"In postura de papagal, ma simt ca un papagal..."

Ne aflam in tramvaiul 41, in drum catre Facultatea de Agronomie, unde avem intalnire cu doi studenti, doi reprezentanti ai noului val, care urmeaza a ne ajuta sa schitam profilul tinerei generatii. Asezati pe scaunele din spate, punem la punct ultimele amanunte, stabilim ce anume, cand si in ce fel ii vom intreba pe cei doi, cand ne pomenim intrerupti de un urlet demential: «Ochii la mine!» Ne uitam cu curiozitate, incercand sa identificam animalul care a tipat. Il gasim, ne ridicam de pe scaune si ne indreptam spre el. Ajunsi la doi pasi, ne aplecam si il privim direct in fata, fara jena sau reticenta. Vadit suprins, se da putin inapoi.

- Ceeee e, mai? Ce-aveti, de va holbati asa?
- N-avem nimic, ii raspundem cu tupeu. Dar, daca ne-ai rugat atat de frumos sa ne uitam la tine, ne uitam.
- V-am rugat eu?
- Pai, da. Nu ai strigat tu «Ochii la mine!»? Uite ca ne-am conformat: am intors ochii la tine. Si ce vedem?
- Ce vedeti?
- Vedem un caraghios, care are impresia ca e destept daca intoarce capetele unor pensionari pe jumatate surzi, pe jumatate orbi si pe jumatate morti.
- Stati asa, ca nu iese!
- Ce nu iese?
- Socoteala. Jumate, cu jumate si cu jumate dau trei jumatati, adica un intreg si jumatate.
- Asa, si?
- Asa ceva nu se exista. Omul e constituit dintr-un singur intreg.
- Ce vorbesti, Frant? De indivizi cu mai multe personalitati ai auzit? Sunt unii care au si cate cinci-sase.
- Am auzit, dar acuma nu era vorba de psihic, ci de fizic. Personalitati or putea ei avea cinci-sase, dar toate trebuie sa incapa intr-un singur corp.
- Bravo tie! Nici n-ai mancat peste, si te-ai si desteptat.
- Ba, chiar am mancat. Aseara. Se vede, nu?
- Pai, nu prea se vede. Ca, daca te-ai fi desteptat, pana acum ti-ai dat seama ca facem misto de tine... Dar nu ti-ai dat.
- Cum faceti misto?
- Cum se face: te luam de peste picior, te facem sa cazi de fraier si te aducem in situatia de a te simti prost, mic si neinsemnat. Asta considerand ca esti in stare sa iti dai seama de asta, caci sunt unii atat de prosti incat nici de asta nu isi dau seama.
- Nu e si cazul meu.
- Adica?
- Adica eu imi dau seama cand sunt luat de papagal.
- Bravo tie. Spune-ne, atunci, cum, te simti in postura de papagal?
- Ca un papagal.

"In momentul in care omul aude strigatul si se intoarce, il posezi E al tau...."

Discutia cu urlatorul decurge surprinzator de civilizat. La cat de neingrijit arata si dupa cum se manifestase mai devreme, ne-am fi asteptat sa ne traga o injuratura in fata, o flegma intre ochi sau un cutit intre coaste. Cand colo, el vorbeste frumos, tradand un intelect superior si dovedindu-se, nu de putine ori, spiritual si chiar autoironic. Nu e chiar atat de animal pe cat lasa impresia. Il vedem intorcandu-se catre un alt tanar din spate -brunet, spre deosebire de el, care e blond- si schimband cateva cuvinte. Nu auzim ce isi spun, dar ii vedem zambind, de unde tragem concluzia ca ne simpatizeaza. Asta daca nu cumva doar se prefac si, in realitate, ne-o coc. Ne intoarcem spre cel de-al doilea, un tip care, dupa cum e imbracat, tradeaza acelasi dezinteres fata de tendinteele in materie de moda ca si celalalt.

