Bine a zis cine a zis ca viata e o curva, dragi prieteni! Nu as fi crezut, pentru nimic in lume, ca Viorel va calca stramb! Doar eram alaturi, la bine si la greu, de 15 ani... Cum oare sa poata uita sotul meu toate momentele frumoase si toate incercarile prin care am trecut impreuna? Ei bine, a uitat! A uitat, si s-a dus cu alta. E adevarat ca a avut ca circumstanta atenuanta faptul ca bause cu colegii de serviciu si ca se imbatase. Insa asta tot nu m-a facut sa il iert. Cum era sa il iert? Doar nu eram asa proasta... De atunci m-am razbunat cu varf si indesat: l-am inselat de 20 de ori, cu 20 de barbati diferiti, iar el nici macar nu banuieste nimic! Tocmai din acest motiv v-am si scris povestea mea: pentru a imi lua o piatra de pe suflet. Sau, ma rog, nu una, ci douazeci de pietre...

Nu sunt o femeie bisericoasa. Daca as fi fost, poate as fi vorbit cu un preot, poate i-as fi spus lui ce mi s-a intamplat si cum am ales sa ma razbun pe cel care m-a dezamagit cumplit. Dar nu. Cum ziceam, eu sunt atee. Nici macar la cununia religioasa nu am simtit nimic deosebit. Am luat parte doar pentru ca a trebuit, pentru ca Viorel era chiar un om evlavios, cu frica lui Dumnezeu. Sau, cel putin, asa parea. Fiindca in urma cu 5 ani nu i-a mai fost frica de niciun Dumnezeu. A comis unul din cele mai groaznice pacate din lume: adulterul cu o curva.

Cand a venit acasa in noaptea cu pricina, Viorel era spasit. Beat, dar suspect de tacut. De abia dupa ce - probabil nesuportand povara infamiei sale - s-a asezat pe sofa si a inceput sa imi povesteasca, printre lacrimi, de-a fir a par tot ce a facut, aveam sa inteleg de ce era atat de smerit.

- Anabela, iarta-ma, te rog! Am gresit! Pentru prima data in 15 ani, te-am inselat. Nu mai fac niciodata! Te rog, iarta-ma si nu ma parasi!

Desi in acele momente am simtit ca se naruie cerul pe mine, m-am abtinut si n-am facut scandal. Oricum, barbatul meu era prea beat ca sa ma inteleg cu el... Asa ca l-am mintit in fata:

- Bine, Viorel, te iert! Acum mergi la culcare si stai linistit! Fiindca ai recunoscut, te iert!

...Insa nu l-am iertat. Nu l-am parasit, caci aveam doi copii impreuna si tineam inca la el, dar nici nu l-am iertat. Chiar daca, dupa cate avea sa imi relateze a doua zi, la trezie, o mare parte din vina apartinea anturajului, mai exact colegilor de serviciu de la atelierul de scularie unde lucra. Acestia, la betie, s-au gandit sa ii dea cadou aniversatului din acea zi - un holtei cam bleg din fire, pe nume Marinica - nici mai mult nici mai putin decat o... prostituata! Numai ca, dupa ce s-au ,,troscait’’ ca lumea, ceilalti barbati au simtit cum se umfla muschii pe ei si au trebuit sa isi arate la randul lor virilitatea chiar atunci, acolo, in casa lui Marinica. Iar Viorel al meu, de rusine, nu putuse spune nu... Cum sa fi spus nu? Doar era in joc reputatia sa de mascul feroce... Ah, daca ar fi stiut el cat va avea de patimit pentru ce mi-a facut, nu s-a fi bagat la acea ,,posta’’ niciodata...

