Cartierul Mohanescu, situat la periferia Capitalei, vizavi de noul penitenciar Rahova, e format numai din case, de aceea are un aspect rural, cum de altfel au si multi dintre locuitorii sai. Pe una dintre ulitele acestui cartier trece fluierand, intr-o sambata ploioasa, Gogu Buligan, un tip intre doua varste, rosu la fata si tare bine dispus. Urcat pe capra carutei pline ochi cu nisip, trasa de un singur cal roscat, omul, insotit de trei tovarasi, se indreapta spre casa. La ultima intersectie, unde cirmoaca formata dupa trei zile de ploi pare adanca, ezita o clipa, dar nu da inapoi. Striga: "Die, Murgule! Diee!", dar ghinion: caruta ramane impotmolita; rotile sunt acoperite pana la jumatate de noroi.
In continuare zambitor, omul nu dispera. "Uitati-va aici de ce e in stare Murgu' meu!" le zice celorlalti si-i da calului cateva bice pe spate cu toata puterea: "Die, Murgule! Die, ba!", insa tot in zadar; fixate bine, rotile nu se misca. "Jos cu totii! Jos si impingeti!" comanda atunci Buligan si cei trei coboara in namolul care le trece de glezne. "Hei, rup! Hei, rup!" se opintesc oamenii, genul de tarani falcosi si puternici, numai ca efortul lor nu e de ajuns si lucrul asta ii strica buna dispozitie celui de pe capra. El sare la randul lui din caruta si se pune cu biciul pe bietul animal. "Na, Murgule! Sa tragi cum trebuie! Na!", si-i aplica o serie de bice peste bot de-l face sa zbiere infiorator de durere. Calul trage cat poate, bate din picioare, se smuceste, insa doar atat. Nu poate sa urneasca greaua caruta incarcata cu nisip.
"Lasa-l, Gogule, nu mai da, ca-l omori!" il roaga un amic pe proprietarul roibului, "Lasa-l, ca-i obosit, nu mai poate!" Insa Gogu nu-l lasa. Enervat acum la maxim, loveste murgul cu biciul sub burta pana se satura, moment care coincide cu cel in care sarmanul cal nu mai suporta si urineaza. "Da-l dracu'! Lasa sa-l omor, c-am dat o gramada de bani pe el si el nu trage!" se plange Buligan. "Ia fiti atenti ce-i fac! Sa vedeti cum trage!" Si in vreme ce tovarasii sai continua sa impinga, el ii indeasa animalului coada biciului in fund. "Mi-ho-ho! Mi-ho-ho!" face calul ridicandu-se in doua picioare si incercand din rasputeri sa miste o data caruta. "Mi-ho-ho! Mi-ho-ho!" Durerea si chinul sunt insa mai mari decat puterea si ambitia, astfel ca patrupedul cade epuizat in genunchi, urineaza din nou si face spume mari, albe, la gura si la nas.
In clipa aceea, apare sotia omului care, vazandu-l, se ia de el: "Ma, Gogule, ce faci? Ai innebunit? Mi-a zis vecinul sa vin repede, ca omori calul! Lasa-l in pace si hai sa tragem cu totii!" Gogu Buligan beleste ochii la ea si urla: "Taci, femeie, ca o incasezi si tu!", apoi catre ceilalti: "E valabil si pentru voi! Taceti si trageti sau impingeti!" Oamenii, uzi leoarca de la ploaia ce nu conteneste, nu cracnesc. Unii tac si trag, altii tac si imping. Dupa inca o stradanie colectiva, cei trei barbati si cu nevasta lui Buligan sunt terminati. De-abia mai respira. Numai Gogu, turbat de furie, e inepuizabil. El scoate o bricheta din buzunar si anunta: "Ii dau foc! Sa fiu al dracu' daca nu-i dau foc!" Si aprinde bricheta. "Nu, Gogule, nu face asta! E pacat, Gogule!" "Lasa calul in pace!" striga ceilalti disperati, "Nu-i da foc!"
Dar Gogu ii da. Fixeaza flacara la maximum si parleste sarmanul dobitoc pe burta de sare de jos mai ceva decat caii salbatici din vestul Americii. "Mihoho! Mihoho!" rage animalul simtind arsurile groaznice si smuceste cat poate in timp ce din ochii blanzi i se scurg lacrimi mari, limpezi. "Hai, Murgule! Hai acasa, trage, ca te omoara asta!" il incurajeaza femeia, vazand ca e aproape. Insa tot degeaba. Nu reuseste, si atunci Gogu Buligan, scos din minti, se decide: "Gata! Ajunge! Acum il omor! Ma duc sa iau coasa sa-i tai gatul!" Si in timp ce fuge ca nebunul spre casa ca sa ia coasa, se opreste o data si striga: "Pan' aici ti-a fost, Murgule! Te omor!"
Intelegand ca nu-i de glumit, nevasta lui Gogu tipa atunci cat poate: "Sariti, oameni buni! Sariti, ca-l omoara!", iar din case, imbracati sumar, cu ce au apucat sa iasa pe ei, ies vreo douazeci de oameni, barbati si femei, copii, tineri si batrani. Alearga cu totii la caruta si, dupa cateva sfortari, chiar daca se uda si se manjesc in ultimul hal, reusesc sa o scoata din cirmoaca. Femeia nu mai conteneste cu multumirile, cand apare in fuga si Gogu Buligan, cu o coasa imensa in mana. El vede care-i situatia, se lumineaza brusc la fata si, parca trezit la realitate, azvarle coasa in caruta, se duce la cal, il mangaie pe cap si zice: "Bravo, Murgule! Asa-mi place!", apoi, uitandu-se la ceilalti, adauga plin de mandrie: "V-am zis eu ca Murgu' meu trage! Nu-i altul ca el! E cel mai bun cal pe care l-am avut vreodata!" Si se urca pe capra, indreptandu-se spre casa.
Din aceeasi categorie:
Recital exotic pentru marele boss
La Piata Romana, in locul numit “La coloane”, o trupa formata din cinci trubaduri canta de zor. Dotati cu chitare, mandoline si alte instrumente muzic...
Farsa lui Roncea cu șobolanul
In cartierul Damaroaia, pe strada Independentei, este situat un mare atelier auto in care lucreaza aceiasi oameni de zeci de ani. Bineinteles ca toti ...
Romanţă vesperală naivă
Se lasa seara si parcul Titan, o oaza de pace si liniste in mijlocul nebuniei cotidiene din Capitala, incepe sa se populeze. Tinerii indragostiti se i...
Foamea în gât
Un nou supermarket isi deschide usile in cartierul Militari, imbiind cumparatorii cu tot felul de bunatati si oferte speciale, obisnuite pentru moment...
TINETI MINTE!