- Tocmai asta voiam remarcam: manifesti o rabdare, intelegere si toleranta rar intalnite in ziua de astazi. Spune-ne, daca nu e un secret, de unde te alimentezi cu toate aceste calitati frumoase? De unde iti tragi seva?
- Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, nici sa fac parada de cunostintele mele de teologie, sociologie sau psihologie, dar imi place sa cred ca imi trag seva din izvorul nesecat care este lumea inconjuratoare.
- Lumea, adica oamenii?
- Nu numai. Intreg mediul. Observ ce se petrece in jur, filtrez si extrag partea buna, frumoasa a vietii. Un fluture, o ploaie, un copac ne ofera zilnic lectii de viata. Si nu numai acestea. Intreaga natura. Intregul univers. Numai ca, din pacate, cei mai multi dintre noi nu ne permitem sa zabovim pentru a le urmari si a ni le insusi.
- Dar tu zabovesti.
- Eu, da, zabovesc. Eu incerc sa vad cat mai mult si sa scap cat mai putin. Iar in final sa trag invataminte din care sa imi alimentez calitatile de care pomeneati.
- Interesant ce spui tu acolo. Dar din oameni nu extragi nimic?
- Ba, din ei extrag cel mai mult.
- Din noi poti extrage ceva?
- Deocamdata, curiozitatea. Mai incolo, mai vad eu.
- Curiozitatea?!
- Curiozitatea e buna. Voi v-ati manifestat-o deschis. M-ati vazut aici, citind, ati simtit pornirea de a sti ce e cu mine, asa ca ati venit la mine si m-ati intrebat ce fac. Cei mai multi nu procedeaza asa. Prefera sa plece cu intrebarea, fara sa afle raspunsul.
- Asta fiindca nu beau cat bem noi...
- Sunteti glumeti, imi place asta.
- Ne permitem, fiindca observam ca si tu esti la fel de glumeata si de deschisa.
- Nu intodeauna. Nu ma deschid decat in fata celor care constat ca merita.
- Nu esti singura. De cate ori am auzit noi vorbele astea...
- Poftim? Mi se pare mie sau ati deviat putin de la subiect?
- Putin mai mult...
- Daca e asa cum spuneti, atunci, bravo voua!
- Multumim. Ne straduim si noi...

"Fetele isi ascund nevoia de comoditate in spatele dorintei de casnicie...."

Timpul parca zboara atunci cand te intretii cu o persoana atat de agreabila cum este Mariana. E o adevarata placere sa o auzi vorbind. Fata citita, ea abordeaza fara retinere teme dintre cele mai variate, trecand cu usurinta de la ikebana la ihtiologie sau de la filatelie la astrologie. O indragim cu adevarat, si nu ascundem asta. Si ea, la randul ei, pare ca ne simpatizeaza.

