Numele meu este Mihai S, dar prietenii si rudele imi spun Misu. Am 37 ani, dar arat cu cel putin 7 ani mai tanar, fapt care de multe ori induce lumea in eroare, nu putini fiind cei care mi se adreseaza cu apelative precum "tinere" sau "baiete", ceea ce, de altfel, nu ma deranjeaza. Ba dimpotriva, ma fac sa ma simt bine. Exista insa si exceptii, adica persoane care, in ciuda infatisarii mele adolescentine si a firii nastrusnice, indreptata spre ludic, mi se adreseaza cu formule de politete cum ar fi "domnule", sau "dumneavostra".

Printre acestea s-a aflat, timp de aproape trei ani, si Medeea, femeia care acum imi este sotie si ma alinta cu vorbe dulci precum "ingeras,", "iubitel" sau "motanas". Pana sa reusesc insa sa o aduc aici, a fost nevoie din partea mea de mult tact, de intelegere si mai ales rabdare.

Cum am putut fi atat de naiv, de credul, de prost? Am pus botul la toate vrajelile Lianei, crezand ca intr-adevar, asa cum mi-a promis, imi va fi sotie si mama a copiilor mei! Nu am crezut nici macar o clipa ca ma amageste, si asta fiindca de fiecare data cand ne faceam planuri de viitor ea ma privea direct in ochi si nu clipea! Parea atat de ingenua si de sincera, nemernica!

Am cunoscut-o pe Nadia in urma cu 6 ani. Pe atunci, eu eram casatorit si aveam 37 de ani, iar ea numai 24. S-a angajat ca redactor la editura in care eu lucram de mult timp si, cum ea era o fata foarte atragatoare, a reusit in scurt timp sa suceasca mintile majoritatii angajatilor... Inclusiv pe a mea. Niciuna din incercarile colegilor de a intra pe sub pielea sa - si desigur, in patul sau - nu a fost insa incununata de succes, motiv pentru care au aparut zvonurile ca ar fi lesbiana. Abia atunci am decis ca e cazul sa ma implic personal in ,,problema''. Pentru ca, la cat de bine arata fata, la ce potential erotic avea, ar fi fost mare pacat ca barbatii sa nu se bucure de el...

Eu sunt Stelu, si pana in urma cu putin timp eram convins ca Laura a fost si este iubirea vietii mele. Am fost impreuna peste 2 ani, timp in care am incercat sa o fac fericita in toate modurile posibile si imposibile, dupa care ea a refuzat cererea mea in casatorie si m-a parasit. Ne cunoscusem la locul de munca, mai precis in redactia in care eu lucram de trei ani atunci cand s-a angajat ea. Eram inca tineri, eu aveam 36 de ani, iar ea numai 27; ne-am indragostit la scurt timp dupa ce ne-am vazut si ne-am mutat impreuna, in casa mea din cartierul Titan, pana cand a plecat.

Am inceput sa joc la "aparate" in urma cu cativa ani. Pe atunci eram casatorita cu Liviu, nu aveam copii, dar aveam timpul de partea noastra, pentru ca eram inca tineri: eu aveam 34 de ani, iar el 38. Ne casatoriseram in urma cu vreo 8 ani, fusesem impreuna si la bine si la rau, insa nu as fi sincera daca nu as admite ca iubirea ce ne legase la inceput se mai erodase. Cu toate astea, amandoi eram constienti ca scaderea pasiunii era, in fond, ceva firesc pentru un cuplu format cu multi ani in urma. Si prin urmare ne vedeam de viata noastra de familie destul de monotona, dar totodata fara mari griji.