Intr-o frumoasa duminica de vara, in talciocul de langa targul de masini Vitan, unde obisnuitii locului vand tot felul de lucruri, e mare animatie. Unii au venit cu discuri si carti vechi, unii cu scule si piese auto, altii cu haine si presuri, iar altii cu tot felul de nimicuri care nu le mai sunt de folos, dar pe care scot uneori un ban frumos. Printre ei, un barbat mic de statura, mustacios, cu fata supta si pielea cam neagra: un tigan, cunoscut in zona drept un bisnitar care ia lucruri ieftine, la mana a doua, si le da mai scump, la mana a treia. E Blumar, omul care sfinteste locul, in sensul ca pe locul sau nu se asaza nimeni; toti stiu ca e al lui si ca, daca cineva indrazneste sa i-l ocupe, risca sa o ia in barba. Astazi el vinde organe de masina furata si dezmembrata, scule de mecanic auto si, drept piesa de rezistenta in oferta, un aragaz vechi.
Spre amiaza, cand constata ca nu prea a dat mare lucru, Blumar trece la ofensiva. Trage un gat zdravan de vodca, pufneste: "Viata imputita!" si iese la rampa. Se ridica in picioare, isi da tricoul jos si, ramas la bustul gol, ii spune vanzatorului de alaturi, un mosneag cu brelocuri, pixuri si alte maruntisuri, zis Rumtai: "Nu mai tine, trebuie sa fac ceva, ca nu merge deloc!" Mosul Rumtai care -stie toata lumea- vinde doar ca sa-si ia bautura, ii da dreptate: "Asa e, Blumar! Fa ceva, ca acum e bataia pestelui!" si-l indeamna la obiect: "Fa galagie, sa se adune prostimea!" Iar Blumar, constient ca alta solutie nu are, ii urmeaza sfatul: ia o cheie franceza si incepe sa bata cu ea intr-o carcasa de motor, producand un zgomot infernal si atragand atentia tuturor. Multumit de efectul produs, urla ca nebunul: "Ia aragazul, neamule! Ia aragazul! Care vrei un aragaz? Am un aragaz aici!" si altele de genul asta. Si, drept urmare, imediat "prostimea" se apropie si se intereseaza de marfa. Dar, ghinionul dracului, nimeni nu vrea sa cumpere aragazul.
La un moment dat, de "standul" lui Blumar se apropie un barbat la vreo 50 de ani, imbujorat si imbracat intr-un costum national, cu o palarie rustica uriasa pe cap si cu o scobitoare in coltul gurii: un taran. El vede masina de gatit, o studiaza pe toate partile si-l intreaba pe Blumar: "Cum il dai?" "Trei bulioane. Ieftin ca braga!". raspunde Blumar, sigur pe el. "Trei pentru cine intreaba; dar pentru cine cumpara?", raspunde celalalt, vorbe dupa care se prezinta: "Sunt Banloc!" si precizeaza: "Am banii la mine!" Surprins, tiganul mustacios trage de timp si ii replica: "Io sunt Blumar!" si-l ironizeaza: "E bine ca ai banii la tine, ca io nu vand pe ochi frumosi!", apoi, ca sa arate ce marfa buna are el, mangaie aragazul si-i vorbeste ca unui copil din flori: "Frumosule, ti-ai gasit tatal! Esti ca si dat!"
Dar tot nu-i merge. Deloc impresionat de originala relatie afectiva om-masina, taranul o tine pe a lui: "Poate n-ai inteles bine. Eu sunt Banloc!" si se intereseaza: "Arat eu a fraier?" Cum nimeni nu-i raspunde, el trage concluzia ca nu si propune: "Unu' jumate si ai scapat de el!" Dar nici lui nu-i merge. Tiganul e prea smecher si vechi in bransa ca sa inghita galusca. El il bate pe batranul Rumtai pe spate si-l intreaba tare: "Ia zi, mosule, io sunt venit cu pluta pe Dambovita?" Mosul face semn din cap ca nu, iar tiganul il imita pe taran: "Tu esti Banloc, eu sunt Blumar! Auzi? Blumar!", dupa care fixeaza limita: "Subt doua bucati nu-l las!"
Atunci Banloc scuipa scobitoarea din gura, ia o mina de om preocupat si adopta un ton familiar: "Nene, marfa-i a ta, banii-s ai mei, corect?" "Corect!" incuviinteaza tiganul. "Daca vreau, cumpar; daca nu, nu, corect?" "Corect!" repeta automat tiganul. "Uita-te la mine! Tu crezi ca s-a intalnit hotul cu prostul? Saracia asta nu face mai mult de un milion, asa ca zi mersi ca-ti dau unu' jumate si bate palma!" Dar tiganul nu o bate si o ia pe limba lui: "Frate-miu, ti-am zis doar: subt doua milioane nu-l dau, asa ca hotaraste-te: daca il iei bine, daca nu, fa pasi de aici, ca imi pierd vremea cu tine, intelegi?"
Banloc intelege, si chiar ii spune: "Inteleg, domnule, inteleg! Inteleg ca nu-l dai nici la pastele cailor cu doua milioane!", apoi repeta ultima oferta: "Unu' jumate! Mai mult nu vezi de la mine!" si da sa se indeparteze: "Hai, ura! Eu am plecat!", insa este prins de mana de tigan, care-i spune: "Bine, Banloc, m-ai convins! Uite, fiindca imi esti simpatic, ti-l las cum vrei tu! Marca banu'!" Plin de sine, taranul priveste in jur, sa se convinga ca a vazut toata lumea cum a negociat el cu tiganul si cum a iesit invingator, marca banul si, ajutat de Blumar si de batranul Rumtai, pune aragazul intr-un taxi papuc, frecandu-si palmele: "Asta da afacere!" Blumar asteapta sa vada taxiul plecat si ii explica celui de langa el: "Puteam sa scot doua milioane, dar l-am lasat asa, ca are diuzele infundate..." Amuzat, batranul Rumtai il felicita: "Bravo, Blumar! Deci tot l-ai fraierit pe mocartan. Si acum ce urmeaza?", iar tiganul intelege unde bate mosul si zice: "Ce sa urmeze? Du-te repede si ia ceva de baut, ca fac io cinste!"
Din aceeasi categorie:
Șansa lui Horațiu
S-a lasat seara si terasele de la capatul Salajului s-au animat. La o masa, trei tineri de vreo 20 de ani savureaza cate o halba si discuta despre ban...
Totul e să ai un sistem
Sala de pacanele a unui local parioristic din Busteni. Un impatimit e calare pe un aparat. Ma apropii de individ. “A dat ceva pana acum masina asta?” ...
Entuziasm neîmpărtăşit la vederea lui Cărtărescu
Vineri, ora 10.00, soseaua Stefan Cel Mare. Un tramvai 1 albastru, dintr-acela, la care trebuie sa apesi pe buton ca sa ti sa se deschida usa, e oprit...
Omul care și-a făcut calul să plângă
Cartierul Mohanescu, situat la periferia Capitalei, vizavi de noul penitenciar Rahova, e format numai din case, de aceea are un aspect rural, cum de a...
TINETI MINTE!