- Spune-ne, Mariana, care sunt aspiratiile tale de la viata?
- Nu deosebite. Imi doresc sa culeg cat mai multe fructe din pomul cognitiei, sa acumulez intr-atat incat sa imi dau seama care e menirea omului pe pamant. Si, daca reusesc, sa incerc sa o urmez.
- Menirea omului, in general, sau a ta, in special?
- A omului, in general, si a mea, in particular.
- Si? Din ce ai reusit sa strangi pana acum, ce parere ti-ai facut?
- Una nu prea buna. Trecere timpului a deturnat planul initial al Creatorului. Se presupunea ca omul sa fie o fiinta buna, care sa faca din Pamant o lume din ce in ce mai buna. Dar rautatea nativa din el si neajunsurile aparute pe parcurs l-au transformat intr-un animal de prada si l-au facut sa uite de planul divin.
- Invoci divinitatea. Inseamna, asta, ca esti o persoana bisericoasa?
- Sunt mai degraba o persoana religioasa decat bisericoasa. Adica nu merg prea des in casa Domnului, dar sunt aproape permanent cu gandul si cu sufletul la El.
- Ce ii ceri lui Dumnezeu in rugaciunile tale?
- Sanatate si fericire pentru oameni. Incepand cu familia mea, continuand cu rudele si prietenii nostri, si terminand cu restul.
- Dar pentru tine insati nu ceri nimic?
- Nu in mod special.
- Trecand peste handicapul de la picior...
- ... va multumesc.
- N-ai pentru ce. Deci, trecand peste acest handicap, nu ti-ai dori, de exemplu, sa iti intemeiezi o familie si sa faci copii? Toate fetele isi doresc asa ceva.
- Imi doresc si eu. Dar nu fac un caz din asta, cum fac altele. De fapt, cele mai multe dintre aceste fete isi ascund in spatele dorintei de casnicie nevoia de comoditate.
- Mai exact?
- Prefera sa se puna la adapost de viitor, asa incat se marita cu barbati potenti financiar, care sa le asigure un trai linsitit, lipsit de griji si nevoi.
- Te referi la top-modele si de animatoarele de la talk-show-urile de televiziune...
- Nu numai la ele. Ele sunt varful in ramura, ca sa zic asa. Lucru firesc, judecand dupa fizicul cu care au fost inzestrate de natura. Dar nu e vorba numai de ele. Chiar si fetele care se prezinta mai modest la capitolul fizic urmaresc, mai mult sau mai putin constient, acelasi obiectiv.
- Daca te aude cineva vorbind astfel, te-ar putea acuza de misoginism. Ar fi o premiera ca o femeie sa fie acuzata ca nu suporta femeile...
- "Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea."
- Poftim?
- Era un citat din Evanghelie. Un alt fel de a spune ca, daca cineva ma aude vorbind astfel si ma acuza de misoginism, atunci inseamna ca, de fapt, nu ma aude. Sau ma aude, dar nu intelege ceea ce vreau sa spun. Sau, si mai rau, intelege, dar nu vrea sa admita ca asa e.
- Daca fac asta, atunci rusine sa-i fie! Dar sa revenim la tine. Nu resimti lipsa comoditatii dupa care alearga celelalte? Nu te doare singuratatea?
- Nicidecum. Daca as avea un sot si doi copii, sa zicem, m-as dedica trup si suflet lor, m-as ruga insistent pentru binele lor si as neglija restul semenilor. Ceea ce, cumva, ar fi o dovada de egoism.
- De ce?
- Fiindca, rugandu-ma sa le fie lor bine, m-as ruga, indirect, sa imi fie si mie. Ceea ce, intr-un final, s-ar putea traduce ca m-as ruga pentru mine in loc sa ma rog pentru altii.
- Frumos punct de vedere. Altruist. Nobil. Pacat ca nu sunt mai multi oameni ca tine pe lume.
- Sunt, dar nu ii stiti voi. Fiindca nu citesc pe banci in timp ce altii beau pe terase.
- Aici ne-ai atins.
- Nu asta am intentionat. Dar... nu va strica.
- Ai dreptate.

Ne despartim de Mariana zambind si lasand-o zambind. Mergem si ne asezam din nou la masa, luam cate o halba si o dam repede pe gat. Dupa care ne reindreptam atentia catre banca de vizavi, unde Mariana, in aceeasi pozitie aparent studiata, s-a reapucat de citit. E o fata minunanta. Avem, insa, un oarecare regret in privinta ei. Acela ca am reusit sa ne dam seama daca imensa sa bunatate este izvorata din firea nativa sau din handicapul care o impiedica sa se bucure de toate tentatiile vietii...

Din aceeasi categorie:

Mizantropii

"Daca eram baiat destept, nu ajungeam sa vand ziare..."

Ne aflam la Gara de Est, in asteptarea unui microbuz care sa ne duca la rudele din Slobozia. I...

Citeşte mai mult...

Handicapații

"Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident..."

O zi de iarna neasteptat de calduroasa scoate oamenii din casa si ...

Citeşte mai mult...

Îndrăgostiții

"Mai apoi are sa apara placerea, care are sa copleseasca durerea..."

Continuam periplul nostru prin mintile si sufletele tinerilor din ziua de azi cu u...

Citeşte mai mult...

Caraghioșii

"Hetairele nu sunt decat instrumente pentru atingerea placerii. Nimic altceva...."

O dupa-amiaza calduroasa e pe cale a-si lua la revedere de la bucure...

Citeşte mai mult...