"Sunt genul de om retras, care nu antureaza cu oricine..."

Nu aveam de gand sa vorbesc cu cineva, nici sa scriu ceva. Eram chiar grabit si ocupat. Dar asa a fost sa fie. Ma aflam intr-un supermarket, cautand prin rafturi lucrurile scrise pe lista intocmita cu grija de acasa. Nu eram singurul care facea asta. Cu totii se precipitau spre raioanele unde aveau treaba, in ideea de a scapa cat mai repede de acolo si a se duce la ale lor. Un singur om nu se grabea deloc, nu manifesta acea frenezie vecina cu nebunia in ceea ce facea. Dimpotriva, parea foarte calm si degajat. Incaltat in papuci, se plimba lejer printre standuri, lasand impresia ca nu urmareste sa cumpere nimic, ci ca se afla acolo pentru pura placere de a se misca.

Prezenta sa intriga. Motiv pentru care l-am urmarit atent pret de cateva minute. Cand m-am convins ca e suficient de tanar si de bizar pentru a merita timpul si efortul, m-am apropiat de el.

- Noroc! Uite, eu scriu povesti si alte lucruri amuzante pentru site-ul "Vechea Poveste". Printre altele, avem si o rubrica de interviuri cu tineri deosebiti, ca tine. Ce zici, te bagi?
- Eu sunt deosebit? Pe ce te bazezi cand afirmi asta?
- Ai citit "Morometii"?
- Nu mai stiu, dar cred ca da. Dar ce legatura are asta cu ce te intrebam eu?
- Pai, are, ca noi, cei de la site, avem o regula: nu luam interviuri decat celor care au citit "Morometii".
- Adica numai cei ce au citit "Morometii" sunt deosebiti? Dar ce are atat de special in ea cartea aia?
- E o fresca sociala.
- Si ce daca? E singura? Nu mai sunt si altele?
- Ba da, dar nu ca ea... Deci ce zici, intri?
- Mai, nu stiu ce sa zic... M-ai facut curios. Stiu site-ul, intru in mod frecvent pe el si am citit multe dintre materialele postate. Ma incanta foarte mult faptul ca bagati zilnic ceva nou. Dar, eu stiu daca se face sa apar acolo... Cine stie cine ma mai recunoaste si ce mai crede despre mine?
- Dar ce, ai secrete? Ai facut ceva de care iti este rusine?
- Nuuu, nu e vorba de asta. Doar ca evit sa fac parada de cunostintele mele si de toate celelalte. Stii, sunt genul de mai retras, care nu antureaza cu oricine. De fapt, daca te intereseaza, ies foarte rar din casa.
- Ma intereseaza, cum sa nu ma intereseze? E un lucru original. Dar de ce nu iesi? Nu ai unde te duce, nu ai nicio ocupatie, nicio preocupare? Din ce traiesti?
- Mai, cum sa iti spun eu? Si am, si nu am. Am terminat facultatea acum un an si, cum nu am gasit nimic convenabil de lucru, m-am gandit sa ma implic in chestia asta cu internetul. E destul de comoda si foarte banoasa, pentru cine cunoaste meserie... Dar tot nu mi-ai spus pe ce te bazezi cand spui ca sunt deosebit...
- Pe faptul ca ai terminat facultatea acum un an si, cum nu ai gasit nimic convenabil de lucru, te-ai gandit sa te implici in chestia asta cu internetul... Nu oricui i-ar fi trecut prin cap asa ceva.
- Hahaha... Hai, ca-mi placi!
- Si tu mie. Ce zici, facem un Revelion impreuna?
- Pe bune? Dar de ce, ai vreun gand?
- Nu chiar, dar ma gandeam sa vad pe viu cum se distreaza la cumpana dintre ani un tip ca tine. Am impresia ca te culci inainte sa se schimbe anul...
- Aiurea... De Revelion nu dorm deloc.
- Dar ce faci?
- Ce fac in fiecare noapte la ora aia. Sex.

"Cu Julia Roberts m-as duce nu pentru a o iubi, ci pentru o babardi..."

