Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un  amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Emana viata prin fiecare por al corpului croit dupa tiparul zeitelor grecesti. Iar cand rade, zici ca se deschid portile raiului, nu altceva. Are o dantura perfecta, care completeaza o aparitie perfecta. Nu ma pot retine a ma intreba cum de calatoreste cu tramvaiul 1. La cum arata, daca ar iesi la pas pe bulevard, in cinci minute ar gasi puzderie de fanti gata sa ii puna lumea la picioare. Si ma mai intreb ceva, dar nu ca mai inainte, cu curiozitate, ci cu uluiala: ce e cu  putoiul ala langa ea? Ala e iubitul ei? Imposibil.

Tipul arata comun. Foarte comun. Nici inalt, nici scund; imbracat modest, dar curat. Nu e nici macar frumos, sa zici ca da gata gagicile cu fizicul. De unde? Are o figura stearsa, care nu atrage cu nimic si nu iese cu nimic in evidenta. Singura explicatie ar fi ca e fratele zanei de alaturi. Dar nu e. Imi pot da seama de asta dupa faptul ca, din cand in cand, se da sprea ea si, pe fuga, o pupa. De fapt, el incearca sa ii prinda gura, dar fata intoarce de fiecare data capul cu abilitate. Nu brusc, sa il descurajeze, nici prea lent, sa se lase ajunsa, ci exact cat trebuie ca el sa nu prinda decat obrazul. Face un joc ciudat. Dar, ce fata din ziua de azi nu face un joc ciudat?... Una peste alta, vazand ceea ce vad, am convingerea ca, o data in plus, imposibilul se dovedeste posibil: cei doi sunt impreuna.

Prin minte imi trec tot felul de lucruri. Ma gandesc la mine, la ai mei, si la ceilalti. Cunosc multa lume, oameni provenind din tot felul de medii. Ii trec rapid in revista, incercand sa imi dau seama de ceva. Anume, daca vreuna dintre persoanele de sex feminin pe care le stiu este mai frumoasa ca papusa din fata mea. Raspunsul este negativ. Largesc aria la vedetele de cinema, la prezentatoare tv si sportive. Raspuns tot negativ. Chiar nu imi vine in minte nimeni despre care sa pot spune ca ar fi mai frumoasa decat ea. Si, credeti-ma, imi vin tot felul de dive si celebritati. Ma mai uit o data la ea: are fata prelunga, parul brunet, lins, ochii scanteietori, gura incitanta, dar nu vulgara. Si face gropite in obrajori. As putea, cumva, afirma ca aduce putin cu Catherine Zeta Jones, nevasta lui Michael Douglas. Dar mai corect ar fi sa spun ca Zeta Jones aduce cu ea. Intotdeauana se ia drept reper valoarea superioara. Ori, dintre cele doua, papusa este mai valoroasa. Ea e reperul.

Tipul incearca din nou sa o sarute. Ea ii intoarce obrazul. Daca pana acum a primit refuzurile cu mandrie si stoicism, de data asta da semne de nerabdare si nervozitate. Se bosumfla, face pe suparatul, dupa care pe neasteptate incearca din nou. Pe faza, papusa se eschiveaza si de aceasta data. Descumpanit, baiatul, care, in situatia jenanta in care se afla incepe sa imi devina simpatic, isi arunca pe umar sacul pe care il tine in mana si se indreapta spre usa, fara sa priveasca inapoi. Inteleg acum de ce a incercat fortarea de final: trebuie sa coboare. Peste cateva clipe tramvaiul opreste la stadionul Dinamo, si chiar coboara, lasand-o singura pe papusa care, cum se vede scapata, pune mana pe telefon. Un gand nastrusnic imi trece prin cap, anume ca, la o adica, as putea avea si eu sansa mea, desi cred ca sunt cu vreo douazeci de ani mai trecut prin viata (sa nu zic batran) decat papusa; sau tocmai de aceea... Dintotdeauna mi-au placut provocarile. Ori asa frumusete constituie o provocare pentru orice mascul normal. In minte imi vine insa o alta provocare, mult mai dura decat prima: aceea de a ma abtine, de a nu incerca apropierea; daca orice om normal ar incerca sa o agate, sa arat eu ca sunt mai tare, si sa nu o fac. In mine se da o lupta. Aduc argumente si contrargumente. Zic, ma dezic si ma contrazic.

Intre timp, tramvaiul ajunge la Obor. Gara mare. Multi coboara, si mai multi urca. Printre acestia din urma, un tigan urat, dar urat de tot, de genul celor ascutiti la fata, cu parul valvoi si urdori groase la ochi, care spun Crezul sau recita din Eminescu pentru un ban de prafuri si bautura, ca sa intelegeti. Vine direct spre mine. Instinctiv, ma indepartez putin, ceea ce nu-mi convine, caci asta presupune si a ma indeparta si de papusa al carui parfum reusisem sa-l prind si sa-l adulmec. Se opreste in fata mea si se intoarce cu spatele. Il injur de mama focului in gand si ma pregatesc sa ii zic vreo doua. Dar ceva ma retine. Ceea ce vad imi ingheata cuvintele pe buze. Tiganul, care pute ingrozitor, o ia pe papusa de gat si, efectiv, o spala cu limba pe fata si in urechi. Iar la sfarsit ii da un sarut deschis, adica dintr-ala unde limbile se intalnesc in afara cavitatilor bucale, sarut la care ea raspunde cu nonsalanta si pasiune. Mai apoi, o apuca de fund si o trage spre el, strecuradu-i fulgerator mana in zona sanilor, cu un gest destul de familiar, care o face sa inchida ochii si sa geama de placere.

Abia dupa cateva statii reusesc sa ma dezmeticesc. La fix, caci trebuie sa cobor. Inainte sa o fac, imi arunc din nou privirea catre papusa. Sta in poala tiganului, care a ocupat un loc in spatele vagonului si rade fermecator, facand gropite, in timp ce ala isi face de lucru cu nurii ei. E intr-adevar frumoasa. La cum arata, daca ar iesi la pas pe bulevard, in cinci minute ar gasi puzderie de fanti gata sa ii puna lumea la picioare.

Din aceeasi categorie:

Gunoiul

E sambata dimineata. Foarte de dimineata. Strazile sunt aproape pustii. Doar ici-colo se vede cate un om, plecat cu cine stie ce treaba matinala. Ma i...

Citeşte mai mult...

Găurile

Ma aflu in trenul interregio care merge de la Bucuresti la Timisoara. Am loc intr-un compartiment de sase persoane, in care se mai afla o femeie la vr...

Citeşte mai mult...

Cadoul

Au venit sarbatorile. Magia lor pluteste in aer. Spiritul e cu noi. Oamenii sunt mai buni, mai atenti unul cu altul. Prietenii isi dovedesc sau redove...

Citeşte mai mult...

Pariul

A venit primavara. Au inceput ursii sa iasa din barloguri si oamenii din case. Ma aflu in parcul Titan, acolo unde au loc diverse concursuri sportive....

Citeşte mai mult...