Ma numesc Sonin si am 45 de ani. Pe sotia mea o cheama Sonia, iar pe cei doi gemeni ai nostri, in varsta de zece ani, Marcel si Mironel. Sunt casatorit cu Sonia de douazeci ani, si pana in urma cu cateva luni viata noastra de cuplu era simpla si frumoasa. Nimic rau nu prevestea ceea ce avea sa urmeze, turnura incredibila pe care aveau sa o ia lucrurile. Si totul s-a petrecut numai si numai din cauza faptului ca am vrut sa fac o fapta buna, sa ajut o persoana care in trecut insemnase foarte mult pentru mine si care nici atunci, la momentul reintalnirii, nu imi era indiferenta. E vorba de Laura, fosta mea iubita.

Am cunoscut-o pe Laura in urma cu 27 de ani. Aveam pe atunci 18 ani, si eu, si ea. A fost prima mea iubita, iar eu am fost primul ei iubit. Am descoperit impreuna tainele dragostei si le-am aprofundat intr-atat incat practic nu au ramas prea multe fantezii si artificii erotice prin care sa nu fi trecut, cu care sa nu ne fi condimentat dragostea nabadaioasa.

Cum am putut fi atat de naiv, de credul, de prost? Am pus botul la toate vrajelile Lianei, crezand ca intr-adevar, asa cum mi-a promis, imi va fi sotie si mama a copiilor mei! Nu am crezut nici macar o clipa ca ma amageste, si asta fiindca de fiecare data cand ne faceam planuri de viitor ea ma privea direct in ochi si nu clipea! Parea atat de ingenua si de sincera, nemernica!

Numele meu este Mihai S, dar prietenii si rudele imi spun Misu. Am 37 ani, dar arat cu cel putin 7 ani mai tanar, fapt care de multe ori induce lumea in eroare, nu putini fiind cei care mi se adreseaza cu apelative precum "tinere" sau "baiete", ceea ce, de altfel, nu ma deranjeaza. Ba dimpotriva, ma fac sa ma simt bine. Exista insa si exceptii, adica persoane care, in ciuda infatisarii mele adolescentine si a firii nastrusnice, indreptata spre ludic, mi se adreseaza cu formule de politete cum ar fi "domnule", sau "dumneavostra".

Printre acestea s-a aflat, timp de aproape trei ani, si Medeea, femeia care acum imi este sotie si ma alinta cu vorbe dulci precum "ingeras,", "iubitel" sau "motanas". Pana sa reusesc insa sa o aduc aici, a fost nevoie din partea mea de mult tact, de intelegere si mai ales rabdare.

Eram doar o copila naiva atunci cand l-am cunoscut pe Sorin, aveam numai 16 ani. El era numai cu trei ani mai mare ca mine, dar ma fascina nu numai prin atitudinea sa foarte matura, ci si prin cunostintele sale din orice domeniu. Practic, nu era subiect pe care Sorin sa nu il poata dezbate de la egal la egal, chiar daca interlocutorul era mai in varsta sau mai cult. In afara de asta, era si un baiat prezentabil, bine facut si foarte manierat. Nici nu mi-am dat seama cand m-am indragostit de el, dar ce stiu sigur e ca, atunci cand am facut-o, am realizat ca e pentru prima data ca iubesc cu adevarat.

Numele meu este Calina Purima, sa zicem... Am 30 de ani, sunt din Bucuresti si locuiesc intr-un cartier rezidential din nordul orasului impreuna cu sotul meu, Dorin. El este demnitar, ceea ce explica pseudonimul de mai sus, iar in ceea ce ma priveste, conform unei glume populare, nu muncesc nici eu; adica sunt casnica. Am lucrat destul, sapte ani mi-au ajuns. De ce sa muncesc, daca veniturile barbatului depasesc necesitatile familiei, asigurandu-ne o existenta imbelsugata, cu vacante de lux in statiuni exotice si multe alte lucruri la care alti oameni de rand nici nu indraznesc sa viseze? Numai ca sa zic ca nu am facut "Medicina" degeaba, cand pot, in schimb sa lenevesc, sa ma ocup de cosmetica, sa-mi lucrez la sala trupul delicat, cu forme armonios conturate sau sa ma distrez ziua intreaga pe banii prostului Dorin?...