"Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident..."

O zi de iarna neasteptat de calduroasa scoate oamenii din casa si ii trimite prin parcuri, la padure sau la munte. Ne aflam, in consecinta, pe o terasa din zona Polivalenta, band bere si urmarind oamenii care alearga fara sa le pese de faptul ca, din cauza vremii frumoase, care la permite lor sa faca miscare, recolta de anul viitor este compromisa. Pe o banca de vizavi ochim o tipa care, intr-o pozitie oarecum studiata, aparent nepasatoare la ce se petrece in jur, citeste. Dam o halba pe gat si, cu tupeu mascat de sfiala, ne apropiem de ea.

- Buna, ce faci? Te deranjam?
- Buna sa va fie inima, baieti! Nu ma deranjati in niciun fel, ne raspunde ea, zambind placut si invitandu-ne sa ne asezam. Luati loc, va rog.
- Multumim frumos, ii raspundem, zambind la randul nostru, si ne asezam langa ea. Stii, nu vrem sa parem deplasati, dar ne-ar interesa ce faci tu aici, singura, la ora asta. Esti o aparitie.
- Asa considerati?
- Nu noi, ci, mai mult ca sigur, toata lumea care te vede.
- De ce?
- Pai, ce fata tanara, frumoasa si apetisanta, ca tine, mai sta si citeste, cu atatia si atatia baieti interesanti si penetranti in jur?
- Multumesc pentru compliment, dar e ceva ce nu stiti.
- Ce anume?
- Ceva care s-ar putea sa va socheze. Asa incat poate ar fi mai bine sa nu va raspund la intrebare.
- Am vazut si auzit multe, crede-ne. E greu sa ne surprinzi. Asa incat poate ar fi mai bine sa ne raspunzi la intrebare.
- Bine, atunci, am sa va rog sa mi-o mai puneti o data.
- Ce fata tanara, frumoasa si apetisanta, ca tine, mai sta si citeste, cu atatia si atatia tineri interesanti si penetranti in jur?
- O fata handicapata.
- Poftim?!
- Asa cum ati auzit.

Spunand vorbele de mai sus, fata se ridica de pe banca pe care daduse impresia ca statea ghemuita cu picioarele sub ea. Si, ridicandu-se, dezvaluie un lucru ingrozitor: unul dintre picioare ii este mai scurt decat celalalt, pentru a putea ajunge cu amandoua la acelasi nivel trebuind sa se ridice pe varful labei celui cu handicap. Sta cateva clipe asa, apoi, cand considera ca ne-a aratat destul, se reasaza pe banca, cu picioarele sub ea, in aceeasi pozitie aparent studiata, in realitate dictata de situatia in care se afla.

- Ce-ai patit, daca nu suntem indiscreti? o intrebam dupa cateva clipe de stanjeneala din parte noastra, fata de postura ei, dar si din partea ei, fata de stanjeneala nostra. Vreun accident?
- Nu, raspunde cu naturalete. Din nastere.
- Cati ani ani?
- Cati imi dati?
- In jur de douazeci si cinci.
- Nu sunteti departe. Am treizeci si cinci. Si, zicand asta, zambeste discret, in coltul gurii, asta insemnand, dupa cum ne dam seama, " Sunteti departe, fraierilor!" Nu putem sa nu admiram faptul ca, desi lovita soarta, nu si-a pierdut spiritul.
- Ba suntem. Dar esti tu prea gentila pentru a ne-o spune. Adevarul este ca iti ascunzi varsta la fel de bine cum iti ascunzi handicapul. Ce mananci, de ai tenul atat de curat si luminos?
- Mananc orice, mai putin carne.
- Intelegem. In felul acesta impusti doi iepuri deodata: iti pastrezi stralucirea chipului, dar, totodata, si supletea trupului.
- Multumesc din nou, sunteti niste draguti, dar partea a doua e cea care ma intereseaza mai putin.
- Asa se intampla intotdeauna. Pe cine nu intereseaza, capata, iar pe cine intereseaza mai mult, nu capata. Sunt fete care ar ucide pentru corpul tau.
- Stiu, si nu sunt de condamant. Neresusind sa ajunga in sfere inalte ale cunoasterii, se multumesc cu ceea le e la indemana pentru a uita de inexorabila trecere. Iar cochetaria este un instrument foarte la indemana. Foarte la indemana.
- Eleganta eschiva ta. Si plina de bun simt. Sunt fete care ar ucide pentru spiritul si caracterul tau.
- Of, ma tot presati cu uciderea asta... Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident.
- Tu ai ucide? Pentru ce ai ucide?
- Nu stiu. Nu am fost, inca, pusa in situatia de a imi dori foarte mult ceva nu pot avea. Dar banuiesc ca, daca ar trebui, as face-o. Doar om sunt...

"Cei mai multi dintre noi prefera sa plece cu intrebarea, fara sa afle raspunsul..."

