Bine a zis cine a zis ca viata e o curva, dragi prieteni! Nu as fi crezut, pentru nimic in lume, ca Viorel va calca stramb! Doar eram alaturi, la bine si la greu, de 15 ani... Cum oare sa poata uita sotul meu toate momentele frumoase si toate incercarile prin care am trecut impreuna? Ei bine, a uitat! A uitat, si s-a dus cu alta. E adevarat ca a avut ca circumstanta atenuanta faptul ca bause cu colegii de serviciu si ca se imbatase. Insa asta tot nu m-a facut sa il iert. Cum era sa il iert? Doar nu eram asa proasta... De atunci m-am razbunat cu varf si indesat: l-am inselat de 20 de ori, cu 20 de barbati diferiti, iar el nici macar nu banuieste nimic! Tocmai din acest motiv v-am si scris povestea mea: pentru a imi lua o piatra de pe suflet. Sau, ma rog, nu una, ci douazeci de pietre...

Nu sunt o femeie bisericoasa. Daca as fi fost, poate as fi vorbit cu un preot, poate i-as fi spus lui ce mi s-a intamplat si cum am ales sa ma razbun pe cel care m-a dezamagit cumplit. Dar nu. Cum ziceam, eu sunt atee. Nici macar la cununia religioasa nu am simtit nimic deosebit. Am luat parte doar pentru ca a trebuit, pentru ca Viorel era chiar un om evlavios, cu frica lui Dumnezeu. Sau, cel putin, asa parea. Fiindca in urma cu 5 ani nu i-a mai fost frica de niciun Dumnezeu. A comis unul din cele mai groaznice pacate din lume: adulterul cu o curva.

Cand a venit acasa in noaptea cu pricina, Viorel era spasit. Beat, dar suspect de tacut. De abia dupa ce - probabil nesuportand povara infamiei sale - s-a asezat pe sofa si a inceput sa imi povesteasca, printre lacrimi, de-a fir a par tot ce a facut, aveam sa inteleg de ce era atat de smerit.

- Anabela, iarta-ma, te rog! Am gresit! Pentru prima data in 15 ani, te-am inselat. Nu mai fac niciodata! Te rog, iarta-ma si nu ma parasi!

Desi in acele momente am simtit ca se naruie cerul pe mine, m-am abtinut si n-am facut scandal. Oricum, barbatul meu era prea beat ca sa ma inteleg cu el... Asa ca l-am mintit in fata:

- Bine, Viorel, te iert! Acum mergi la culcare si stai linistit! Fiindca ai recunoscut, te iert!

...Insa nu l-am iertat. Nu l-am parasit, caci aveam doi copii impreuna si tineam inca la el, dar nici nu l-am iertat. Chiar daca, dupa cate avea sa imi relateze a doua zi, la trezie, o mare parte din vina apartinea anturajului, mai exact colegilor de serviciu de la atelierul de scularie unde lucra. Acestia, la betie, s-au gandit sa ii dea cadou aniversatului din acea zi - un holtei cam bleg din fire, pe nume Marinica - nici mai mult nici mai putin decat o... prostituata! Numai ca, dupa ce s-au ,,troscait’’ ca lumea, ceilalti barbati au simtit cum se umfla muschii pe ei si au trebuit sa isi arate la randul lor virilitatea chiar atunci, acolo, in casa lui Marinica. Iar Viorel al meu, de rusine, nu putuse spune nu... Cum sa fi spus nu? Doar era in joc reputatia sa de mascul feroce... Ah, daca ar fi stiut el cat va avea de patimit pentru ce mi-a facut, nu s-a fi bagat la acea ,,posta’’ niciodata...

Dupa cum ziceam, nu l-am iertat. I-am spus ca am facut-o, insa nici gand de asa ceva; din prima clipa in care aflasem de fapta sotului, incoltise ideea razbunarii. Timp de 15 ani ii fusesem fidela si ma caznisem sa fiu o femeie de casa, cinstita si harnica, iar el, drept multumire, gasise de cuvinta sa se culce cu o curva ordinara... Primul pe care l-am ales pentru a ma razbuna a fost un coleg de serviciu, masinistul Simion, care lucra la aceeasi filatura cu mine si care imi facea ochi dulci de ani buni. A fost suficient ca intr-o seara, la finele programului, sa il invit sa bem ceva, ca deja ii sticleau ochii cazuti in decolteul meu si se balbaia:

- Simion, mi-e tare sete. Faci cinste cu o bere?

- Da, si-sigur, Anabela! Cum sa nu? Fac cinste, si-sigur...

Asta se intampla in urma cu 5 ani, la nicio luna distanta de la adulterul lui Viorel, si imi amintesc si acum satisfactia pe care am avut-o la final, dupa ce m-am culcat cu Simion. Satisfactie datorata in principal gandului razbunarii, si mai putin actului in sine, caci, daca e s-o spun p-a dreapta, Viorel al meu era mult mai dotat decat masinistul si avea miscari mult mai clar trasate. Dar, una peste alta, chiar daca Simion avea un cocosel mititel, imi atinsesem scopul. Imi inselasem sotul, si prin urmare puteam considera ca eram chit. Numai ca nu am considerat...

Al doilea amant a fost un alt coleg de munca, Mircea. Cu el, ca si cu Simion, m-am culcat o singura data. Si asta nu fiindca, intocmai ca si Simion, ii era inferior lui Viorel al meu, ci fiindca... ii era mult inferior! Mda, cred ca, daca ar fi sa fac o comparatie intre ,,dotarile’’ celor doi, ar fi cam asa: Mircea avea un ciocanel, in timp ce Viorel poseda un baros! Motiv pentru care, dupa primul act sexual, l-am anuntat ca acela avea sa fie si singurul:

- Mircea, am gresit! Nu trebuia sa fac asta, n-o sa se mai repete niciodata...

Ce nu stia Mircea era ca de fapt, replica de mai sus, trunchiata pentru a nu-l jigni pe bietul sub-dotat, ar fi trebuit, dupa cum a fost gandita, sa sune exact asa:

- Mircea, am gresit! Nu trebuia sa fac asta cu tine, n-o sa se mai repete niciodata cu tine...

...Fiindca asta era adevarul: nu regretam nicio clipa ce am facut, ci cu cine am facut-o. Si nu simteam niciun dram de vinovatie, ci numai satisfactia razbunarii! Eram decisa sa o fac in continuare pana aveam sa simt ca ciuda si furia provocate de adulterul sotului meu se vor fi estompat. Dar pana atunci mai era mult si bine...