Tipul cu care vorbesc se numeste Dan Demetriade si are 25 de ani. Din cate ne povesteste, a terminat Politehnica, dar nu a reusit sa gaseasca loc de munca, asa incat s-a orientat pe partea de calculatoare. Nu are studii in domeniu, ci este autodidact. Invata numai ce crede ca trebuie invatat si il ajuta, nu orice. Zice ca se pricepe foarte bine atat la soft, cat si la hard, ceea ce se vede pe figura lui. Ma copleseste cu tot felul de informatii din domeniu, folosind un jargon plin de neologisme. Ma interseaza mai putin termenii tehnici, si mai mult cei romantici, asa incat imediat ce iesim din supermarket schimb subiectul.

- Cu dragostea cum stai?
- Satisfacator. Nu am raporturi regulate, dar am suficiente. As putea avea si mai multe, daca mi-ar permite buzunarul. Dar am cheltuieli mari.
- Bine, bine, asta, ce zici tu, e legat de sex. Dar eu te intrebasem de dragoste. De corazon, intelegi... Se intampla atunci sa simti fluturi in stomac si ai impresia ca lumea intreaga e a ta.
- Nu stiu despre ce vorbesti, nu am simtit niciodata asa ceva. Si nici nu as vrea. Nu am timp, nici chef sa ajung, ca altii: sa nu mai dorm noaptea, sa nu mananc, sa ma consum, sa slabesc si sa ma stafidesc.
- Cunosti astfel de persoane?
- Oho... O multime. Cu dragostea nu e de joaca, fiindca dragostea e ca focul, si cine se joaca cu jocul risca sa se arda. Important pentru mine e ca nu ma implic sufleteste. Mi-e bine asa.
- Dar oare asta mai e viata? Ce satisfactie mai ai, daca stai pe margine si te uiti la altii cum se lupta cu flacarile? Alta e senzatia cand esti implicat direct in fenomen...
- O fi, dar nu e treaba mea. Am vazut atata durere izvorata din dragoste, incat mi-a ajuns. Imi sunt de ajuns refularile mele mecanice.
- Bine, dar nu ai si tu un etern feminin al tau? O fata care, atunci cand o privesti, sa te intoarca pe dos? Ce-ai face daca ar aparea acum Julia Roberts si ti-ar spune: "Vino!"?
- Hahaha... Ai nimerit-o. Chiar imi place tipa, desi nu e cine stie ce frumoasa. Plus ca e cam trecuta. Dar, daca m-ar chema, m-as duce! Numai sa fie clar: m-as duce nu pentru a o iubi, ci pentru o babardi.
- E clar. Dar daca te-ai trezi fata in fata cu Mihai Bisericanu, ce ai face? Ce i-ai spune, ce l-ai intreba?
- Mihai Bisericanu?! Beli-mi-ar ciocanu'! Habar n-am cine e. Dar l-as intreba de sanatate...
- E un actor. Si e sanatos tun. Dar hai sa lasam celebritatile si sa trecem la oameni simpli. Spune-mi, cand vezi o femeie bine pe strada, la ce parte din corpul sau iti pironesti privirea?
- Ma uit la craci si la tate.
- De ce ?
- Cum de ce? Pentru ca asa e normal. Nu toata lumea face la fel?
- In principiu, da, dar mai sunt unii care cauta sa patrunda inauntrul sufletului femeii...
- Nu e cazul meu.
- Spune-mi, te rog, ce fel de femei preferi? Iti plac silfidele sau rupatoarele de lanturi?
- Halterofile?
- Nu, femei grase. Foarte grase. Obeze.
- Doamne fereste!
- Cineva trebuie sa le placa si pe ele...
- Acel cineva nu sunt eu.

"Bucuria mea are baze virtuale, dar ea in sine e reala..."

