gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri14022025

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Rahatul

Evaluare: / 1
1

Am o zi proasta. Copilul are febra, sotia are draci, iar eu am un somn pe mine, de sunt in stare sa dorm de-a-picioarele. Ceea ce, de altfel, si fac, atarnat de barele de sustinere din metroul care ma duce, mai repede decat as vrea, la serviciu. Presimt ca urmeaza o zi lunga si monotona, plictisitoare, care parca n-o sa mai treaca. Deja, la gandul asta, simt o scarba imensa fata de toti si de toate. Incerc sa ma gandesc daca exista ceva ce ar putea sa ma scoata din starea asta proasta, si nu reusesc sa gasesc nimic. E clar, sunt condamnat la scarba.

Ajung la serviciu, salut politicos si imi arunc geaca in cuierul din coltul camerei, peste scurta imblanita a Dorinei. Imi torn o ceasca de cafea din filtrul aburit, de care se ingrijeste, in fiecare dimineata, Gina, femeia de serviciu, pornesc calculatorul si, cat timp se incarca programele, privesc pe geam. E o zi racoroasa, dar frumoasa. M-as plimba prin Herastrau, de mana cu o necunoscuta, pana m-as incalzi. Apoi as intra undeva, sa ma racoresc... Dar, cum pe pe lumea asta nu facem numai ce vrem, sunt nevoit sa renunt rapid la a mai visa frumos; ma asez la birou si incep, scarbit, treaba. Nu spun nimanui nimic, n-am chef de vorba.

Deodata, simt un miros suspect. Un miros nasol, de tot rahatul. Si nu zic asta la modul figurat, nu e doar un mod pitoresc de a descrie o senzatie; nu, e un miros de rahat la propriu. Un miros urat, fetid, respingator. Privesc in jur. Ceilalti par ca nu simt nimic. Sau simt, dar se fac ca nu simt. Nu conteaza. Ma ridic si trec de la unul la altul, inspectand aria de bataie a fiecaruia. Pana cand il detectez: e Doru. De la el vine mirosul.

Il apuc de brat si il trag de pe scaun cu o miscare scurta, energica. Se sperie, nu se astepta la asa ceva; si ma intreaba ce mi-a venit. Ii explic motivul pentru care l-am bruscat si il rog sa paraseasca indata biroul. La inceput ezita, mai apoi intoarce talpile si constata ca santurile din ele sunt pline cu ceva galben-maroniu. De parca n-ar fi clar despre ce e vorba, se apleaca si se apropie cu nasul. Simte, instantaneu, imputiciunea, trage o injuratura capitala si o rupe la fuga pe usa. In urma lui, Mihai, Dorina si Adina, colegii de birou, injura la randul lor fara jena.

Imediat dupa iesirea lui Doru din scena, deschid larg fereastra, sa intre aerul curat. Si intra. Alta viata... Cand mi se pare ca e mai bine, ca situatia a devenit cat de cat suportabila, o inchid si revin la locul meu. Imi pun castile pe urechi, comut pe Europa Fm, unde Nirvana zice "Smells like teen spirit", si reincep treaba de unde o lasasem. Deodata, simt un miros suspect. Un miros nasol, de tot rahatul. Si nu zic asta la modul figurat, nu e doar un mod pitoresc de a descrie o senzatie; nu, e un miros de rahat la propriu. Un miros urat, fetid, respingator. Privesc in jur. Ceilalti par ca nu simt nimic. Sau simt, dar se fac ca nu simt. Nu conteaza. Ma ridic si trec de la unul la altul, inspectand aria de bataie a fiecaruia. Pana cand il detectez: e Mihai. De la el vine mirosul.

Il apuc de brat si il trag de pe scaun cu o miscare scurta, energica. Se sperie, nu se astepta la asa ceva; si ma intreaba ce mi-a venit. Ii explic motivul pentru care l-am bruscat si il rog sa paraseasca indata biroul. La inceput ezita, mai apoi intoarce talpile si constata ca santurile din ele sunt pline cu ceva galben-maroniu. De parca n-ar fi clar despre ce e vorba, se apleaca si se apropie cu nasul. Simte, instantaneu, imputiciunea, trage o injuratura capitala si o rupe la fuga pe usa. In urma lui, Dorina si Adina injura la randul lor fara jena.

