Prefer sa butonez telefonul cat timp conduce soferul. Nu mai spun ca de cele mai multe ori sunt in stare de ebrietate...
- Ce bei?
- Ce sa beau? Ce beau fetele: cocteiluri usoare.
- Acum esti bauta?
- Am luat unul mai devreme, dar deja simt nevoia de altul.
- Nu se vede...
- Ce anume, ca am baut unul sau ca mai vreau unul?
- Nici una, nici alta. Dar spuneai ca mai e un motiv pentru care ai refuzat automobilul machedonului.
- Da, asa. Nu stiu cum sa sa spun, dar mi se parea un angajament prea mare fata de el, si nu am vrut sa ma leg la cap fara sa ma doara.
- In ce sens?
- Sa nu interpreteze ca, acceptand un lucru atat de scump - ca face peste 30.000 de euro -, sunt obligata sa stau pres la picioarele lui. Sau, mai rau, ca e dar de logodna, ca nu am nevoie de asa ceva.
- Nu vrei sa te mariti?
- Doamne sfinte! Am douazeci de ani! Cum sa vreau sa ma marit? Ce, am innebunit?
Comandam o serie de cocteiluri dulcege si, cat Andrada savureaza licoarea cu ochii inchisi, ne indreptam atentia catre Melania. Pare mai cu picioarele pe pamant decat insotitoarea ei, poate si fiindca nimeni nu i-a oferit inca, drept cadou, o masina de 30.000 de euro.
- Tu, Melania, ce parere ai de chestia asta? E buna insuratoarea de tanara?
- Nu as zice. Parca e mai bine sa nu fii legat de nimeni si nimic. Dar, sincer, nu m-am gandit serios la asta pana acum. Nu am fost deocamdata ceruta de nevasta.
- Greu de crezut, la cat de bine te prezinti...
- Vedeti voi, tocmai aici e problema. Am stat si am intors chestiunea pe toate partile. De multe ori, a arata bine ajunge sa constituie un handicap. Barbatii, desi incearca sa pozeze in cuceritori siguri pe ei, de cele mai mult ori se pierd in fata frumusestii feminine. Iar daca femeia mai are si ceva tupeu, atunci sunt victime sigure, bietii de ei...
- Interesant punct de vedere. Banuim ca ai facut ceva victime la viata ta...
- Prea putine, din pacate. Dar am timpul inainte...
- Spune-ne, Melania, cum decurge o zi din viata ta?
- Destul de monoton, as zice. Ma trezesc pe la 10, caci ma culc destul de tarziu. Dupa programul de dimineata, ies in oras, asta insemnand la shopping in mall, la sala de gimnastica si la bazin sau la salonul de intretinere. Spre pranz revin acasa pentru a-mi face somnul de intretinere. Iar pe seara, pana tarziu in noapte, la diverse localuri, petreceri, spectacole sau evenimente.
- Si pe la facultate nu dai deloc?
- Foarte rar, cand imi aduc aminte.
- Si la examene ce faci?
- La examene? Buna gluma...
"Fac dragoste toata noaptea, iar apoi dorm zece ore neintoarsa..."
Incet-incet ne-am cam dat seama ce hram poarta Melania si Andrada. Sunt doua dintre multele fete expansive, entuziaste, pline de energie, care nu lasa viata sa treaca pe langa ele, bucurandu-se din plin de fiecare clipa oferita de aceasta. Nu le intereseaza ce vor face la batranete, fiindca sunt sigure ca nu o vor apuca. Idee la care subscriem. Incercam, in finalul discutiei cu ele, sa abordam si alte teme decat cele de pana acum.
- Andrada, spune-ne si tu cum trece o zi normala din viata ta. Nu ne referim aici la perioada vacantei, cand mai mult ca sigur esti plecata prin statiuni exotice, unde iti e locul...
- La fel cum trece a Melaniei. De fapt, suntem aproape nedespartite.
- Mda... Dar nu ti se intampla sa te plictisesti? Sa nu ai chef de nimic? Sa devii melancolica sau nostalgica?
- Nu, fiindca mereu schimb ceva in viata mea: ori locul, ori timpul, ori oamenii din jurul meu. Astfel, evit si melancolia, si nostalgia.
- Inclusiv iubitul? Il schimbi si pe el?
- Inclusiv iubitul, daca ma plictisesc. Dar, deocamdata nu e cazul, suntem impreuna abia de jumatate de an.
- Cat a durat cea mai lunga relatie pe care ai avut-o?
- Un an.
- Deci nu ai mai avea mult... Dar cea mai lunga partida de dragoste cat a durat? Si ce-ai facut cand totul s-a terminat?
- Toata noaptea. Cam atat dureaza cele mai multe partide la mine... Iar la sfarsit ma culc si dorm neintoarsa minimum zece ore.
- E de inteles... Stii sa gatesti ciulama, stufat, gulas, musaca sau ostropel?
- Nimic din toata astea. Nu-mi place nici sa le mananc, daramite sa le gatesc...
- Dar ce mananci, de ai silueta asta de invidiat?
- Paste, pizza, legume, fructe si, mai ales, ciocolata. Cat mai multa ciocolata.
- Ciocolata e un aliment excitant.
- Stiu asta.
Ne despartim de cele doua superbe tinere animati de un complex sentiment de satisfactie si regret. Ceva de genul a ceea ce simt oamenii dupa orgasm. E bine ca s-a terminat, dar n-ar fi fost rau sa mai dureze... Sa avem partenere de discutie doua tipe misto ca ele a fost o placere pentru noi, la fel cum a fost si pentru ele sa ne aiba alaturi. Pentru orice eventualitate, le luam numerele de telefon; numere valoroase... Cand ne intoarcem sa plecam, insa, observam alte doua, la fel de misto ca ele. Poate chiar mai misto. Iar la etaj inca vreo douazeci. Pana la urma, nu sunt atat de valoroase numerele lor de telefon. E lumea plina de fete ca Melania si Andrada...
Din aceeasi categorie:
Geloşii
“Cand ingropi o comoara in fundul curtii, e normal sa verifici daca mai e acolo...”
Ne aflam intr-o bomba din Prelungirea Ghencea, in compania unor nec...
Vampirii
"Cu nasul asta mare, femeile ma gasesc teribil de atragator!"
Prin Capitala bantuie tot felul de indivizi, cu infatisari mai mult sau mai putin placute...
Cântăreții
"A trage pe nas e una dintre putinele adevarate bucurii ale vietii..."
Ne aflam la statia de metrou Piata Iancului, pe culoarul care, ca orice culoar, ...
Sensibilii
"Pe soacra-mea o pun pe seama fatalitatii, a destinului implacabil..."
–Buna!
–Poftim?
–Am zis "Buna!". Adica salut!
–Cu mine vorbiti?
–Dar cu cine? Nu obs...