Dupa cum ziceam, nu l-am iertat. I-am spus ca am facut-o, insa nici gand de asa ceva; din prima clipa in care aflasem de fapta sotului, incoltise ideea razbunarii. Timp de 15 ani ii fusesem fidela si ma caznisem sa fiu o femeie de casa, cinstita si harnica, iar el, drept multumire, gasise de cuvinta sa se culce cu o curva ordinara... Primul pe care l-am ales pentru a ma razbuna a fost un coleg de serviciu, masinistul Simion, care lucra la aceeasi filatura cu mine si care imi facea ochi dulci de ani buni. A fost suficient ca intr-o seara, la finele programului, sa il invit sa bem ceva, ca deja ii sticleau ochii cazuti in decolteul meu si se balbaia:

- Simion, mi-e tare sete. Faci cinste cu o bere?

- Da, si-sigur, Anabela! Cum sa nu? Fac cinste, si-sigur...

Asta se intampla in urma cu 5 ani, la nicio luna distanta de la adulterul lui Viorel, si imi amintesc si acum satisfactia pe care am avut-o la final, dupa ce m-am culcat cu Simion. Satisfactie datorata in principal gandului razbunarii, si mai putin actului in sine, caci, daca e s-o spun p-a dreapta, Viorel al meu era mult mai dotat decat masinistul si avea miscari mult mai clar trasate. Dar, una peste alta, chiar daca Simion avea un cocosel mititel, imi atinsesem scopul. Imi inselasem sotul, si prin urmare puteam considera ca eram chit. Numai ca nu am considerat...

Al doilea amant a fost un alt coleg de munca, Mircea. Cu el, ca si cu Simion, m-am culcat o singura data. Si asta nu fiindca, intocmai ca si Simion, ii era inferior lui Viorel al meu, ci fiindca... ii era mult inferior! Mda, cred ca, daca ar fi sa fac o comparatie intre ,,dotarile’’ celor doi, ar fi cam asa: Mircea avea un ciocanel, in timp ce Viorel poseda un baros! Motiv pentru care, dupa primul act sexual, l-am anuntat ca acela avea sa fie si singurul:

- Mircea, am gresit! Nu trebuia sa fac asta, n-o sa se mai repete niciodata...

Ce nu stia Mircea era ca de fapt, replica de mai sus, trunchiata pentru a nu-l jigni pe bietul sub-dotat, ar fi trebuit, dupa cum a fost gandita, sa sune exact asa:

- Mircea, am gresit! Nu trebuia sa fac asta cu tine, n-o sa se mai repete niciodata cu tine...

...Fiindca asta era adevarul: nu regretam nicio clipa ce am facut, ci cu cine am facut-o. Si nu simteam niciun dram de vinovatie, ci numai satisfactia razbunarii! Eram decisa sa o fac in continuare pana aveam sa simt ca ciuda si furia provocate de adulterul sotului meu se vor fi estompat. Dar pana atunci mai era mult si bine...

Inainte insa de a va mai povesti cum au evoluat lucrurile timp de aproape 5 ani, pana in ziua de azi, trebuie sa precizez ca, dincolo de tumultuoasa mea viata amoroasa, presarata cu numeroase aventuri, am continuat sa fiu o sotie si o mama responsabila, harnica, implicata. Toate escapadele mele cu barbati s-au desfasurat ori in timpul programului de lucru, ori dupa, caz in care totul a durat foarte putin, mai exact niciodata mai mult de o ora. Nici sotul si nici cei doi copii ai nostri, Miron, de 7 ani, respectiv Cosmina, de 9, nu au banuit si nici nu au aflat vreodata nimic. Mai mult chiar, ei nu au resimtit in niciun fel scurtele mele intarzieri de dupa serviciu ori faptul ca uneori, desi prezenta in viata lor, gandurile imi erau departe, la urmatoarea aventura...

Am tinut sa exprim cele de mai sus pentru a nu va lasa cumva impresia - gresita - ca, din cauza relatiilor mele amoroase, as fi devenit o femeie egoista, lipsita de suflet. Nicidecum. Ca si acum, atunci imi iubeam copiii cu disperare, iar la Viorel tineam inca foarte mult. Asta mai ales ca, de fiecare data cand il inselam, furia-mi - mascata zi si noapte - indreptata asupra lui mai slabea un pic.

