Orele amiezii. E iarna. Trei tineri  cam la 20 si ceva de ani vin, cu elan specific, la patinoar. Printre ei, un tip batos, increzut, genul de fanfaron care intra cu spatele pe gheata si iese cu capul in nori. Acum, el chiar asta face: miscand elastic din picioarele-i scurte si atletice, se deplaseaza cu posteriorul inainte inspre centrul pistei, salutand à la grande tribunele aproape goale. Isi insoteste unduirile de felina lasciva cu intoarceri de coarda masculina si strigate lungi, melodioase: “Hopa diri diri, hopa diri da!”, care atrag atentia asistentei. Simtindu-se urmarit, ingamfatul isi umfla pieptul ca curcanul, face douazeci de piruete in loc si se opreste pe varfuri, ca Elvis, dupa care se aplauda singur si striga ca la circ: “Hep, hep!”

Odata terminate aplauzele si strigaturile, patinatorul circar continua astfel; isi ia avant puternic, sare si, in aer, face cateva spagaturi succescive, insotite de trei scurte strigate: “Hep, hep, hep!” Iar la aterizarea pe gheata forfecheaza de cinci ori din maini si din picioare, facandu-l pe un naiv de pe margine, ramas mut de admiratie, sa strige si el: “Hep, hep, hep!” Showmanul e multumit si atunci il arata cu degetul pe cel care l-a sustinut si striga catre el: “O.K.!”. Apoi se leaga la ochi cu o banda textila neagra si, facand dovada ca simte patinajul, ca il are in sange, slalomeaza la milimetru printre ceilalti de pe gheata, luati drept jaloane vii. Din lateral, proaspatul acolit arunca din nou: “Hep!” iar filfizonul, intr-un summum inaltator, scoate inca o data sunetele lungi si melodioase “Hopa diri diri, hopa diri da!”, face roata cand inainte, cand inapoi si se indoaie de sale, ramand in echer.

In acest timp, o patinatoare singuratica, foarte draguta, dar stangace, evolueaza modest in coltul opus al pistei, neacordand pic de atentie figurilor fanfaronului. Juna, lasata de natura cu picioare lungi si proportionate, poarta o bluza decoltata, prin care banutii se ghicesc cafenii si delicati, si o fustita scurta, in stilul patinatoarelor profesioniste, care o fac sa arate exceptional de apetisanta, in vreme ce  miscarile primordiale, de incepatoare pe care le executa o fac sa para copilaroasa si dulce.

Dupa cateva minute, “marele maestru” o remarca pe fata in multime: “Maaa-ma, ce gagica! Ce nuri are!”  Si, cu ochii fixati pe coapsele ei aurii, alearga pe patine pana la ea, oferindu-se sa-i predea lectii. Fata il refuza, asa ca intre cei doi are loc un scurt dar aprins dialog, intrerupt de iesirea ei nervoasa: “Bine, dar ce urmaresti sa demonstrezi? Nu vezi cat de penibil te manifesti? Cine esti si ce vrei?” El ii raspunde: “Sunt Bleaja si vreau sa le arat tuturor, si in special tie, ca sunt cel mai bun, the best!”

Tanara si superba creatura il priveste compatimitor, vezi Doamne: “Prost mai esti, baiete!” si, indiferenta, da sa se indeparteze de el. El i se pune in cale, incearca sa o ia de gat si-i striga: “Nu pleca, recunoaste: ai nevoie de mine, sunt the best!” Ea se smuceste, ii zice: “Esti un tampit!” si fuge. El o ajunge imediat din urma si-i declara: “Te iubesc!” Ea il roaga: “Lasa-ma in pace, bruta ce esti, n-am nevoie de ajutorul tau!” si fuge din nou. El o prinde de umar si insista: “Si daca fortez lucrurile? Daca-ti arat ce n-ai mai vazut?”

E iarna. Sunt trecute orele amiezii si Bleaja continua sa faca piruete, rasuciri, sarituri pe gheata. Cei doi amici ai sai il ajuta, prinzandu-l la aterizari si tipand odata cu el: “Hep, Bleaja, hep!” Fata sta in tribuna impreuna cu niste prietene si rade de el, amuzata de felul in care incearca sa-i intre in gratii: “Doamne, cat de ridicol e! Si face asta doar ca sa ma impresioneze pe mine!”

Dupa vreo jumatate de ora, ea da din cap entuziasmata si-i face semn sa se opreasca. El vine la mantinela si o intreaba: “Multumita?” E rosu la fata, transpirat, si parul ii cade pe frunte intr-un mod nostim. A devenit simpatic. Ea ii raspunde: “Bine, accept sa ma intalnesc cu tine, dar promiti sa renunti la fanfaroniile astea?” Bleaja ii replica: “Bine, dar ele fac parte din farmecul meu”, insa, constatand ca nu obtine intelegere, promite. Si, ca sa-i arate ca are de gand sa-si respecte cuvantul, isi scoate patinele si i le face cadou celui ce-i strigase de trei ori: “Hep, hep, hep!” Apoi, curtenitor, o invita sa bea un ceai cald. Ea accepta, iar el canta fericit: “Hopa diri diri, hopa diri da...”

Din aceeasi categorie:

Forța umilinței

Autobuzul 311 opreste in statia Piata Iancului si o gramada de oameni se imbulzesc sa coboare, iar o alta -se imbulzesc sa urce. Printre cei din urma,...

Citeşte mai mult...

Omul care și-a făcut calul să plângă

Cartierul Mohanescu, situat la periferia Capitalei, vizavi de noul penitenciar Rahova, e format numai din case, de aceea are un aspect rural, cum de a...

Citeşte mai mult...

Salt în gol la Cheile Râșnoavei

E vacanta si la Cheile Rasnoavei e animatie mare. Nea Mihai, un om de vreo 40 de ani, cunoscut in tara, ca si afara, drept un pasionat al sporturilor ...

Citeşte mai mult...

Joc pătimaș

Duminica dimineata, pe la ora 10.00, un grup de sase buni prieteni si vecini din cartierul Muncii vin in parcul "Tineretului" sa puna de-o miuta. Desi...

Citeşte mai mult...