Index |
---|
Cântăreții |
Pagina 2 |
Toate paginile |
"A trage pe nas e una dintre putinele adevarate bucurii ale vietii..."
Ne aflam la statia de metrou Piata Iancului, pe culoarul care, ca orice culoar, face legatura intre interior si exterior. Stam cuminti, in banca noastra si ascultam cum le zice din gura, din chitara si, mai rar, din muzicuta un tanar la vreo 28 de ani. Un tanar placut la figura si destul de dezghetat la minte, desi cam nespalat la corp. Asteptam sa faca o pauza, dupa care punem cinci lei in palaria in care colecteaza si il abordam.
- Cum e, merge?
- Ce sa zic, raspunde el, oarecum sceptic. Nu fuge, dar, de mers, merge.
- Iese banutul?
- Bine zis "banutul", ca bani nu se pot numi ceea ce scot eu aici.
- Chiar asta voiam sa aflam: cam cat faci pe zi?
- Cam un milion vechi. Adica o suta noua.
- Si cat canti? Doua-trei ore?
- Mai mult. Patru, cinci, uneori chiar si sase.
- Si nu e e bine? Sa iei o suta de lei in sase ore? Sunt oameni care muncesc opt-zece ore (si munca grea, nu cantat!), si nu scot mai mult de patru sutare. La urma urmei, daca nu pui week-end-urile, tot ajungi la douazezi-douazeci si doua de milioane pe luna. E totusi, o suma...
- Depinde.
- De ce anume?
- De cat cheltuiesti.
- Adica?
- Adica, mult ai, mult cheltuiesti. Cunosc oameni care traiesc cu o mie cinci sute o luna, si sunt patru insi: el, ea, copilul si un bunic. Si mai si pun deoparte.
- Deci e cum am zis noi: castigi destul de bine. Asta fara sa socotim ca, daca ai sta mai mult pe teren, ai putea ajunge la un milion jumate pe zi. Dar chiar si un milion e multumitor in vremurile astea, pe praful asta. Nu consideri?
- As considera, daca as avea o viata regulata, cum au cei de care v-am spus: casa, serviciu, parc, supermarket, si tot asa... Din pacate, insa, nu e cazul meu...
- Dar ce fel de viata duci? Ai viata de noapte?
- Oho, si inca cum!!!
- Acolo se duce malaiul?
- In mare parte, da.
- Si restul?
- Restul, pe cheltuieli curente: mancare, bautura, iarba...
- Le mai tragi?
- De ce nu?
- De ce da?
- La inceput, de curiozitate; mai apoi, din insatisfactie; acum, de placere. A trage pe nas e una dintre putinele adevarate bucurii ale vietii.
- La fel ca si a obtine remiza in fata unui campion national la sah.
- Probabil.
"Sa dam parintilor ceea ce e al parintilor..."
Baiatul cu care vorbim se numeste Mihai si nu are, asa cum am banuit, 28 de an, ci numai 20. Cand ne-a destainuit asta, am ramas muti. Stiam ca mancarea proasta, alcoolul si drogurile, suprapuse noptilor pierdute si vietii dezordonate, ucid celulele organismului, determinand imbatranirea prematura, dar cand vezi cu ochii tai un asemenea caz nu poti sa nu te minunezi. Ne minunam pret de vreun sfert de ora, cat mai baga el trei cantece, apoi ii mai punem cinci lei in palarie si revenim la discutie.
- Cu parintii cum stai?
- La comun.
- Adica?
- Locuim in aceeasi casa, daca asta era intrebarea.
- Nu asta era, dar e bine sa stiut. Ne refeream la cum te intelegi cu ei? Ii iubesti? te iubesc?
- In limita bunului simt.
- Care ar fi aceasta limita?
- Nu ii deranjez cata vreme nu ma derajeaza.
- Asta e bine. Dar, altfel, nu comunicati? Nu iesiti duminica la padure? Nu petreceti Revelionul impreuna?
- Doamne fereste!
- De ce?
- Pai ce, eu sunt papa-lapte? Treburile astea nu le mai fac de peste zece ani. Poate chiar mai mult.
- De ce?
- Cum de ce?! Fiindca nu se fac. Cum sa petreci Revelionul cu parintii? Atunci la ce bun prietenii, la ce bun gagicile?
- Pai, prietenii sunt sa te ajuti cu ei in caz de nevoie, iar gagicile... sa te ajuti cu ele in caz de altfel de nevoie. Nu?
- Nexam. La mine parintii sunt pentru ajutor, iar toti ceilalti pentru distractie.
- Sa intelegem, deci, ca nu versi in casa nimic din ce scoti cu chitara?