Acum, departe de mine gandul de a-i trece in revista pe toti cei 20 de barbati cu care l-am inselat pe sotul meu. Totusi, inainte de a ajunge in prezent, trebuie neaparat sa va prezint macar alti trei masculi asa-zisi feroce, dar care in realitate aveau sa se dovedeasca doar niste pampalai. Prin prestatiile lor jalnice, ei m-au facut sa il vad cu ochi tot mai buni pe Viorel si, in final, sa ii acord iertarea mea definitiva...

Mai intai trebuie sa va vorbesc de Cornel. El a fost al cincilea pe lista amantilor, si ce tin minte, ca o curiozitate, este ca, spre deosebire de sotul meu, nu numai ca avea ,,armamentul’’ din dotare subtire ca un tirbuson, dar, in afara de asta, nici nu stia sa ma mangaie. Avea niste palme aspre, de fierar-betonist, si m-a zgariat nasol pe fese, incat a trebuit sa il evit pe Viorel, ca sa nu imi vada ranile. Abia dupa cateva zile, cand mi-era deja dor de barbatia sa colosala, am putut sa fac amor cu sotul meu si sa ma simt din nou satisfacuta... Caci cu Cornel, care mai mult ma gadila cu ,,tirbusonul’’ sau, am ramas ,,ne’’, cu toate ca la final el se impauna precum cocosul dupa ce a calcat gaina si a lasat-o fara fulgi:

- Anabela, a fost bine? Sunt bun la pat, nu-i asa? Ti-a placut, mai vrei?...

Din pacate, a trebuit sa fiu cruda cu el si sa ii spun adevarul, astfel incat pe viitor sa nu mai insiste sa facem amor, caci omul era de-a dreptul catastrofal:

- Cornel, fara suparare, dar nu mi-a placut, nu mai vreau. Esti de tot rasul, cu tirbusonul tau...

Dupa Cornel au urmat alti doi colegi de munca, doi vecini si un var prin alianta. Daca despre primii patru din cei abia mentionati nu imi amintesc decat ca erau niste oameni modesti si simpli, pe cel din urma, pe nume Sandu, care a fost al zecelea amant, l-am tinut bine minte fiindca era o mare figura. Bietul barbat - desi titulatura de barbat este improprie in ceea ce il priveste - nu putea duce un act sexual la bun sfarsit! Sau, ma rog, il ducea, insa il ducea de unul singur, in numai cateva clipe. Altfel spus, Sandu se confrunta cu o precocitate dezarmanta in chestiunea erotica, prima data depunand armele (sau, mai corect, arma...) imediat ce m-a vazut goala. De emotie, sarmanul Sandu si-a pierdut controlul si... terminat a fost, fara macar sa il ating. In fine, mi-este destul de penibil sa va povestesc esecurile in serie - 3 la numar, in circa o ora - ale varului Sandu, dar cert este ca este mult spus ca intre noi doi a avut loc ceva. Fiindca practic contactul s-a concretizat in maximum doua minute de intromisiune, minute in care Sandu gafaia si gemea de parca urma sa-si dea duhul. Doamne, ce cosmar! Am zis mersi cand am plecat din camera de hotel in care se consumase aventura si l-am lasat teafar, in viata...

Evident ca, dupa asa experienta traumatizanta, m-am refugiat in bratele sotului meu, care cu fiecare noua aventura a mea castiga, fara sa stie, un alt capital de simpatie, admiratie si chiar dragoste... Insa cu toate astea, dupa numai zece escapade, nu eram pregatita sa il iert complet pe Viorel. Motiv pentru care am continuat sa fac amor cu parteneri ocazionali pana am ajuns la numarul 20, atunci cand am zis ,,Stop’’! Imi ajunsese razbunarea si, in afara de asta, recunosteam in sinea mea ca nici macar unul din barbatii cu care ma culcasem nu fusese macar pe jumatate barbat din cat era omul meu. Cel de-al douazecelea - si ultimul - amant a fost Sabin, un inginer proaspat angajat la filatura care, la 45 de ani ai sai, avea sa ofere imi un spectacol atat de patetic incat nu numai ca il voi tine minte toata viata, dar intr-atat m-a amuzat si m-a dezgsutat deopotriva, incat, cum ziceam, am decis sa pun punct aventurilor mele, mai ales ca simteam razbunarea mea ca fiind completa.

