Am sa intru direct in miezul problemei, dragi cititori, pentru ca nu are rost sa va plictisesc cu amanunte inutile. Numele meu este Amalia, am 34 de ani si sunt din Constanta. Pe sotul meu, care are 38 de ani, il cheama Mihai, dar i se spune Misu. Suntem casatoriti din martie 2002, avem impreuna un baiat, Gabriel, de 6 ani, si in momentul de fata suntem separati. Despre cum am ajuns in pragul divortului, mai exact despre ce m-a facut sa nu mai pot locui sub acelasi acoperis cu Misu, este vorba in randurile ce urmeaza...

Dintotdeauna, Mihai a fost un tip caruia i-a placut sa rada, sa se simta bine si sa ii faca si pe altii sa se simta la fel. Mereu a facut poante, a fost pus pe sotii, a luat viata la misto. Ceea ce nu inseamna insa ca nu a fost un om de cuvant, serios si responsabil, pe care sa ma pot bizui. Singura problema pe care am avut-o cu el de-a lungul timpului a fost aceea ca uneori nu a stiut cand sa se opreasca, exagerand cu glumele si cu farsele. De altfel, de la asta avea sa ni se si traga; asa am ajuns la ruptura actuala. Cum insa spatiul nu imi permite sa ma intind prea mult, am sa va relatez doar cateva din cele mai bizare feste de care am avut parte de la Misu. Dincolo de aceste pacaleli premeditate, insa, sotul meu a tinut-o intotdeauna numai intr-o bascalie, facand misto pe seama tuturor: a celor vazuti la televizor, a cunostintelor, a vecinilor si chiar a oamenilor intalniti pe strada.

Nu am sa uit niciodata strasnica sperietura pe care am tras-o inainte de casatorie, intr-una din datile in care am ramas peste noapte la Misu. Atunci, dupa ce ne facusem de cap pe saturate, numai ce am intrat in baie pentru a face dus, ca l-am auzit pe Misu strigand: ,,Noapte buna, Amalia! Eu am plecat!" Pe moment m-am amuzat, fiind deja la curent cu farsele iubitului meu, insa peste un sfert de ceas, cand am iesit din baie si am constatat ca el nu era nicaieri, zambetul mi-a inghetat. Cum pijamaua sa era pe pat, mi-a fost clar ca Misu plecase, insa nu intelegeam unde si de ce, mai ales ca telefonul sau celular era pe masa. Era trecut de miezul noptii, asa ca m-am bagat in pat, am stins lumina si am pornit televizorul. Ma credeti ca a trecut peste jumatate de ceas pana ca Misu sa apara? Dar si cand a aparut... Sau mai exact cum, si de unde.

In camera se afla o biblioteca foarte veche si pretioasa, mostenita de Misu de la strabunicul sau. Ei bine, exact din cel mai inalt corp al ei, aproape de tavan, a sarit deodata iubitul meu, tipand ca un nebun: ,,Ferea ca vin!". Si asta inca nu e tot. Caci, pentru ca surpriza sa fie si mai mare, Misu era nici mai mult, nici mai putin decat... gol pusca! Nu stiu daca va puteti inchipui scena, insa credeti-ma ca era sa imi stea inima, asa spaima am tras. Abia a doua zi, intr-o discutie la rece, iubitul meu avea sa-mi dezvaluie ca planuise totul in detaliu, ba chiar facuse repetitii pentru a afla daca se poate cocota la ultimul nivel al bibliotecii, cat poate rezista ghemuit in spatiul acela foarte stramt si cat trebuie intredeschisa usa astfel incat sa intre aer... Si toate astea pentru ce? Numai ca sa imi joace o farsa si sa ma sperie. Desigur ca un episod ca acesta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri inainte sa ma marit cu Misu. Insa, din pacate, nu m-a pus. Tot asa cum nu m-a pus nici cel in care m-am trezit, in puterea noptii, cu un hamster care se incalzea intre pulpele mele.

Da, o alta farsa a lui Misu, care a avut loc cu putin timp inainte de casatorie, a constat in strecurarea unui micut, scump si inofensiv hamster in pat, in timp ce eu dormeam. Bietul animalut, speriat rau dupa ce a fost scos din habitatul sau, se plimba pe picioarele mele, ma tot mirosea si ma gadila. Initial, am crezut ca e doar un vis, si am inceput sa ma foiesc sub cearsaf. Mai apoi, insa, cand am simtit ceva tare impingandu-se intre pulpele mele, am banuit ca Misu e dornic de amor... Abia intr-un final, dezmeticindu-ma, am gasit hamsterul cuibarit intre pulpe, si m-am speriat asa de tare incat am tipat de probabil am trezit tot blocul. In acest timp, Misu radea cu gura pana la urechi, asa ca l-am lovit cu perna in cap pana s-a potolit, dupa care m-am intors cu spatele la el si m-am culcat. A doua zi nu mai era nici urma de hamster in casa, dar, dupa ce patisem, nici nu-mi pasa unde l-a dus si ce a facut cu el…