Imediat dupa iesirea lui Mihai din scena, deschid larg fereastra, sa intre aerul curat. Si intra. Alta viata... Cand mi se pare ca e mai bine, ca situatia a devenit cat de cat suportabila, o inchid si revin la locul meu. Imi pun castile pe urechi si reincep treaba de unde o lasasem. Deodata, simt un miros suspect. Un miros nasol, de tot rahatul. Si nu zic asta la modul figurat, nu e doar un mod pitoresc de a descrie o senzatie; nu, e un miros de rahat la propriu. Un miros urat, fetid, respingator. Privesc in jur. Dorina si Adina par ca nu simt nimic. Sau simt, dar se fac ca nu simt. Nu conteaza. Ma ridic si trec de la una la alta, inspectand aria de bataie a fiecareia. Pana cand o detectez: e Dorina. De la ea vine mirosul.

O apuc de brat si o ridic de pe scaun cu o miscare scurta, energica. Se sperie, nu se astepta la asa ceva; si ma intreaba ce mi-a venit. Ii explic motivul pentru care am bruscat-o si o rog sa paraseasca indata biroul. La inceput ezita, mai apoi intoarce talpile si constata ca santurile din ele sunt pline cu ceva galben-maroniu. De parca n-ar fi clar despre ce e vorba, se apleaca si se apropie cu nasul. Simte, instantaneu, imputiciunea, trage o injuratura capitala si o rupe la fuga pe usa. In urma ei, eu si Adina injuram la randul nostru fara jena.

Imediat dupa iesirea din scena a Dorinei, deschid larg fereastra, sa intre aerul curat. Si intra. Alta viata... Cand mi se pare ca e mai bine, ca situatia a devenit cat de cat suportabila, o inchid si revin la locul meu. Imi pun castile pe urechi si reincep treaba de unde o lasasem. Deodata, simt un miros suspect. Un miros nasol, de tot rahatul. Si nu zic asta la modul figurat, nu e doar un mod pitoresc de a descrie o senzatie; nu, e un miros de rahat la propriu. Un miros urat, fetid, respingator. Privesc in jur. Adina pare ca nu simte nimic. Sau simte, dar se face ca nu simte. Nu conteaza. Ma ridic si ma duc la ea inspectand aria sa de bataie. Pana cand devine evident: e Adina. De la ea vine mirosul.

O apuc de brat si o ridic de pe scaun cu o miscare scurta, energica. Se sperie, nu se astepta la asa ceva; si ma intreaba ce mi-a venit. Ii explic motivul pentru care am bruscat-o si o rog sa paraseasca indata biroul. La inceput ezita, mai apoi intoarce talpile si constata ca santurile din ele sunt pline cu ceva galben-maroniu. De parca n-ar fi clar despre ce e vorba, se apleaca si se apropie cu nasul. Simte, instantaneu, imputiciunea, trage o injuratura capitala si o rupe la fuga pe usa. In urma ei, injur la randul meu fara jena.

Imediat dupa iesirea din scena a Adinei, deschid larg fereastra, sa intre aerul curat. Si intra. Alta viata... Cand mi se pare ca e mai bine, ca situatia a devenit cat de cat suportabila, o inchid si revin la locul meu. Imi pun castile pe urechi si reincep treaba de unde o lasasem. Deodata, simt un miros suspect. Un miros nasol, de tot rahatul. Si nu zic asta la modul figurat, nu e doar un mod pitoresc de a descrie o senzatie; nu, e un miros de rahat la propriu. Un miros urat, fetid, respingator. Privesc in jur. Nu e nimeni in afara de mine. Ma ridic, intorc talpile si constat ca santurile din ele sunt pline cu ceva galben-maroniu. De parca n-ar fi clar despre ce e vorba, ma aplec si ma apropii cu nasul. Simt, instantaneu, imputiciunea, trag o injuratura capitala si o rup la fuga pe usa.

Dupa vreo jumatate ora revenim cu totii in birou si ne punem pe treaba. Ceea ce am presimtit, s-a adeverit: am o zi proasta. Sunt condamnat la scarba.

 

Din aceeasi categorie:

Păpușa

Păpușa

Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un  amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Em...

Citeşte mai mult...

Prostul

Prostul

E un baiat simpatic, la vreo 25 de ani, plin de bun simt, seriozitate si sinceritate. Lucru care, nu stiu daca constientizeaza, constituie un handicap...

Citeşte mai mult...

Picnic

Picnic

E week-end. Se anunta vreme superba. Numai buna pentru iesit la un picnic cu prietenii. Vorbesc, asadar cu gasca, fac convocarea si sambata dimineata,...

Citeşte mai mult...

Eliberarea

Eliberarea

E o seara frigurosa, de toamna. Sunt singur pe strada, golit de ganduri si de sentimente. N-am chef de nimic si, pentru ca nu am chef de nimic, ma gan...

Citeşte mai mult...

O lume mizeră Rahatul