Am cunoscut-o pe Iolanda printr-o prietena comuna, in urma cu doi ani si jumatate. Auzisem numai lucruri bune despre ea: ca este o gospodina grozava, ca este serioasa si credincioasa, ca este o femeie de casa nemaipomenita. Si cum eu exact asta imi doream, anume sa dau peste cineva ca ea, de incredere, ca sa ma asez la casa mea, mi-am frecat palmele de satisfactie! Am sunat-o si am invitat-o la o cafea, iar ea, pusa in tema de prietena noastra comuna, a acceptat. Ne-am vazut in chiar seara cu pricina, ne-am placut reciprioc din prima clipa, iar peste nici jumatate de an eram deja casatoriti! Abia dupa aceea aveam sa realizez, treptat, ca facusem greseala vietii mele, dar a trebuit sa mai treaca inca un an si jumatate pana sa pot sa o indrept...

Cand ne-am casatorit, Iolanda, care era tesatoare la o firma de confectii, avea 27 de ani, iar eu, tehnician dentar, 29. Ea mai fusese maritata de doua ori, eu niciodata. Mi-a spus ca de fiecare data se pripise, ca nu ii cunoscuse prea bine si ca se maritase mai mult de gura parintilor. Abia ulterior avea sa constate ca ambii soti o exploatau la maxim si o terorizau, tratand-o – dupa spusele sale – ca pe o sclava, nicidecum ca pe o consoarta. Cum insa n-am inteles exact la ce se referea cand vorbea de “exploatare”, m-am marginit la a o compatimi si a inchide un subiect dureros pentru ea. Stiam ca, desi o cunosc numai de 6 luni, eu o iubesc, o voi respecta si o voi trata intotdeauna cu respect si omenie, ca pe jumatatea mea.

Ma numesc Dan P, am 75 de ani si locuiesc in Bucuresti, in apartamentul in care m-am mutat inca de cand m-am insurat, in urma cu 50 de ani. Am din casatoria cu Sanda o fata de 45 de ani, pe nume Geanina, care la randul ei are cu sotul ei, Marius, un baiat, Paul, de 5 ani. Nepotul meu. Din pacate, desi dupa enumerarea numelor atator membri ai familiei s-ar putea trage concluzia ca sunt inconjurat de fiinte dragi si implinit din toate punctele de vedere, in realitate lucrurile nu stau deloc asa.

Numele meu este Doru L. Am 50 de ani si locuiesc in Capitala, unde m-am si nascut. Privind in urma, pot spune ca am avut o viata frumoasa, cel putin pana la un punct. Oarecum obisnuita, dar pana la urma frumoasa in banalitatea ei. Am mers la scoala, la liceu, la facultate, la serviciu; am iubit si am fost iubit, am urat si am fost urat. Mi-am gasit aleasa inimii si m-am casatorit cu ea pe cand aveam 30 de ani. Ea se numeste Raluca si avea, la data casatoriei, noastre 25 de ani. Intre noi s-a consumat o iubire ciudata, cu momente de pasiune arzatoare, dar si cu clipe de nepasare totala. In final, cele din urma le-au covarsit pe primele si s-a ajuns la despartire. Ceva neiesit din comun, s-ar putea spune la prima vedere. Insa nu-i deloc asa. Modul in care s-a ajuns la aceasta despartire l-ar lasa cu gura cascata chiar si pe unul care crede ca le-a vazut si le-a auzit pe toate la viata sa...

Camel Mugabe este african. Felul lui de a face dragoste este unic, iar pielea corpului sau este neagra ca abanosul si are un miros specific. As recunoaste acest miros dintr-o mie, ba chiar dintr-o suta de mii. Eu ma numesc Adela Parvu, am 40 ani si sunt bucuresteanca get-beget. Locuiesc cu parintii, sotul si cei trei copii intr-o casa din cartierul Rahova. Situatia in familie este una destul de calma, acum, dar pana sa se linisteasca lucrurile si sa se aseze in matca in care sunt acum, a fost multa agitatie...

Stiu ca s-a tot spus asta, insa trebuie sa o repet, la randul meu: intortocheate sunt caile Domnului atunci cand e vorba de dragoste! Nu as fi crezut pentru nimic in lume ca, la cativa ani dupa ce m-am casatorit cu Mirabela numai pentru a putea fi in preajma surorii sale, Natalia, care imi pusese inima pe jar, voi constata ca, de fapt, imi iubesc sotia cu disperare. Si totusi, asa stau lucrurile, sunt absolut sigur de asta: de cand m-am insurat, am trait in minciuna.

Am cunoscut-o pe Natalia in urma cu patru ani, prin intermediul serviciului. Eu lucram ca referent pe probleme de comert exterior la o firma de mobila, iar ea era un fel de dispecer intermediar. Mai exact, realiza contactul intre furnizor si beneficiar. Pentru asta, tineam legatura prin e-mail si prin telefon, fara insa a ne cunoaste. Asta, pana intr-o buna zi, in care curierul lipsind, a trebuit sa ii inmanez personal niste documente de transport.... Acela avea fie momentul in care m-am indragostit, la prima vedere, de fata inalta si subtire, blonda, cu ochi verzi si cu un oval al fetei foarte placut, care era Natalia. Am invitat-o la o cafea, unde am dezbatut aproape exclusiv probleme de serviciu, dar nu mi-a parut rau, pentru ca la final a acceptat sa ne mai intalnim.