- Niciun leu. Cum sa vars eu din ce scot pe cantat, cand ei au pensiile lor, din care platesc angaralele si restul? Ce sa fac, sa achit eu intretinerea, iar ei puna banii la saltea, pentru inmormantare? Nu si-au gasit fraierul...
- Ai lucrat vreodata?
- Nici macar o zi.
- Si din ce ai trait? In scoala cine te-a tinut?
- Ei, dar era datoria lor s-o faca. Ca parinte, la lucrurile astea trebuie sa te gandesti inainte sa faci copii, ca doar nu ii faci pentru ei, ci pentru tine.
- Exact aici voiam sa ajungem. Ca babacii te-au facut, te-au crescut, te-au pus pe picioare, iar pe tine acum te doare undeva de ei...
- Nici chiar asa. Nu fac Revelionul cu ei, recunosc, dar nu pot spune ca nu imi pasa de ei. Ce naiba, doar sunt parintii mei! Insa de aici pana a fi jucaria lor, e cale lunga. Eu, in chestiuni dintr-astea am un principiu: «Sa dam parintilor ceea ce e al parintilor! »
- Anume?
- Bucuria de a-si vedea copiii mari, sanatosi, invartindu-se prin preajma lor, ar trebui sa le fie de ajuns pentru a le incalzi si lumina batranetile.
"In ziua de azi trebuie sa faci ceva, ca sa scoti corabia la liman..."
Mihai incepe o noua runda muzicala, iar banii incep sa ii curga in palarie. Pe langa faptul ca e destul de talentat, mai are si un aer trist, de parca tocmai a fost lovit de un necaz. Lucrul asta atrage simpatia sau mila trecatorilor, care ii arunca intruna bancnote in palarie. Cand vede ca e aproape plina, o goleste intr-o geanta, apoi o ia de la capat. Castiga bine Mihai. Foarte bine.
- «El condor pasa» stii?
- Cum sa nu? Oricine il stie.
- Si de ce nu il canti?
- Putin mai incolo. Cand incepe sa iasa lumea de la serviciu. Clasicele astea au trecere mai mare in randul batranilor. De aceea le cant mai ales dimineata, cand merg pensionarii la piata, si seara, cand ies varstnicii de la munca. Cu «Drumurile noastre» si cu «Summerwine», de exemplu, merg la sigur.
- Interesant. Si in rest?
- In rest, bag d-astea saltarete, tineresti, gen «Ti-am luat un inel» sau «Forever Young», pe care le recunosc oamenii usor.
- Manele ai incercat?
- Da, dar nu merg. In afara de priviri suparate, degete mijlocii si injuraturi murdare, nu primesti nimic.
- Romante?
- Aud?
- Romante. Nu canti si romante?
- Negativ. Si, daca e s-o spun p-aia dreapta, nici nu stiu vreuna.
- E una superba, de acum vreo 50 de ani. Ii zice «A venit aseara mama». Ai putea sa ii faci o surpriza mamei tale, interpretandu-i-o la aniversare. Sau, si mai bine, de Revelion...
- Dar mai lasati-ma naibii cu Revelionul! Aveti un fix cu Revelionul asta...
- E un moment important al anului, in care oamenii se imbratiseaza si isi fac promisiuni. Iti imaginezi cat de frumos ar fi ca, imediat dupa ce se schimba anul, sa iei chitara si sa ii dedici mamei tale o romanta? S-ar muia toata...
- ... da, si ar plange intreaga noapte. Asta imi trebuie mie de Revelion, cand, vorba aia, toata lumea rade, canta si danseaza?
- Poti sa razi, sa canti si sa dansezi in tot timpul anului...
- Da, dar nu e ca atunci.
Il lasam sa mai traga o repriza, apoi ii mai punem cinci lei in palarie si continuam discutia. Aflam, astfel, ca o vreme a incercat sa isi faca o trupa, dar ca neseriozitatea celorlalti membri, ca si putinatatea contractelor si, implicit, a castigurilor, l-au determinat sa renunte si sa se reorienteze catre muzica stradala. La inceput a simtit o oarecare rusine fata de trecatori si, mai ales, de cunoscuti, dar mai apoi s-a tabacit, adica s-a nesimtit, si nu a mai simtit nimic.
- Mihai, alte variante de a scoate banul nu ai?
- Momentan, nu. Inainte de a iesi cu chitara la metrou am incercat sa cultiv ciuperci in subsolul casei in care locuim. Le-au mancat mucegaiul, si praful s-a ales de ele. Am pierdut o gramada de bani. La fel ca si cu niste porumbei voiajori sau cu televizoare reconditionate.
- Si ce-ai facut?
