E o zi frumoasa de vara, numai buna de iesit la iarba verde. Cum la tara, la socrii mei, e iarba cata vezi cu ochii si o padure deasa si frumoasa, ma gandesc sa dau o fuga pana la ei, sa ma mai destind, dupa o saptamana de munca, si sa imi incarc bateriile pentru noua saptamana ce va sa inceapa. Asa ca ma urc in masina si, putin inainte de pranz, sunt acolo.
Acolo, distractia e in toi, ca in fiecare week-end. Asta in ciuda faptului ca, la tara, lumea, formata in majoritate din femei grase si casnice, tigani si pensionari, uita in mod frecvent ordinea zilelor saptamanii; sau poate tocmai de aceea. Iesiti in fata caselor, barbatii joaca table, in timp ce femeile sporovoiesc pe banci, iar copiii formeaza o gramada dezordonata si se imbrancesc intr-un joc caruia ei ii spun «Lapte-gros». E fericita lumea, asa ca nu vad de ce nu as fi si eu. Dau noroc cu tata socru, a carui tuica este de neegalat, ies din curte si ma apropii de un grup care urmareste o partida de table. Trage nea Petre, un satean varstnic, fudul de-o ureche, zis "Oase afumate", fiindca e foarte slab, impotriva lui Anghel, zis "Tiganul", fiindca e tigan veritabil, negru ca smoala. Partida e interesanta, cei doi fiind de valori sensibil egale. Dar, din pacate, ea este intrerupta de Mihaita, un pusti de vreo 8-9 ani, care vine si il trage pe nea Petre de mana: "Tataie, ma doare maseaua!"
Auzind asta, batranul, care se afla in faza de luare a liniei, il repede si ii da un branci cat colo: "Du-te, ma, jigaratule, de aici, ca ma scoti din mana! Nu vezi ca imi intra zarul?" Baiatul se apropie din nou, se uita pe tabla, vede numai el stie ce si raspunde: "Ba vad, tataie, dar pe mine ma doare maseaua. Ma doare rau de tot." "Si ce vrei sa iti fac eu?", sare bunicul. "Poate vrei sa-ti dau un pumn in gura acum, sa-ti treaca!" Dupa care, castigand linia cu o dubla mare, adauga, vizibil linistit: "Du-te la femeile alea, sa iti dea ceva, sa pui acolo!"
Desi partida e pasionanta, o abandonez pentru o clipa si il urmaresc pe baiat. Merge, cu mana la falca, pana la femeile care vorbesc la cativa pasi distanta si le spune si lor ceea ce ii spusese mai devreme lui nea Petre. Tatele se intrerup din flecareala fara niciun chef si, auzind care e buba, il indruma pe baiat catre tamaduitarea locala, care locuieste in curtea de vizavi: "Du-te la coana Veroana, ca te rezolva ea cat ai zice peste. Iti da pasta, o pui acolo si nu mai ai nimic." Devin curios. Ma intreb ce medicament-minune o fi acea «pasta» de care vorbesc muierile. Si nu trece mult si aflu.
"Mario, du-te, fa, si te pisa in borcanul asta!" tipa peste gard o femeie rotofeie si negricioasa, genul clasic de taranca-tiganca bronzata din nastere, care deduc a fi Veroana. Dar fata careia i se adresase nu are, din pacate, mictiune: "Nu-mi vine! Sa se duca Anica!" Asa ca femeia o trimite pe Anica. Iar aceasta, receptiva, se duce. Peste cateva minute se intoarce cu borcanul plin si i-l inmaneaza tamaduitoarei Veroana. Aceasta ia borcanul, se duce in casa si, peste numai doua minute, revine cu o farfurioara pe care afla «pasta»: o compozitie maronie, de genul plastelinei. "Vino, ma incoace!", ii striga muierea lui Mihai. Si el se apropie. "Deschide gura!", ii porunceste pe un ton taios. Si el o deschide. "Acum inchide-o si strange pasta intre dinti!" Si el inchide si strange. "Gata, asta a fost! In cinci minute nu mai ai nimic! Acum piei din fata mea!" Si el piere. Si in cinci minute nu mai are nimic.
Raman paf. Asa ca intreb ce anume contine pasta. Mi se raspunde cu o intrebare: "Cum, nu stii? Toata lumea stie. E tarana amestecata cu pisat de fata mare. Leac universal! Pui unde te doare si imediat te lasa." Retin reteta nu fara uluiala, trag un gat zdravan de tuica, sa imi revin, si imi reorientez atentia catre jocul de table, unde nea Petrica, ajutat de zar, ii ia tiganului partida dupa partida, neuitand ca, dupa fiecare linie, sa mai bea din bidonul de bere pe care il tine la picioare. Nu apuc, insa, sa urmaresc prea mult din ea, ca apare din nou Mihaita, care de data asta se tine nu de masea, ci de ureche: "Tataie, mi-a trecut maseaua, dar incepe sa ma ia urechea!" Comica in sine, situatia nu-i pica deloc bine lui nea Petre, care il sfatuieste pe copil: "Ia-ti viteza, pana nu ma reped la tine!"