Ce s-a intamplat? Pe scurt, ultimul meu amant, Sabin, a inceput sa planga cu lacrimi siroaie atunci cand a ajuns la orgasm. Da! Atunci cand eu nu eram nici pe departe in starea sa de exaltare, odata ce a simtit extazul inundandu-l, inginerul a inceput sa planga mai ceva ca un copil a carui jucarie tocmai s-a spart. Iar printre lacrimile de crocodil care ii curgeau neincetat, isi mai si exprima cu glas tare senzatiile de moment, ceea ce a fost deja prea mult pentru mine:

- Anabela, e gata! Am reusit, am facut-o! Doamne, sunt atat de fericit!... sunt gata! Ce bine a fost...

Ma uitam la el, si nu-mi venea sa cred! Ditamai omul bocea in timp ce barbatia i se flescaia! La inceput am crezut ca se preface, ca sa ma faca sa rad, si chiar am izbucnit in ras. Apoi, vazandu-l ca nu se opreste, ci chiar era serios cu plansul sau, m-am scarbit de-a binelea, m-am imbracat si am plecat, spunandu-mi in sinea mea, desi v-am zis ca sunt atee:

- Doamne, mare ti-e gradina! Si multi nebuni ii sar gardul...

De la intamplarea cu inginerul plangaret a trecut peste jumatate de an, perioada in care am redevenit sotia devotata si fidela care am fost inainte ca sotul meu sa ma insele. Sunt din nou fericita alaturi de Viorel si pot spune chiar ca, dupa ce m-am incurcat cu atatia ,,looser-i’’, m-am convins ca barbat ca al meu nu mai exista si m-am indragostit din nou de el.

Cam asta este povestea mea, si acum, la final, trebuie sa recunosc ca, odata ce v-am impartasit-o, ma simt mult mai bine. Chiar mi s-a mai usurat povara vinovatiei de pe suflet. Pentru ca trebuie sa recunosc ca, dupa ce mi-am dus la bun sfarsit razbunarea fata de sotul meu, pe el l-am iertat complet si definitiv pentru ce mi-a facut, dar pe mine nu m-am iertat inca pentru ce i-am facut. Nu cred ca merita sa plateasca chiar atat de scump.

Din aceeasi categorie:

Apariția copilului a dus la dispariția dragostei

Singuratic si retras din fire, mi-am intemeiat destul de tarziu o familie. Pe sotia mea, Marcela, am cunoscut-o la locul de munca. Eram colegi de pest...

Citeşte mai mult...

Maricica a făcut cu altul copilul pe care l-am aşteptat 20 de ani

Am crescut intr-o casa cu multi copii. Mai exact, am fost nu mai putin de 7 la parinti: 4 fete si 3 baieti, dintre care eu eram cel mai mare. Poate si...

Citeşte mai mult...

Când toți mă credeau terminată, m-am ridicat și am luat-o de la capăt...

Ma numesc Valentina, am 40 ani si locuiesc in Bacau, impreuna cu fiica mea, Anamaria, de 20, cu sotul ei si cu fiul lor. Ei sunt familia mea, ei sunt ...

Citeşte mai mult...

Binecuvântare sau blestem? Iubesc trei femei deodată!

Numele meu este Bogdan, am 45 de ani si locuiesc in Pitesti impreuna cu sotia mea, Andreea, si cu parintii ei. Andreea are 40 de ani si este o femeie ...

Citeşte mai mult...