"Daca eram baiat destept, nu ajungeam sa vand ziare..."

Ne aflam la Gara de Est, in asteptarea unui microbuz care sa ne duca la rudele din Slobozia. Intr-adevar, avem si noi, ca toti bucurestenii care se respecta, rude la Slobozia... Dar asta e alta poveste. Acum, ne vom referi la tipul care vinde ziare in chioscul de langa autogara. Un tip aparent simplu si comun, in realitate un tanar complex si complet, plin de ura fata de semeni si de prietenie fata de alcool. Un mizantrop.

- Hai noroc! il salutam amical. Cum e?
- Cum sa fie? Neagra si cu par, ne raspunde zambind usor, pe sub mustata deasa, in genul serifului Sam McCloud.
- Nu ne refeream la chestia aia. Ne refeream la starea de fapt. Cum o mai duci cu fericirea?
- La fel ca ieri.

- Si ieri cum o duceai?
- Ieri la fel ca alaltaieri.
- Adica?
- Hai, mai, oameni buni. Nu vedeti ce fac? Vand ziare! Nu va e clar cum o duc cu fericirea?
- Ba da, dar voiam sa o auzim din gura ta aia frumoasa.
- Pe bune?! Si, daca o auziti, dati o tuica mica, de la nea Caisa? ne arata din cap catre terasa situata vizavi de chiosc, la nu mai mult de zece metri.
- Bineinteles, ii raspundem, scotand banutii la vedere.
- Poftim, atunci: o duc mizerabil. Sunteti multumiti? Acum sariti cu cinzeaca.

- Mai, cum sa iti spunem? continuam discutia dupa ce ii aducem un paharel de tuica de la terasa al carui patron este poreclit de catre clientii "nea Caisa", fiindca comercializeaza cu predilectie tuica de caise. Nu suntem multumiti sa constatam ca un om care ne e simpatic - caci, poate nu stii, dar te simpatizam; in special ne place mustata ta de serif - traieste o viata mizerabila.

- Dar nici nu vi se rupe sufletul in doua de mine?
- Sufletul, nu. Ni se rupe altceva, si nu in doua, ci in paispe. Hai sa trecem la lucruri serioase. Spune-ne cum ai ajuns aici?
- Am fost mutat de la un chios din Colentina.
- Foarte interesant. Dar altceva voiam sa stim, de fapt: cum ai ajuns sa vinzi ziare? Pari un baiat destul de dezghetat...
- Bine zis: "par". Ca, daca as fi fost intr-adevar dezghetat, nu eram aici. Cum sa ajung? Am terminat liceul, am luat bacul si, in loc sa dau la facultate, cum ar fi trebuit, m-am lasat pacalit de un cumnat, care mi-a promis marea cu sarea, daca intru in echipa lui.
- Ce echipa? Ai facut fotbal de performanta?
-  Aiurea! Singurele sporturi care ma pasioneaza sunt halbere si coniac canoe. Chiar asa, ca veni vorba, nu mai dati si voi o cinzeaca?
- Dam, dam, dar spune-ne de echipa aia, la care ai activat.
- Era o echipa de zugravi pe care o conducea Costel, cum se cheama cumnatul-meu. Castiga bine, ca aveau lucrari gramada, si asta m-a atras. Asa ca am pus botul la vrajeala. M-am lasat amagit.
- Ce s-a intamplat? Nu te-a platit?
- Ba da, dar slab de tot. Ne arunca, si mie, si celorlalti doi baieti din echipa, numai firimituri din ce lua. Grosul si-l baga el in buzunar.
- Urat comportament. Condamnabil. Mai ales ca sunteti rude prin alianta.
- Asa am considerat si eu. Asa ca intr-o seara, cand mi s-a pus pata, l-am batut de l-am rupt. N-am mai mai suportam sa il vad numarand caramizile in fata mea, iar mie sa imi dea pietris.
- Erati in apartamentul vreunui client, la o lucrare?
- Aiurea! Eram la un bar de zi, la o pileala. Caramizile sunt bancnotele, iar pietrisul sunt monezile. De unde ati picat voi, de nu stiti chestiile astea?
- Locuim la doua blocuri mai jos, spre Obor...
- Nu s-ar zice. Astia din zona Garii de Est sunt mai smecheri. Voi sunteti cam mototoli...
- Uite, de mototoli ce suntem, iti mai luam o suta de tuica de la nea Caisa. E bine?
- Mananci, calule, ovaz? Normal ca e bine.
- Dar nu te imbeti, daca bei atat? Sa nu te incurci naibii la numaratul banilor...
- Nicio problema, sunt abia la inceput. E ziua lunga. Asta e doar aperitivul.
- Ce vrei sa spui, ca bei toata ziua?
- Ba, bine ca nu.
- Si, daca nu eram noi, sa te cinstim, ce te faceai?
- Daca nu erati voi, erau altii ca voi. Sau imi luam singur. Nu stateam eu pe uscat...