Ajunsi cu discutia in acest punct, Dan Demetriade isi aprinde o tigara. Ne aflam pe o bancuta din parc. E o zi superba de primavara, dar baiatul nu pare a observa asta. Il vad pierdut, tragand fum dupa fum cu voluptate, de parca aceasta tigara ar fi ultma dorinta a condamnatului inainte de executia capitala. Il privesc cu atentie. Pare obosit. Cearcanele adanci, vinetii, din jurul ochilor ii tradeaza noptile de nesomn, petrecute in fata computerului. Nu mi-a explicat prea clar ce lucreaza pe calculator, ceea ce ma face sa am anumite banuieli. Nu i le dezvalui, insa. N-are rost.

- De cand fumezi?
- Dintotdeauna.
- De baut, bei?
- Dintotdeauna.
- Droguri?
- Ocazional.
- Trag concluzia ca, desi nu prea iesi din casa, traiesti o viata destulde intensa. Cine iti livreaza marfa?
- De obicei, sora-mea se ocupa cu aprovizionarea. Dar uneori, cand nu e ea, ma mai reped eu pana la colt, la magazin. Ca acum, de exemplu.
- Si ei ce-i iese la faza asta? Sau o face din dragoste frateasca?
- Aiurea. Ii dau bani sau o parte din ce aduce.
- Iti permiti?
- Deocamdata, da.
- Cam cat scoti pe luna?
- Nu am un venit constant, dar ma invart in jurul a o mie de euroi.
- Frumos. Dar ce faci pentru banii astia?
- Am niste tutoriale pentru internet pe care le concep si livrez celor mai fraieri ca mine. Nu iese mult de la un om, ci cate putin de la multi oameni. Iar intre timp, pentru placerea mea, ma ocup de programare web si, ici-cand, de distractie, intru pe facebook si twitter.
- Adica? Web design, sau ce?
- Am sa iti spun un singur cuvant. Daca intelegi, bine; daca nu, treaba ta: SEO!
- Inteleg... Inteleg ca iti gasesti satisfactie in lumea virtuala. Dar asta e doar o bucurie mintita. O amagire. Spune-mi ce-ti provoaca bucurie reala, daca exista asa ceva. Si cum te manifesti cand o intalnesti?
- Nu, nu... Stai asa, nu trece asa usor peste asta. Bucuria mea nu e deloc virtuala, e reala. Are baze virtuale, dar ea in sine e reala.
- Sa incerc altfel: ce faci daca se intampla sa cada internetul sau sa se ia curentul?
- Nu-i problema. Am internet wireless si intru pe laptop.
- Atunci, sa presupunem urmatoarea situatie: se ia curetul si, profitand de intuneric, intra un hot pe geam si iti fura laptopul. Ce faci?
- Chem Politia.
- Bine. Vine Politia, face cercetari si ia urma faptasului. Tu ce faci pana il prinde si iti recupereaza laptopul?
- Intru intr-un internet cafe.

Imi dau seama ca Dan Demetriade este irecuperabil pentru societatea umana, asa ca ma hotarasc sa inchei interviul. Mi-am facut o parere despre el si despre cei ca el. Doar de amorul artei, ii mai intreb totusi ceva inainte de despartire.

- Care-i primul lucru pe care-l faci dimineata, cand te scoli? Dar ultimul seara inainte sa te culci?
- Pornesc computerul. Inchid computerul.

Din aceeasi categorie:

Nepoatele

“«Fata din vis», o balada care a catalizat multe reactii organice intre parteneri...”

Ne aflam in «Hard Rock Café», unde este programat concertul forma...

Citeşte mai mult...

Fraierii

"Fata asta ori este o sfanta, ori are pe altul.  Ca, de stat nesatisfacuta, nu sta ea..."

Ne aflam la Piata Romana, la "Coloane". Asteptam autobzul 331...

Citeşte mai mult...

Dansatorii

"Am intrat in hora si trebuie sa jucam pana la capat..."

E toamna, s-a deschis sezonul la nunti, botezuri si alte cumetrii. Se grabesc oamenii sa sarba...

Citeşte mai mult...

Satisfăcuții

"Am planuit o iubire mistica, la limita dintre placere si durere"

O zi splendida de primavara bucura sufletele reporterilor "Vechea poveste", iesiti la...

Citeşte mai mult...