Numele meu este Ioana S, si-mi este rusine cu el. De ce? Fiindca am ajuns la 40 de ani si toata viata n-am facut decat altceva sa trandavesc pe spatele parintilor, nefiind in stare sa produc ceva sau sa las ceva in urma mea. La adapostul rezervelor financiare ale familiei, am dus un trai lipsit de griji, cheltuind in stanga si-n dreapta fara chibzuinta si gandind ca sacul nu se va goli niciodata. Mama mea a fost doctorita, iar tatal meu a fost avocat, asa incat banii nu ne-au lipsit niciodata. Dimpotriva, au fost in surplus, nu putini fiind cei asa-zisi "prieteni" care au beneficiat de pe urma lor. Dar, din pacate, oamenii iti sunt aproape atunci cand le dai, si departe atunci cand le ceri. Ramasa singura dupa moartea parintilor mei, am risipit rapid averea familiei, ajungand la sapa de lemn.

Numele meu este Gigi, si sunt din Suceava. Am 55 de ani, varsta pana la care am fost casatorit de patru ori. Din pacate, insa, niciunul din mariaje nu a rezistat, si asta din unul si acelasi motiv: bautura. Doua dintre nevestele mele au considerat ca beau prea mult, si imi reprosau intruna aceasta, drept pentru care am renuntat la ele. Cu cea de-a treia lucrurile au stat exact pe dos: bea atat de mult incat ma intrecea. Eu i-am reprosat asta, iar ea a ,,bagat" divort. Ajunsesem sa cred ca n-am sa gasesc niciodata o femeie cu care sa ma potrivesc la pahar si ca am sa raman singur toata viata. Dar n-a fost asa. Norocul mi-a scos-o in cale pe Maria, o femeie minunata, care bea cot la cot cu mine. Eu si cu ea formam un cuplu deosebit si ne iubim ca doi nebuni…

Ma numesc Doru, sunt din Craiova si de curand am implinit 70 ani. O varsta frumoasa pe care nu multa lume o mai apuca in zilele astea. Mi-ar fi placut ca si cei trei prieteni ai mei, cu care am mers impreuna pe drumul vietii inca din copilarie, dar de care a trebuit sa ma despart rand pe rand, nu cu mult timp in urma, sa fi apucat sa atinga aceasta varsta, dar din pacate ei s-au stins inainte de a atinge 70. Brumar a murit la 66, Banloc la 68, iar Gheorghita la 65. Toti din una si aceeasi cauza: alcoolul. Si, la fel ca si ei, as fi fost si eu dus acum, daca Dumnezeu nu mi-ar fi luminat mintea si nu m-ar fi readus pe drumul cel bun inainte de a fi prea tarziu...

Ma numesc Sonin si am 45 de ani. Pe sotia mea o cheama Sonia, iar pe cei doi gemeni ai nostri, in varsta de zece ani, Marcel si Mironel. Sunt casatorit cu Sonia de douazeci ani, si pana in urma cu cateva luni viata noastra de cuplu era simpla si frumoasa. Nimic rau nu prevestea ceea ce avea sa urmeze, turnura incredibila pe care aveau sa o ia lucrurile. Si totul s-a petrecut numai si numai din cauza faptului ca am vrut sa fac o fapta buna, sa ajut o persoana care in trecut insemnase foarte mult pentru mine si care nici atunci, la momentul reintalnirii, nu imi era indiferenta. E vorba de Laura, fosta mea iubita.

Am cunoscut-o pe Laura in urma cu 27 de ani. Aveam pe atunci 18 ani, si eu, si ea. A fost prima mea iubita, iar eu am fost primul ei iubit. Am descoperit impreuna tainele dragostei si le-am aprofundat intr-atat incat practic nu au ramas prea multe fantezii si artificii erotice prin care sa nu fi trecut, cu care sa nu ne fi condimentat dragostea nabadaioasa.

Eram doar o copila naiva atunci cand l-am cunoscut pe Sorin, aveam numai 16 ani. El era numai cu trei ani mai mare ca mine, dar ma fascina nu numai prin atitudinea sa foarte matura, ci si prin cunostintele sale din orice domeniu. Practic, nu era subiect pe care Sorin sa nu il poata dezbate de la egal la egal, chiar daca interlocutorul era mai in varsta sau mai cult. In afara de asta, era si un baiat prezentabil, bine facut si foarte manierat. Nici nu mi-am dat seama cand m-am indragostit de el, dar ce stiu sigur e ca, atunci cand am facut-o, am realizat ca e pentru prima data ca iubesc cu adevarat.