- Sunteti tovarasi?
- Ai putea spune si asa.
- Si mai cum?
- Amici.
- Sau confidenti.
- Nu chiar.
- Cum asa? Nu va povestiti unul altuia aventurile, iubirile, tradarile?
- Ba da.
- Atunci inseamna ca sunteti confidenti. Ia zi, cum se face ca tu nu tipi? Nu vrei sa sa uite lumea la tine?
- Ba tip. Nu stiti cum zice vorba aia, ca cine se aseamana, se aduna? Daca nu as tipa, nu s-ar insoti el cu mine. Si nici eu cu el. De fapt, eu sunt cel care l-a invatat smecheriile strigatelor. Ca nu se striga asa, oricum.
- Dar cum?
- Trebuie sa fii acoperit. Altfel, daca esti identificat ca fiind cel care a urlat, nu mai are niciun farmec. Cazi de fraier si mai risti sa o iei si pe coaja de la vreunul mai suparat.
- Interesant. Si cum faci sa te acoperi?
- Pai, te bagi in multime, si de acolo strigi. Dar strigi in jos sau in palme, sa iasa sunetul innabusit si sa para ca vine mai din spate. Apoi, in clipa in care cei din fata se intorc si se uita la tine, te intorci si tu si te uiti inapoi, sa lasi impresia ca ai fost la fel de contrariat de strigat, nicidecum ca ai fi strigat tu.
- Tine figura?
- Oho... Si inca cum... Se intorc fazanii unul dupa altul, ca trasniti.
- Si care e satisfactia in a-i vedea intorsi?
- Insusi faptul de a-i vedea intorsi. In momentul in care a auzit omul strigatul tau si s-a intors sa vada de unde vine si cine l-a scos, ei bine atunci il ai. E al tau. Il posezi.
- In ce sens?
- In toate sensurile. Ca de exemplu acum: «Ochii la mine!»

Pe neasteptate, tipul scoate un strigat bestial, cat poate el de tare, de e gata sa ne sara inima din piept. Si nu numai noua, ci majoritatii calatorilor. Tramvaiul fiind oprit in statie, iar lumea ingramadindu-se catre coborare, cei mai multi nu sunt atenti la ce se petrece in jur si, cand aud racnetul, tresar speriati. Instinctiv, se intorc sa vada de unde vine. Ca la un semnal, cei doi baieti intorc la randul lor capetele in directia inspre care privesc ceilalti. Asa se face ca, desi destul de aproape, nimeni nu-si da seama ca unul dintre ei este cel care a racnit. Cei mai multi ne vad privind catre ei si cred ca unul dintre noi a facut-o... Ridicam din umeri, le zambim frumos si ne intoarcem la dialogul nostru.

- V-a placut? ne intreaba cel care a strigat, inainte de apuca noi sa il intrebam ceva.
- Superb, ii cantam in struna. Absolut superb. Dar asta e tot ce ai in repertoriu? Altceva, in afara de placa cu ochii, nu mai stii?
- Ba, cum sa nu! Mai am si alte placi, cum le ziceti voi, dar depinde de situatie cand le bag.
- Bun, dar efectul este acelasi, nu? Oamenii se intorc, privesc spre voi, injura si pleaca mai departe la treaba lor. Nu? Nimic in plus.
- Nu, dar e de ajuns si atat. Satisfactia este atat de intensa incat simti ca nu-ti mai trebuie nimic. Ce daca se repeta? Daca mananci azi o friptura, bei o bere sau faci o partida de sex, asta inseamna ca maine nu mai vrei sa mananci o friptura, sa bei o bere sau sa faci o partida de sex?
- Nu.
- Deci imi dati dreptate.
- In privinta asta, da. In ceea ce priveste satisfactia izvorata din sperierea trecatorilor sau a pasagerilor din tramvai, da-ne voie sa avem rezervele noastre...
- Da? Atunci priviti aici! «Alo! Aloooooooooooo!»

"Nu ne intereseaza daca lumea spune despre noi ca suntem sissy..."

De data aceasta strigatul este infiorator, un amestec de disperare si de harjaiala din gat greu de reprodus, de parca cineva tocmai l-ar fi injunghiat. Iar efectul este pe masura: oamenii din toate partile se intorc unul dupa altul si privesc uluiti, nestiind ce s-a intamplat. Femeile isi duc mainile la gura, barbatii injura, copiii se lipesc de parinti, inspaimantati. Cu totii sunt uluiti. Numai cei doi baieti privesc cu detasare pe geam. Nu ne putem abtine sa izbucnim in ras. Odata depasit momentul, suntem apostrofati pentru asta de catre blond.