Fata cu cartea se numeste Mariana si, desi varsta nu ar recomanda-o, este studenta. Face Psihologia, spune ea, fiindca ii place sa descifreze sufletul omenesc si tainele dinlauntrul lui. De ce atat de tarziu? Pur si simplu, fiindca pana acum nu au interesat-o aceste aspecte ale vietii. Asa cum, de altfel, nu a interesat-o nici capitolul amoros. Este virgina.

- Aia nu, aia nu... Dar cu ce ti-ai umplut timpul pana la varsta asta?
- Cu cate putin din toate. Nimic deosebit. Imi place sa cred ca sunt o fiinta destul de normala.
- Asta o spui tu. Dar cine aude ca esti virgina la 35 de ani poate considera altfel. Sau ne inselam?
- Nu va inselati. Fiecare e liber sa gandeasca ce crede. Numai ca postura particulara in care am fost pusa de handicapul fizic cu care m-am nascut a facut din mine o paria pe care niciun baiat nu a dorit-o de partenera. Cel mult, pentru o aventura de o noapte. Si asta mai mult din curiozitate decat din dorinta.
- Ai avut parte astfel de propuneri indecente?
- Bineinteles. O multime. Le-am declinat insa pe toate, una dupa alta, fara sa le port ranchiuna celor care mi le-au avansat. Le-am inteles trairile.

- Tocmai asta voiam remarcam: manifesti o rabdare, intelegere si toleranta rar intalnite in ziua de astazi. Spune-ne, daca nu e un secret, de unde te alimentezi cu toate aceste calitati frumoase? De unde iti tragi seva?
- Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, nici sa fac parada de cunostintele mele de teologie, sociologie sau psihologie, dar imi place sa cred ca imi trag seva din izvorul nesecat care este lumea inconjuratoare.
- Lumea, adica oamenii?
- Nu numai. Intreg mediul. Observ ce se petrece in jur, filtrez si extrag partea buna, frumoasa a vietii. Un fluture, o ploaie, un copac ne ofera zilnic lectii de viata. Si nu numai acestea. Intreaga natura. Intregul univers. Numai ca, din pacate, cei mai multi dintre noi nu ne permitem sa zabovim pentru a le urmari si a ni le insusi.
- Dar tu zabovesti.
- Eu, da, zabovesc. Eu incerc sa vad cat mai mult si sa scap cat mai putin. Iar in final sa trag invataminte din care sa imi alimentez calitatile de care pomeneati.
- Interesant ce spui tu acolo. Dar din oameni nu extragi nimic?
- Ba, din ei extrag cel mai mult.
- Din noi poti extrage ceva?
- Deocamdata, curiozitatea. Mai incolo, mai vad eu.
- Curiozitatea?!
- Curiozitatea e buna. Voi v-ati manifestat-o deschis. M-ati vazut aici, citind, ati simtit pornirea de a sti ce e cu mine, asa ca ati venit la mine si m-ati intrebat ce fac. Cei mai multi nu procedeaza asa. Prefera sa plece cu intrebarea, fara sa afle raspunsul.
- Asta fiindca nu beau cat bem noi...
- Sunteti glumeti, imi place asta.
- Ne permitem, fiindca observam ca si tu esti la fel de glumeata si de deschisa.
- Nu intodeauna. Nu ma deschid decat in fata celor care constat ca merita.
- Nu esti singura. De cate ori am auzit noi vorbele astea...
- Poftim? Mi se pare mie sau ati deviat putin de la subiect?
- Putin mai mult...
- Daca e asa cum spuneti, atunci, bravo voua!
- Multumim. Ne straduim si noi...

"Fetele isi ascund nevoia de comoditate in spatele dorintei de casnicie...."

Timpul parca zboara atunci cand te intretii cu o persoana atat de agreabila cum este Mariana. E o adevarata placere sa o auzi vorbind. Fata citita, ea abordeaza fara retinere teme dintre cele mai variate, trecand cu usurinta de la ikebana la ihtiologie sau de la filatelie la astrologie. O indragim cu adevarat, si nu ascundem asta. Si ea, la randul ei, pare ca ne simpatizeaza.

