Intamplarea pe care vi-o istorisesc azi este atat de emotionanta si de surprinzatoare incat nu este recomandat sa fie citita de cardiaci. Si nu exagerez deloc. Parintii mei, sora mea si prietenii au fost impresionati pana la lacrimi afland prin ce am trecut in ultimii trei ani, de cand am cunoscut-o pe Maria.

Oameni buni, trebuie sa marturisesc de la bun inceput ca in cazul meu a fost vorba de dragoste la prima vedere. Insa, din pacate, in cazul ei n-a fost... Am intalnit-o pe Maria din intamplare, dupa ce am inceput sa fac cercetari legate de cazul unei tinere ce postase un anunt pe Internet. Din anunt aflasem ca fata de 28 de ani, al carei chip angelic imi atrasese atentia in prima faza, suferea de o boala a rinichilor ajunsa in stadiu avansat. Severa insuficienta renala dusese la complicatii majore, si prin urmare numai un transplant o mai putea salva. Iar faptul ca Slivia, cum se numea nefericita, avea cea mai rara grupa sanguina, AB negativ, ii reducea foarte mult sansele de supravietuire. Eu aveam insa de asemenea AB negativ si pe deasupra eram extrem de milos din fire.

Prima data cand l-am intalnit pe Manuel nu am simtit nimic special, nu m-am gandit nicio clipa ca intre noi ar putea fi ceva. Eu, Crina Trasca, aveam 29 de ani, lucram ca profesoara de matematica la unul din cele mai vechi si de renume licee din Bucuresti si principala mea preocupare in timpul liber era sa studiez. Imi place foarte mult matematica si imi doresc sa ma perfectionez tot mai mult; nu exista niciun iubit in viata mea si nici nu imi statea gandul la asa ceva.  El, Manuel Condurache, a fost numit profesor la liceu in locul unui fost coleg care emigrase cu intreaga familie in Canada.

Numele meu este Andrada si am 35 de ani. Locuiesc in Sighisoara impreuna cu sotul meu, Damian, dar pe perioada vacantei ne stabilim la Paris, acolo unde avem resedinta de vara. Aceasta fiindca Damian este cetatean francez. As putea spune ca am o viata minunata si ca nu cred sa existe femeie mai fericita ca mine pe lume. Dar inca nu o spun, mai astept trei luni inainte sa fac asta. Atunci, dupa ce se va naste fetita mea, da, am sa pot spune intr-adevar ca nu e nimeni mai fericit ca mine. Ma intreb, insa: oare cum va reactiona Rex la vederea copilei, nu cumva va fi gelos pe ea asa cum a fost  pe toti barbatii din viata mea? Oare de dragul lui Alice - cum am decis impreuna cu Damian sa ii punem numele fetitei -va trebui sa renunt la caine? Daca da, ar fi un fel de razbunare a sortii, caci prea am renuntat la multi iubiti din cauza  lui...

Povestea mea este povestea unui barbat care, ca mai toti barbatii, aflat fata in fata cu ispita, a capitulat, lasandu-se coplesit de instinctul primar. Ce e trist, insa, si ma face sa imi dau cu pumnii in cap, este faptul ca pentru o placere de numai cateva minute trebuie sa platesc in continuare, desi de atunci au trecut mai bine de cinci ani. Cum e posibil una ca asta? Ei bine, explicatia este foarte banala: cea cu care am facut amor cateva minute locuieste usa in usa cu mine si cu sotia mea, iar de cand m-a prins in mrejele sale nu mai vrea sa imi dea drumul. Pur si simplu ma ameninta ca, daca nu continui sa o satisfac periodic din punct de vedere erotic, ii dezvaluie sotiei mele ca am inselat-o, ceea ce pentru mine ar echivala cu un dezastru.

Numele meu este Dalia si sunt din Bacau, ca si Bogdan, sotul meu, cu care locuiesc in centrul orasului. Eu am 35 de ani, iar Bogdan - 40. Avem doi copii: Darius, de 5 ani, si Ioana, de 3 ani, si pot spune fara niciun fel de retinere ca suntem o familie fericita, cata vreme suntem cu totii sanatosi si, in plus, noi, parintii, avem servicii foarte bine remunerate, in vreme ce copiii merg la cea mai buna gradinita particulara din oras. Si atunci, probabil va intrebati de ce va scriu... Motivul pentru care o fac nu este acela de a va descrie cat de bine o duc acum, ci pentru a va arata cat m-am chinuit si prin cate am trecut pana a ajunge aici.