- Le-am pus cruce si am luat-o de la capat. Il vedeti pe batranul de colo, care vinde flori? (Ne arata din cap un omulet cocosat, la vreo 75 de ani, ce abia se tine pe picioare si care are un cos mare in fata si un buchetel in mana.)
- Da, ce-i cu el?
- Am incercat si eu asa ceva, dar iese prea putin. Florile le aduce un tigan, caruia i le livreaza niste oameni de-ai lui, de la tara. Dar nu au continuitate, aici e buba...
- Aha... Martisoare ai vandut?
- Am vandut si martisoare, si iepurasi de Paste, si mosi de Craciun... Degeaba, toate astea nu sunt decat ciupeli... Castigi o saptamana, si-apoi faci foamea o luna.
- Care ar fi solutia, dupa tine?
- Mult mai usor m-as descurca daca as avea o masina.
- Ce-ai face?
- As canta ziua si as face taximetrie, noaptea. Bineinteles, la negru.
- N-ar fi rau... Dar s-ar alege praful de viata ta de noapte...
- Asta asa e, m-am gandit si eu. Si nu-mi permit s-o ratez. Abia atunci, acolo, simt ca traiesc. Altfel, e vax albina. Totusi, doua-trei nopti pe saptamana cred ca as face renunt la distractie. Dar sa va spun alta, mai tare. Am un amic care e delegat la o firma de distributie de medicamete. Ce credeti ca face?
- Distribuie medicamente?
- Bine, asta in timpul saptamanii... Dar in week-end face pe cioclul: duce morti la groapa.
- Aoleu! Si nu-i e frica?
- De morti sau de patroni?
- Si de unii, si de altii.
- Daca i-ar fi, probabil ca nu s-ar baga. Ideea e, insa, alta. Ca in ziua de azi nu iti permiti sa stai pe bara. Trebuie sa te misti, sa faci ceva, altfel nu scoti corabia la liman.
"Mi-ar placea sa impart celula cu Anda Adam..."
Baiatul ne surprinde placut. Nu ne-am fi asteptat ca un consumator regulat de alcool si iarba sa aiba asemenea maturitate in gandire, chiar daca arata, la 20 de ani, ca unul de 28 de ani. Mihai, insa, o are, si asta il creste in ochii nostri. In finalul discutiei, pentru a reusi sa ii creionam cat mai bine portretul, il incercam cu un set de intrebari de factura speciala.
- Mihai, daca ai fi luat prizonier si ai fi inchis, cu cine ti-ar place sa imparti celula?
- Cu Anda Adam.
- De ce?
- De chichi, de michi, de trei lei ridichii.... Nu e clar?
- Daca ai primi cadou un colier de aur masiv, care insa ar fi de furat, si ar veni o perchezitie, unde l-ai ascunde ca sa nu ti-l gaseasca?
- I l-as baga pe gat celui care mi l-a dat.
- Daca ar veni piticul cu barba lunga si s-ar oferi sa-ti indeplineasca trei dorinte, care ar fi acestea?
- Prima ar fi sa se mai barbiereasca si el, ca arata ca dracu... A doua - sa mi-l dea pe mana pe cel care mi-a dat colierul furat... Iar a treia - sa ma inchida un an in aceeasi celula cu Anda Adam...
- Ce simti cand treci dincolo de limite?
- Ca am trecut dincolo de limite.
- La ce crezi ca-i buna ceata?
- Ca sa nu mai vezi cata prostie e in jur.
- Ce faci cand devii nostalgic?
- Ma plictisesc.
- Ce faci cand te plictisesti?
- Devin nostalgic.
- Cu cine si unde faci Revelionul anul acesta?
- Ca de obicei, cu ai mei.
- Si ai sa le canti?
- Ca de obicei, da.
- Ce?
- A venit aseara mama, din satucu-i de departe, / Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte. / A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag, / Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag...
- Bravo, Mihai. Va sa zica o stiai...
- Ce sa stiu?
- Romanta.
- Care romanta?
Din aceeasi categorie:
Geloşii
“Cand ingropi o comoara in fundul curtii, e normal sa verifici daca mai e acolo...”
Ne aflam intr-o bomba din Prelungirea Ghencea, in compania unor nec...
Şomerii
"Imi plac tipii dominanti, siguri pe ei..."
E ora sapte dimineata. Ne aflam in poarta noului magazin Kaufland care e pe cale a se deschide in cartierul...
Grașii
"Dupa ce mananc bine, ma cred smecher..."
E iarna, e vacanta, pleaca oamenii din oras. Unii merg sa se recreeze in Alpi, altii - sa se imbete in Bucegi...
Sportivii
“Nu exista nimic mai bun si mai placut de facut pe lumea asta decat sexul...”
E duminica dimineata, putin trecut de ora 10. Ne aflam intr-o sala de for...