- Spune-ne, Mariana, care sunt aspiratiile tale de la viata?
- Nu deosebite. Imi doresc sa culeg cat mai multe fructe din pomul cognitiei, sa acumulez intr-atat incat sa imi dau seama care e menirea omului pe pamant. Si, daca reusesc, sa incerc sa o urmez.
- Menirea omului, in general, sau a ta, in special?
- A omului, in general, si a mea, in particular.
- Si? Din ce ai reusit sa strangi pana acum, ce parere ti-ai facut?
- Una nu prea buna. Trecere timpului a deturnat planul initial al Creatorului. Se presupunea ca omul sa fie o fiinta buna, care sa faca din Pamant o lume din ce in ce mai buna. Dar rautatea nativa din el si neajunsurile aparute pe parcurs l-au transformat intr-un animal de prada si l-au facut sa uite de planul divin.
- Invoci divinitatea. Inseamna, asta, ca esti o persoana bisericoasa?
- Sunt mai degraba o persoana religioasa decat bisericoasa. Adica nu merg prea des in casa Domnului, dar sunt aproape permanent cu gandul si cu sufletul la El.
- Ce ii ceri lui Dumnezeu in rugaciunile tale?
- Sanatate si fericire pentru oameni. Incepand cu familia mea, continuand cu rudele si prietenii nostri, si terminand cu restul.
- Dar pentru tine insati nu ceri nimic?
- Nu in mod special.
- Trecand peste handicapul de la picior...
- ... va multumesc.
- N-ai pentru ce. Deci, trecand peste acest handicap, nu ti-ai dori, de exemplu, sa iti intemeiezi o familie si sa faci copii? Toate fetele isi doresc asa ceva.
- Imi doresc si eu. Dar nu fac un caz din asta, cum fac altele. De fapt, cele mai multe dintre aceste fete isi ascund in spatele dorintei de casnicie nevoia de comoditate.
- Mai exact?
- Prefera sa se puna la adapost de viitor, asa incat se marita cu barbati potenti financiar, care sa le asigure un trai linsitit, lipsit de griji si nevoi.
- Te referi la top-modele si de animatoarele de la talk-show-urile de televiziune...
- Nu numai la ele. Ele sunt varful in ramura, ca sa zic asa. Lucru firesc, judecand dupa fizicul cu care au fost inzestrate de natura. Dar nu e vorba numai de ele. Chiar si fetele care se prezinta mai modest la capitolul fizic urmaresc, mai mult sau mai putin constient, acelasi obiectiv.
- Daca te aude cineva vorbind astfel, te-ar putea acuza de misoginism. Ar fi o premiera ca o femeie sa fie acuzata ca nu suporta femeile...
- "Cu urechile veti auzi, dar nu veti intelege, si cu ochii va veti uita, dar nu veti vedea."
- Poftim?
- Era un citat din Evanghelie. Un alt fel de a spune ca, daca cineva ma aude vorbind astfel si ma acuza de misoginism, atunci inseamna ca, de fapt, nu ma aude. Sau ma aude, dar nu intelege ceea ce vreau sa spun. Sau, si mai rau, intelege, dar nu vrea sa admita ca asa e.
- Daca fac asta, atunci rusine sa-i fie! Dar sa revenim la tine. Nu resimti lipsa comoditatii dupa care alearga celelalte? Nu te doare singuratatea?
- Nicidecum. Daca as avea un sot si doi copii, sa zicem, m-as dedica trup si suflet lor, m-as ruga insistent pentru binele lor si as neglija restul semenilor. Ceea ce, cumva, ar fi o dovada de egoism.
- De ce?
- Fiindca, rugandu-ma sa le fie lor bine, m-as ruga, indirect, sa imi fie si mie. Ceea ce, intr-un final, s-ar putea traduce ca m-as ruga pentru mine in loc sa ma rog pentru altii.
- Frumos punct de vedere. Altruist. Nobil. Pacat ca nu sunt mai multi oameni ca tine pe lume.
- Sunt, dar nu ii stiti voi. Fiindca nu citesc pe banci in timp ce altii beau pe terase.
- Aici ne-ai atins.
- Nu asta am intentionat. Dar... nu va strica.
- Ai dreptate.

Ne despartim de Mariana zambind si lasand-o zambind. Mergem si ne asezam din nou la masa, luam cate o halba si o dam repede pe gat. Dupa care ne reindreptam atentia catre banca de vizavi, unde Mariana, in aceeasi pozitie aparent studiata, s-a reapucat de citit. E o fata minunanta. Avem, insa, un oarecare regret in privinta ei. Acela ca am reusit sa ne dam seama daca imensa sa bunatate este izvorata din firea nativa sau din handicapul care o impiedica sa se bucure de toate tentatiile vietii...

Din aceeasi categorie:

Cântăreții

"A trage pe nas e una dintre putinele adevarate bucurii ale vietii..."

Ne aflam la statia de metrou Piata Iancului, pe culoarul care, ca orice culoar, ...

Citeşte mai mult...

Revoluționarii

" Mi se spune Radu Constantin, pentru ca asa ma cheama!"

O groaza de figuri necunoscute defileaza prin fata Academiei de Stiinte Economice, fara a atra...

Citeşte mai mult...

Sensibilii

"Pe soacra-mea o pun pe seama fatalitatii, a destinului implacabil..."

–Buna!
–Poftim?
–Am zis "Buna!". Adica salut!
–Cu mine vorbiti?
–Dar cu cine? Nu obs...

Citeşte mai mult...

Alergătorii

"Marine, Marine, nu-i altul ca tine... Daca as mai fi avut inca unul asa, dracu' ma gasea..."

Ne aflam pe o terasa din apropierea Arenei Nationale, cu ...

Citeşte mai mult...