- Nu e bine sa razi. Lumea care te vede interpreteaza rasul ca pe o recunoastere a vinovatiei sau ca pe o manifestare a simpatiei fata de cel care a strigat.
- Eh, acum stim. Data viitoare nu o sa mai radem. Dar ni se pare noua sau placa asta cu «Aloooo!» a functionat mai bine decat celalalta?
- Doar v-am spus, depinde de situatie. Sunt locuri si momente in care functioneaza mai bine un text, si locuri si momente in care functioneaza mai bine altele.
- Asa o fi... Dar nu observam pe chipul vostru satisfactia de care vorbeati. Omul, cand bea, se inroseste la fata; cand mananca, se umfla in falci; cand face amor, tremura tot. La strigatele voastre nu apare nicio reactie.
- Ba apare, dar nu se vede. Ca, daca s-ar vedea, ne-am desconspira.
- Si-atunci cum procedati? O tineti in voi si ii dati drumul mai tarziu? Va adunati la o masa, povestiti si radeti de ce va amintiti?
- Nu sunteti departe de adevar.
- Cam ciudat, sa razi de ce iti amintesti. De obicei se spune despre cine face asta ca ar fi sissy. Adica nu ar fi pe craca lui.
- Poate sa se spuna, nu ne intereseaza.
- Doar asa, de curiozitate, la un control medical ati fost in ultima perioada?
- Am fost, dar nu ne-au gasit nimic.
- Nici nu e de mirare, la cat de bine disimulati. Dar la o piesa de teatru ati fost?
- Piesa de teatru?! Ce a aia?
- E o reprezentatie care se tine intr-o sala cufundata in intuneric, cu actori adevarati si multi spectatori privindu-i cum joaca in direct.
- Interesant... Acolo ar fi de noi. Ce i-am mai intoarce pe fraierii de pe randurile din fata...
- Daaa, cum sa nu. Dar pe stadion, la un meci de fotbal, ati fost? Acolo strigaturile si injuraturile sunt la mare cautare.
- Acolo am fost, dar nu am facut mare lucru. Daca striga toti, nu ne mai auzim intre ei. Iar de dracuit, nu dracuim.
- Bravo voua. Inseamna ca sunteti baieti cuminti.
- Asa spun si parintii nostri.
- Ei v-au auzit vreodata urland in maniera in care o faceti?
- Daca ne-au auzit? Pai, ei ne-au invatat!
- Frumoasa educatie v-au dat.
- Asa zic si ei.

Ne apropiem de capatul de linie si, implicit, de Agronomie. Ne pregatim sa coboram, dar parca nu am vrea sa o facem inainte de a le da o lectie celor doi liceeni. Asa incat, dupa ce ne indepartam de ei, intre doua urlete ale lor, il strecuram pe al nostru: «Atentiune! Atentiune aici!». Auzindu-ne, cei doi isi intorc instinctiv capetele catre locul de unde a venit urletul, adica spre noi. Si, vazandu-ne cat de seriosi suntem si cat de preocupati privim in jur, raman paf. Isi dau seama ca noi suntem cei care au strigat, dar parca tot nu le vine sa creada. Revenim rapid la ei, inainte de a ajunge tramvaiul in statie.

- P-asta n-o stiati, asa-i?
- Nu, dar e buna rau, raspunde brunetul. S-au intors fazanii ca trasniti. De unde o stiti?
- De la tatii nostri.
- Aiurea, nu pot sa cred!
- Tu ce crezi, ca numai un caine e scurt de coada?
- Asa credeam, dar acum nu mai cred.
- Foarte bine. Hai, ura! Aveti grija de voi. Si mai mergeti si voi pe la teatru...
- Asa o sa facem. Ura!

Coboram si ne indreptam spre Facultatea de Agronomie. Dar cam moi. Parca ne-a pierit cheful de interviu. Asa ca ii sunam pe cei doi studenti si ii anuntam ca a intervenit ceva si nu mai putem veni. La urma urmei, ce altceva ne puteau spune doi ochelaristi obtuzi, in afara de faptul ca invata putin si copuleaza mult? Ne urcam, asadar, in primul tramvai care vine din sens opus, ne asezam pe locurile din spate si, imediat ce se pune hardughia in miscare, tipam cat putem: «Ochii la mine!»

Din aceeasi categorie:

Abandonaţii

"Imi pare rau, hamuri de copii nu am"

"Unirea Shopping Center" e, la orele pranzului, un adevarat furnicar. Un loc spre care afluieste grabit un puhoi ...

Citeşte mai mult...

Abstinenții

"Imi place sa miros asparagus, muscate si ghetisoare!"

Intra unul la noi in redactie:

– Hai noroc! Voi sunteti aia cu "Vechea poveste"?
– Hai sa traiesti...

Citeşte mai mult...

Handicapații

"Fiecare are ceva pentru care ar ucide. Numai ca nu toti o arata atat de evident..."

O zi de iarna neasteptat de calduroasa scoate oamenii din casa si ...

Citeşte mai mult...

Chimistele

"Cum sa numesti prieten pe cineva care nu are aceeasi optica in privinta substantei?!"

E vara, e vacanta. Caminele studentesti sunt aproape goale. Majo...

Citeşte mai mult...