Index |
---|
Menajerele |
Pagina 2 |
Toate paginile |
"Oamenii sunt diferiti, dar povestile lor de dragoste sunt aceleasi...."
Ne aflam la o masuta retrasa din Springtime-ul de la Victoriei, intr-unul din separeurile in care obisnuiesc sa se tavaleasca pustanii dupa ce se incalzesc de la o bere-doua si de la o mana scapata pe sub masa. Speram sa gasim niste exaltati, pe care sa ii luam la descusut. Dar nu gasim decat un cuplu patetic. El se rasteste, in timp ce ea sta sa planga. Apoi, dupa ce el se ridica si pleaca, ea chiar incepe sa planga. O lasam putin, sa se descarce, si trecem la treaba.
- Hai, gata, nu mai plange. Gata, s-a terminat, nu ai de ce sa mai plangi, incercam sa o consolam, luand-o pe dupa umeri si mangaindu-o pe spate.
- Nu, nu! Nu aveti cum sa intelegeti, ne raspunde printre hohote. Tocmai asta ma doare, ca s-a terminat. Nu vreau sa se fi terminat. Voiam sa mai dureze.
- Nimeni nu vrea sa se termine ceea ce e frumos, dar, din pacate, mai devreme sa mai tarziu totul se termina, continuam a o alina, obtinand ceva rezultate. Dupa care ii dam exemplul pe care toata lumea il da in astfel de situatii. Uite, pana si Gica Hagi s-a despartit de Leni Celnicu...
- Cine, Hagi? A divortat Hagi? Cand? face ea ochii mari, uitand pentru o clipa de propria durere..
- In 1995. A simtit, atunci, ca cerul s-a prabusit pe el, atat a fost de afectat. Dar mai apoi si-a refacut viata alaturi de alta femeie. E drept, uneori uita si o alinta si pe actuala tot Leni, dar are acoperire: o cheama Marilena...
- Sunteti draguti ca imi spuneti lucrurile astea, dar nu vad ce legatura au cu mine, ridica ea din umeri dupa ce se mai linisteste. Hagi e Hagi, eu sunt eu.
- Asa e, o dam noi la intors. Fiecare cu ale lui, fiecare cu felul lui de a fi. Unii mai bogati si mai frumosi, altii mai saraci si urati... Oamenii sunt diferiti, dar povestile lor de dragoste sunt aceleasi.
- Adica triste...
- Da, triste. Nu exista poveste de dragoste care sa se termine fericit. Deci nu ai de ce sa fii suparata. Nu esti nici prima, nici ultima care trece prin asa ceva.
- Dar a cata sunt?
- A o mie una, sa zicem....
- Nu "sa zicem". Ziceti sau nu ziceti!
- Bine, zicem: a o mie una.
- Atunci, tot e bine. Mai sunt o mie inaintea mea.
- Da, da, chiar asa. Alte o mie de femei au suferit dupa barbati inainte ca tu sa simti ce au simtit ele. Alte o mie de femei au fost seduse si parasite inainte ca tu sa fii sedusa si parasita...
- ...si eu tot n-am invatat nimic.
- Nu trebuie sa te condamni, nici sa fii aspra cu tine insati. Lucrurile astea nu se invata la scoala. Daca nu ai noroc in dragoste, nu ai, si gata! Intelegi?
- Da.
- Spune-ne ca intelegi!
- Inteleg.
- Bravo. Acum, ca ti-ai revenit, hai sa vedem ce ti-a facut netrebnicul ala. De ce plangeai?
- Ce sa-mi faca? Exact ce ati spus: m-a sedus si m-a parasit. Chiar acum, chiar aici.
- Ce pretext a invocat?
- A zis ca nu-i dau voie parintii sa plece. Asta desi mai inainte imi spusese ca are sa plece, ca a vorbit cu ai lui si nu e nicio problema.
- Unde sa plece?
- Sa vina cu mine in Spania.
- In Spania? Ce sa caute acolo?
- Sa traim impreuna, ca un cuplu. Acolo locuiesc eu. In Cadiz.
- Aoleu! Dar cum ai ajuns atat de departe?
- M-a chemat o vara de-a mea, care ramasese insarcinata, si nu mai putea munci, sa-i tin locul. Si, de bine ce m-am dus, acolo am ramas. De trei ani lucrez in Spania.
- Ce lucrezi?
- Sunt fata in casa: fac curatenie si am grija de o femeie.
- Adica esti menajera? Sau infirmiera? Sau si una, si alta?
- Mai degraba menajera. Ca femeia aceea nu e bolnava. E doar batrana.
- E batrana? Atunci tot e bolnava: e bolnava de batranete. Si cu cat te plateste?
- O mie de euro, plus masa si cazare. De fapt, stau cu ea in casa, intr-o camaruta de la mansarda. Am o vedere foarte frumoasa asupra pietii centrale, de acolo, de sus. Se vad copacii infrunziti in tot felul de culori, se vad porumbeii ciugulind din palma trecatorilor...
- Lasa aiurelile astea poetice, o intrerupem brutal, inainte sa cada in melancolie blegoasa. Nu sunt de noi. Pe noi ne intereseaza concretul. Permis de munca sau asigurare medicala ai? Ori lucrezi la negru?
- Nu am. Batrana s-a oferit sa imi faca, dar, daca ar fi procedat asa, mi-ar fi retinut din salariu, si nu-mi convenea. In felul acesta, banii imi raman mie in totalitate.
- O mie de euro sunt bani frumosi. Niciun inginer, doctor sau lector nu ia atat in tara. Ce faci cu ei?
- O parte ii trimit alor mei, acasa, iar restul il strangeam eu insami. Dar mi i-a tocat nemernicul ala pe care l-ati vazut plecand si lasandu-ma cu ochii umflati de plans.
- Ai facut dragoste cu el?
- Da, dar nu inteleg unde bateti...
- Ai sa intelegi imediat. De atins, te-a atins?
- Uneori, dar doar cu palma, nu cu pumnul. Dar ce ma intrebati?
- Pai, mai, fata, voiam sa tragem o concluzie.
- Ce concluzie?
- Daca e asa cum zici, atunci esti exact cum se zice: si batuta, si regulata, si cu banii luati...
- Aveti dreptate. Chiar asa sunt.