In curtea Scolii nr. 53, pe seara, cativa pusti au incins o miuta. Sunt baieti de 10-12 ani, impartiti in doua echipe de cate sapte insi, care pun suflet si joaca cu multa ambitie. Pe margine, alti cativa copii urmaresc meciul si isi asteapta randul sa intre in teren. Intre acestia, un baiat falcos si foarte solid, poreclit "Grasu", pare cel mai nerabdator. El tot striga la cei din echipe, doar-doar o gasi pe unul care sa-i lase locul: "Mihai, joc si eu! Lasa-ma si pe mine! Dinu, vreau si eu! Mai stai si tu!", insa nici Mihai, nici Dinu, si nici un altul nu vor sa-i cedeze locul. "Stai acolo, Grasule, ca nu-i de tine aici!" ii striga din alergare George, un baiat foarte talentat si mistocar. "Ce vrei, ma, Grasule? Sa joci? Joaca la nunti, la botezuri!" ii sugereaza Virgil, un pusti dragut dar rautacios, iar Istrate, capitanul uneia dintre formatii si cel mai inalt de acolo, il sfatuieste ironic: "Fa o suta de ture de stadion, sa mai slabesti si vino peste un an!"
Grasu, un baiat tare simpatic, pe numele sau Dorinel, n-are ce face si asteapta. Iar sansa nu intarzie sa apara, dupa vreo jumatate de ora de joc. Cand portarul uneia dintre echipe anunta ca trebuie sa plece acasa, nimeni dintre cei de pe margine nu vrea sa-i ia locul, asa ca Dorinel se ofera: "Intru eu! Apar eu!" si este in sfarsit acceptat in teren. Imbujorat, el fuge fericit si isi ocupa locul in poarta, prevenindu-i pe atacantii adversi: "De-acum nu va mai intalniti cu golul! O sa va blochez tot!", dupa care isi freaca palmele si zice: "Sunt gata! Dati-i drumul la joc!"
Scorul este, la intrarea lui Dorinel, 4-1 pentru echipa lui Istrate, care pare mai buna si joaca ceva mai agresiv. Ea are in George si Virgil doi atacanti periculosi, care ameninta intruna poarta baiatului supraponderal. Primul sut pe spatiul portii lui Dorinel este expediat de George si, surprinzator, retinut de Grasu. "Ole!" striga el, "Sunt aici!" Al doilea, tras de Virgil, este respins peste poarta. "Ole! Sunt pe faza!" anunta portarul. Iar al treilea, o adevarata ghiulea a lui Istrate, este deviat in corner, spre satisfactia lui Dorinel: "Ole! Nimic nu trece!" si mirarea celorlalti. "Ia uitati-va, baieti, ce apara Grasu!" zice Dinu, in timp ce Mihai aproba: "Da, imi place! E bun Grasu in poarta!". Peste doua minute, Dorinel se trezeste fata-n fata cu Marcel, un suter de temut, care-i trage cat poate in plina figura. "Oh!" geme scurt portarul, stergandu-si sangele care-i curge din nas. "Sunt la post!" Dupa alte cateva faze, Sorin, un pulpanos cu multa forta, executa o lovitura libera la radacina barei, iar Dorinel, desi greoi, plonjeaza la fix si evita golul, dar intra cu capul in bara. "Oooh! Capul meu!" se vaita el putin, apoi, auzind laudele echipierilor: "Bravo, Grasule! Esti mare, Grasule!", isi revine si zice: "Am luat-o si p-asta! Nu mi-a fost usor!"
Incet-incet, scorul ajunge la 4-4, asta mutumita dolofanului care, fara a avea un stil de portar adevarat, se arunca dupa fiecare minge cu mare entuziasm, se intinde, se craceste si apara la sacrificiu. Astfel, la un corner, el se inalta sa degajeze si primeste un mare cap in gura, care-l face sa-si muste limba si sa icneasca: "Ih! Ih!"; apoi respinge un penalty in bara, dar isi scranteste doua degete, dandu-i lacrimile de durere. Si tot asa... Ceilalti il sfatuiesc atunci sa iasa din teren si sa lase pe altul: "Ajunge, Grasule, ca nu mai poti! Esti terminat!" Dar el nu renunta, strange din dinti, zice: "Nu sunt! Mai pot!" si continua sa apere. Il blocheaza pe George inca o data, pe Virgil inca de doua ori, iar lui Marcel si lui Sorin le rade in fata: "Pe aici nu se trece!", entuziasmandu-i pe toti cei din teren si din afara lui.
Se insereaza si e clar ca se apropie finalul meciului. Cum echipa durului Istrate este acum condusa cu 5-4, acesta ii pune gand rau lui Dorinel si i-o spune direct: "Las' ca vezi tu, Grasule!", iar dupa ce, in faza urmatoare, dribleaza toata apararea adversa si ajunge singur cu portarul, il fixeaza pe Dorinel, si din alergare, trage cu toata forta. Dolofanul, iesit cu burta inainte sa inchida unghiul, nu mai are timp sa reactioneze si primeste sutul drept in punctul sau sensibil, intre picioare. "Aah! Aah!" urla el de durere. Se prabuseste apoi cat e de gras pe asfalt si, cu o mana pe minge si una pe boase, se face covrig si incepe sa planga. Vazandu-l cazut si lovit, ceilalti baieti alearga si fac cerc in jurul lui sa vada ce are. Dorinel, printre lacrimi, le zice mandru: "Am scos-o si p-asta! N-a fost gol!" si toti pot vedea o mica pata galbena formata pe pantalonii sai, semn ca baiatul a facut pe el de durere. Apoi, un pusti ii striga: "Grasule, te cheama maica-ta la masa!", iar Dorinel face un mare efort, se ridica, si cu mersul sau greoi, plin de praf, sange si urina, se indreapta spre casa...
Din aceeasi categorie:
Cocoșul nervos
Locuind in comuna Bragadiru, la numai cativa km de Bucuresti, Stefan Nicolae a cunoscut, in cei 50 de ani ai sai, foarte agitata viata a Capitalei, cu...
Mai sunt de găsit și oameni buni!
In tramvaiul 41 se elibereaza un scaun; o voluptuoasa cucoana isi ridica fundul enorm si se indreapta spre coborare. Doi tipi o vad, ranjesc multumiti...
Pomană preferențială
La patiseria de langa Piata Rosetti e coada. Miroase frumos, a mancare proaspata, si lucrul asta atrage multi clienti. Intre cei asezati la rand acum,...
Mâncătorii de zăpadă
In fata magazinului Obor e stransa, de vreun sfert de ora, o multime de oameni de tot felul: tineri sfrijiti, fugiti de la scoala, muncitori invoiti d...
TINETI MINTE!