“ Banii vin si se duc, amintirile raman...”

Desi nu ne omoram cu dansul, in care vedem doar preludiul sexului, iesim in ring si incepem bataiala pe un rock nebun. Se misca bine fetele, se vede ca fac asta in mod frecvent. Zvacnesc din tot corpul, demonstrand pricepere si starnind admiratie in jur. Dar nici noi nu ne lasam mai prejos. Vorba aia: am intrat in hora, trebuie sa jucam, nu? Urmeaza un soft puturos, la care ne pomenim cu fetele de gatul nostru, lipite ca matele de sobele calde, torcand frumos, fapt care da nastere reactiilor organice de care pomenisera mia devreme. Asteptam sa se termine bucata, le luam de mana si revenim la masa.

- Sunteti bune la dans, le bagam o stramba dupa ce dam jumatate de sticla de bere pe gat, asa, de revenire. Si nu numai. Sunteti bune, in general.
- Multumim. Am mai auzit asta. Ceva original ne-ati putea servi? se alinta una dintre ele, stramband din boticul rosu intr-un mod foarte simpatic.
- Aici?! ii raspundem, afisand un aer de uimire, desi nu suntem deloc surprinsi de replica lor. Acum? Nu, mai bine afara, dupa concert? Pana atunci abia avem timp sa ne cunoastem mai bine...
- Nu ne-am cunoscut destul? ridica cealalta din sprancene, impingand discret un genunchi pe sub masa, intr-atat cat e nevoie sa sa si-l strecoare intre genunchii unuia dintre noi.
- N-am putea spune, le raspundem, ridicand paharele si invitandu-le si pe ele, din cap, sa faca la fel. Nici nu stim cum va numiti.
- Conteaza? ne replica, infipta, tipa.
- Nu cine stie ce. Atata doar ca n-am vrea sa va numiti Yasmine si Eveline, caci suntem satui de aceste nume. Unde ne ducem, numai peste Yasmine si Eveline dam. Spuneti-ne ca nu va numiti Yasmine si Eveline!
- Nu ne numim Yasmine si Eveline. Sau, mai corect, nu ne MAI numim Yasmine si Eveline, caci ne luaseram si noi numele astea intr-o vreme. Acum ne numim Danielle si Estelle.
- Asa, mai da. Asa merge Astea sunt numele de scena, banuim. Dar celelalte? In acte cum va zice?
- Irina si Mariana.
- Si noi cum ati vrea sa va spunem?
- Simplu: pe scena, Danielle si Estelle, iar in... acte - daca intelegeti ideea - Irina si Mariana. Si, apropo de scena, nu mai dansam si noi un pic?
- “Dansul, dansul, e norma la varsta mea...”
- Asta ce mai e? Un alt refren de-al formatiei Compact?
- Nu, aste e un refren de-al Silviei Dumitrescu, zisa si  «Frumusica». Ati auzit de ea?
- Nu e panarama aia care l-a inselat pe Andrei de la formatia Alb Negru si a ramas gravida cu amantul? Sau e alta panarama?
- E alta. Dar nu conteaza. Spuneti-ne, pana vine baiatul ala cu inca patru beri, cu ce ganduri sunteti pe aici. Caci, cu muzica, e clar ca nu le aveti.
- Ganduri firesti. Ganduri tineresti. Distractie.
- Bine, dar distractia pe care o cautati voi aici se poate gasi si in Centrul Vechi. Si acolo e mai aproape de casa, si mult mai ieftina... Abia ca ati mai fi putut pune un banut deoparte.
- Nu ne intereseaza aceste aspecte. Daca aici trendul e aici, aici suntem si noi. Mult mai important e sa fii in trend decat sa pui un ban deoparte. Sa iti traiesti viata si sa construiesti amintiri. Banii vin si se duc, amintirile raman.
- Asta e motoul vostru?
- Asta ar trebui sa fie motoul tuturor tinerilor din ziua de azi.
- Dar nu e. Sunt unii care se ghideaza dupa citatele lui Octavian Paler. De exemplu, e unul care zice: “Nu exista desavarsire. Dar exista drumul spre ea.”
- Asa, si ce-i cu asa? Ce daca nu exista desavarsire? Si ce daca exista drumul? Nu intelegem: ati venit la masa noastra sa ne faceti sa ne simtim bine sau sa ne indispuneti cu vorbele mortilor?
- Sa ne simtim bine, normal. Dar, daca radem, cantam si dansam, asta nu inseamna ca nu ne putem gandi si la cuvintele maestrilor filozofi. Nu putem ignora ideea de mantuire.
- Ba, noi putem. Hai sa dansam!
- Hai.