Amuzat, dar in acelasi timp ingrijorat pentru sanatatea copilului, il intreb pe nea Petrica de ce nu intervine cu ceva medicamente. "Cu ce palaria mea sa intervin, omule?", se revolta batranul taran. "Ca n-am un leu in casa, iar medicamentele nici nu mai stiu cum arata, de cand nu am mai cumparat. Au plecat cu totii la oras si m-au lasat cu singur cu copilul. Ce sa-i fac? Las', ca-i trece!" Raspunsul imi vine instantaneu pe buze: "De ce nu vorbesti cu coana Veroana? Poate il ajuta ea cu pasta..." Dar replica omului vine la fel de rapid: "Aiurea... Pisatul ala e bun doar pentru masele, la urechi nu are niciun fel de efect!" Dau din cap, semn ca am priceput, si nu mai zic nimic.
Mai trec vreo zece minute, dar copilul tot nu se opreste din vaitat: "Tataie, ma doare rau de tot! Nu mai pot! Hai la doctor!" Aiurea, pe nea Petrica il doare undeva: "Ma, tu chiar vrei sa ma pun cu picioarele tine? De ce ma deranjezi, nu vezi ca am treaba?" Si, ostentativ, mai trage o dusca din bidonul cu bere, plescaind din buze: "Mmm-pa! Ca buna mai e!" Dar, intr-un final, cu un gest de maxima bunavointa, lasa de la el: "Du-te in curte, scoate niste apa rece din fantana si toarna-ti-o in ureche!"
Spre norocul lui, baiatul este oprit de alti sateni, care il sfatuiesc sa nu faca prostia indicata de bunica-sau. Dar acesta, vazandu-l ca refuza sa execute ordinul, il injura birjareste si ii trage un sut naprasnic peste turloaie, facandu-l sa izbucneasca in plans: "Ce-ai, mai, tataie, de imi dai la giaoale? Ce ti-am facut? Nu auzi ca ma doare urechea? Parca am ceva inauntru..." Dupa care, satul de indiferenta bunicului, se hotaraste sa ia actiunea pe cont propriu: "Am eu zece lei in pusculita. Ma duc la farmacie!" Atata ii trebuie mosului. Cand aude de bani, cheama copilul la el si, uzitand de vorbe frumoase, il potoleste si il asaza cu capul intr-o parte, uitandu-se in urechea lui: "Ia stai aici, sa vada bunicul ce ai acolo." Si, cand vede, ramane mut: "Aoleu, nepoate! Ai o urechelnita! Ti-am spus sa nu te apropii de visin, dar nu m-ai ascultat! Acum, na, ai furat-o!" Dupa care ridica de pe jos o sarma si incepe sa-l zgandare pe Mihaita in ureche: "Stai asa, ca poate ti-o scot eu!" Dar nu reuseste decat sa-l faca sa sangereze si sa planga chiar mai abitir decat pana atunci: "Aoleu, urechea mea! Aoleu, urechea mea!"
Situatie devine critica. Copilul urla de durere, in timp ce bunicul castiga partida dupa partida si trage cu spor din bidonul cu bere. Trebuie facut ceva, dar nimeni nu face. Cu totii sunt captivati de lupta dintre "Tigan" si "Oase afumate". Noroc ca, alertata de tipetelele de pe strada, iese peste gard coana Veroana, care intreaba cu o voce grava, ragusita: "Pe coada mea cheala, ce se intampla aici?". Auzind despre ce este vorba, ea il cheama pe Mihaita in curte si, pe cand copilul se apropie, ii explica modul in care are de gand sa-l rezolve: "Am sa iti torn ulei incins in ureche! Urechelnita va muri inecata sau oparita si va iesi odata cu uleiul." Ceea ce, contrar tuturor asteptarilor, se si intampla.
Peste vreun sfert de ora, Mihaita iese razand din curtea tamaduitoarea Veroana, anuntand in gura mare: "Coana Veroana m-a scapat de urechelnita. Nu mai am nimic, nu ma mai doare nimic!" Bucuros, bunicul Petre il ia pe copil pe dupa umeri si ii spune: "Esti bucuros, aaa? Atunci fugi repede la pusculita aia, scoate banii si du-te de ia un bidon de bere, ca mi s-a uscat gura de cat am tipat la tine." Ascultator, Mihaita raspunde: "Asa fac, tataie!" si o rupe la goana catre curte, in timp ce nea Petrica, care tocmai reuseste un mart, striga dupa el: "Dar repede de tot, sa nu ma tai, ca, uite, imi intra zarul!..."
Distractia redevine distractie, lumea bucurandu-se de minunata zi de week-end, desi cei mai multi dintre ei habar nu au ca e week-end. Mai dau cateva pahare de tuica pe gat, pana incepe sa ma arda gatlejul. E momentul in care il aud pe tata socru strigandu-ma sa ma duc, ca e gata gratarul. II salut pe oameni, ii las in legea lor si ma indepartez, auzind peste umar vocea lui nea Petrica: "Sase-sase, ca la Tanase! Alt mart!" Una peste alta, a fost exact cum am zis: o zi relaxanta, de sfarsit de vara si inceput de toamna, numai buna de iesit la iarba verde...
Din aceeasi categorie:
Lămâiul
Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spr...
Răsplata
Merg zilele trecute cu o fata in parc. E cald rau, asa ca e putina lume, ceea ce nu-mi displace de fel. Ne plimbam noi ce ne plimbam, apoi ne hotaram ...
Păpușa
Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Em...
Mobilul
Sunt in Militari si ma indrept spre centru. Urc in metrou si ma asez pe un scaun din capatul garniturii, o garnitura dintr-aia de tip vechi, la care g...