Statia de metrou Dristor 2. Capat de linie. O garnitura e trasa la peron, gata de plecare. Cativa oameni au ocupat deja locuri, cand, intr-unul dintre vagoane, patrunde un copil al strazii. E blond, mic de statura si poarta niste jafuri de haine. In maini tine Biblia si e descult. Spune: "Buna ziua, oameni buni!" si se aseaza in genunchi, apoi, cu un aer solemn, incepe sa recite versete: "Si Iisus umbla prin cetati si prin sate, invatand si calatorind spre Ierusalim...". Oamenii, care pana atunci nu-l bagasera in seama, socotindu-l unul dintre cersetorii de rand, devin atenti si-l privesc cu oarecare admiratie. O doamna roscata, la vreo 50 de ani, ii face un semn discret sotului, sa fie si el atent. Un tanar sobru si cu barba o bate pe umar pe iubita sa si-i spune: "Ia asculta! Vorbeste frumos baiatul!"

Intr-adevar, pustiul e istet, simpatic si are o atitudine umila, de copil cu frica Celui de Sus. Pune Biblia jos, face cateva cruci, apoi priveste in sus si continua cu Psalmul 23: "Domnul este pastorul meu, nu voi duce lipsta de nimic...". Cei care inca nu-l remarcasera o fac si ei acum, asa incat, practic, tot vagonul se uita la el si este privit cu mare placere. Batranii, oameni mai bisericosi, sunt transpusi; tinerii, altadata pusi pe sotii, nu mai sunt acum indiferenti. Cu totii asculta atenti stihurile baiatului, incarcate de pilda Domnului Iisus. Dupa inca doi psalmi si o rugaciune, el ridica Biblia de pe podea, o strange la piept si inchide ochii. Cu o gestica remarcabila si pe un ton inaltator, trece, pe neasteptate, la Tatal Nostru: "Tatal Nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau...". Oamenii sunt cuceriti total. Dar tocmai cand sa termine ruga, in vagon intra doi "colorati" la vreo 12 ani, unul cu o cutie metalica in brate, celalalt cu o caciula, pregatite pentru colecta. Fara sa stea prea mult pe ganduri, ei incep sa urle cat ii tin plamanii: "As da zile de la mine, doar sa fiu o zi cu tine...", o manea foarte la moda. Imediat, vraja cantecelor biblice, in care baiatul invaluise multimea, se risipeste si oamenii se trezesc la realitate.

Inca inainte de a termina blondul: "In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, amin!", nu-l mai asculta nimic. Doamna roscata bate tactul melodiei cocalaresti, tanarul cu iubita se leagana ca la concert, ba chiar o fata, tot "colorata", prinde ritmul si incepe sa-i acompanieze la refren: "As da zile de la mine...". Vazandu-se pe val, puradeii continua: "Te iubesc la disperare, tu-mi faci zilele amare..." si, concomitent, etaleaza cateva miscari din buric. Baiatul cu Biblia se ridica si priveste la ei cu ochi tristi, parca ar fi o statuie a durerii. Stie ce se va intampla, si exact asa se si intampla. Intr-un final apoteotic, tiganii mai striga o data: "As da zile de la mine!" si trec la strans parale. Calatorii se scotocesc prin buzunare si fiecare da cate ceva. In numai cateva clipe, li se umple cutia si caciula cu bani si, satisfacuti, ies din vagon, saltand de bucurie. In urma lor, trece baiatul descult si el prin fata oamenilor, dar nu primeste nimic; nu mai are lumea bani de dat. Cu o figura pierduta, el sopteste: "Sarut mana! Buna ziua!" si coboara din vagon.

Ajuns pe peron, se aseaza pe un scaun, priveste necajit in jos si incepe sa planga. Atunci, dintr-un alt vagon se aude binecunoscutul refren: "As da zile de la mine..." si, zambind, alti oameni baga mana in buzunar...

Din aceeasi categorie:

Joc pătimaș

Duminica dimineata, pe la ora 10.00, un grup de sase buni prieteni si vecini din cartierul Muncii vin in parcul "Tineretului" sa puna de-o miuta. Desi...

Citeşte mai mult...

Imnurile tăcerii

Un soare cu dinti musca din trupurile zgribulite ale oamenilor, duminica la amiaza. E o zi geroasa si, in dezolanta priveliste in alb-negrul zapezii m...

Citeşte mai mult...

Cazul unui om imposibil de recuperat

Intr-unul din vagoanele metroului ce circula pe ruta Dristor-Gara de Nord este asezat un domn simpatic, dar foarte plapand, pe care de-abia stau haine...

Citeşte mai mult...

Lovitura

- Cum e, Anghele, te-a mai lasat?

- M-a lasat pa dracu’, Damiane! Da’ nu-mi fac griji, pana in Sfanta Marie sunt pe picioare. Doar stii ca an de an, de...

Citeşte mai mult...