Stiu ca s-a tot spus asta, insa trebuie sa o repet, la randul meu: intortocheate sunt caile Domnului atunci cand e vorba de dragoste! Nu as fi crezut pentru nimic in lume ca, la cativa ani dupa ce m-am casatorit cu Mirabela numai pentru a putea fi in preajma surorii sale, Natalia, care imi pusese inima pe jar, voi constata ca, de fapt, imi iubesc sotia cu disperare. Si totusi, asa stau lucrurile, sunt absolut sigur de asta: de cand m-am insurat, am trait in minciuna.

Am cunoscut-o pe Natalia in urma cu patru ani, prin intermediul serviciului. Eu lucram ca referent pe probleme de comert exterior la o firma de mobila, iar ea era un fel de dispecer intermediar. Mai exact, realiza contactul intre furnizor si beneficiar. Pentru asta, tineam legatura prin e-mail si prin telefon, fara insa a ne cunoaste. Asta, pana intr-o buna zi, in care curierul lipsind, a trebuit sa ii inmanez personal niste documente de transport.... Acela avea fie momentul in care m-am indragostit, la prima vedere, de fata inalta si subtire, blonda, cu ochi verzi si cu un oval al fetei foarte placut, care era Natalia. Am invitat-o la o cafea, unde am dezbatut aproape exclusiv probleme de serviciu, dar nu mi-a parut rau, pentru ca la final a acceptat sa ne mai intalnim.

Am avut o viata destul de obsnuita pana la 35 de ani. Ca orice om, am trait momente frumoase si clipe mai putin placute. Am cunoscut iubirea adevarata, dar am si suferit din iubire. De abia la 37 de ani am gasit femeia visata, pe nume Liana, cu care m-am si casatorit in urma cu sapte ani. Aleasa mea era cu 5 ani mai tanara decat mine si a reusit ceea ce nu reusise nicio alta femeie. Si anume sa ma faca sa imi doresc sa raman alaturi de ea pe vecie. De altfel, chiar asa i-am jurat la cununie:

- Liana, te iubesc enorm si voi fi cu tine pana la moarte!

Peste aproape sapte ani, insa, desi o iubeam la fel de mult, aveam sa plec de acasa. Iar asta fiindca sotia mea s-a dovedit a fi o ,,masina de tocat bani’’, care ne-a adus in pragul saraciei. De ciuda si de suparare, m-am imbolnavit de nervi si a trebuit sa ma lupt din rasputeri ca sa nu imi pierd mintile.

Nu vreau sa va plictisesc cu o introducere prea laborioasa, ci am s-o scurtez cat pot. Ce trebuie sa stiti este ca m-am insurat cu Mimi in primavara care a trecut, dupa o relatie care a durat nu mai mult de 5 luni. A fost o iubire fulgeratoare: ne-am cunoscut intamplator la cockteil-ul ce a urmat spectacolului “Barbierul din Sevilla” de la Opera, ne-am placut pe loc si am inceput iubirea - in toate formele ei posibile – chiar in acea noapte! In scurt timp am devenit de nedespartit si am decis sa ne “luam”, pentru ca - zicea Mimi – dragostea noastra era ceva karmic, si prin urmare n-avea rost sa asteptam ani buni inainte sa ne unim in fata lui Dumnezeu.

Bun asa... zis si facut! Eu eram – si sunt inca - profesor de chitara clasica, iar ea lucra intr-o companie multinationala, ca asistent manager.

Povestea mea incepe in urma cu 20 de ani, atunci cand credeam ca am intalnit iubirea vietii. Aveam numai 19 ani si eram la a treia relatie, primele doua esuand destul de repede din cauza refuzului meu de a ma implica fizic. Considerasem, la vremea aceea, ca nu sunt pregatita pentru a experimenta latura erotica a dragostei, fiind inca prea frageda. Nu la fel au stat insa lucrurile cu Rodion, care, spre deosebire de fostii mei parteneri, a dat dovada de o deosebita afectiune si o mare rabdare cu mine.

Inca din adolescenta am dorit sa imi intemeiez o familie, nefiind mare amator de distractii si placeri efemere, precum cei din generatia mea. Din tinerete am iubit copiii si abia asteptam sa ma casatoresc, sa devin tata si sa ma joc cu baietii mei. Ma imaginam cu doi - trei baieti in jurul meu, harjonindu-ne fericiti, invatandu-i tot ce stiu si educandu-i in spiritul crestin in care am fost educat la randul meu. Nu stiam, atunci, ca visul meu avea sa imi fie refuzat cu incapatanare de un Dumnezeu pe care am fost multi ani tare suparat, dar cu care m-am impacat de curand.