gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Fri14022025

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Sensibilii

Evaluare: / 2
1

"Pe soacra-mea o pun pe seama fatalitatii, a destinului implacabil..."

–Buna!
–Poftim?
–Am zis "Buna!". Adica salut!
–Cu mine vorbiti?
–Dar cu cine? Nu observati ca ne uitam la dvs?
–Ba da, dar nu va cunosc. Asa ca v-as ruga nici sa nu incercati, ca nu ma intereseaza.
–Numai o clipa, va rugam! Nu incercam nimic. Nu-i ceea ce credeti.
–Nu? Atunci ce-i?

E un interviu nonconformist din ciclul "Tinerii din ziua de azi", iar interlocutoare ne este o tanara suberba, acostata (e drept, intr-un mod destul de brutal) in Piata Lahovari. Suntem aici de mai bine de o jumatate de ora, timp in care am tot incercat sa descoperim o tanara cam la 25 de ani, capabila sa "tina" rubrica din aceasta zi.
Fata e inalta, supla, frumoasa. Are un chip angelic, numai bun de pus pe coperta de la "Elle" si o alura zvelta, cocheta, de top model irlandez iesit sambata la cumparaturi pe "Lonely Avenue". Poarta cizme negre, bine lustruite, o fusta larga, "cloche" si o canadiana cu gluga rosie, care o face sa arate simpatica.
Ii explicam in cateva cuvinte despre ce e vorba, ii aratam pe laptop cum arata site-ul si o facem sa inteleaga cam ce anume am vrea de la ea. Devine interesata si, curioasa, ne raspunde: "Bine, atunci! Puteti sa ma intrebati orice, numai de sex-nu!". Ii promitem ca n-o sa o intrebam de sex si o invitam la o terasa de langa Hotel Dorobanti, unde ii oferim o cafea si un suc.


–Asadar, cine esti  si cu ce te ocupi ?
–Mai intai, ma cheama Corina Geamanu. Apoi, de ocupat, nu ma ocup cu nimic... Eu muncesc.
–Ah, da ! Unde ?
–La o editura de carte aflata sub tutela unui minister. Sunt functionara.
–Castigi bine ?
–Ei, cum sa castig bine, daca am salariu de bugetar ?
–Totusi, te vad intolita.
–Da, stiu ce vrei sa spui. Ca lucrurile astea costa.
–Pai, ce, nu costa ?
–Ba da. Dar n-am dat eu banii pe ele. Mi le-a luat prietenul meu.
–Deci ai un prieten.
–Normal. Se numeste Adi Plopeanu, are 26 de ani si e cel mai bun om din lume. Imi satisface toate poftele si capriciile.
–Apropo de varsta. Nu te-am intrebat...
–25. Am facut 25 de ani in urma cu doua saptamani.
–Dar vad ca tii bine! Arati de 18.
–Mersi, dar nu cred. Poate de 20, da, dar de 18, in nici un caz.
–Bun ! Zi-ne de prietenul tau!
–Ce sa va zic de el?
–Cat de apropiati sunteti?
–Cei mai apropiati. E intimul meu de sase ani, de cand  suntem impreuna.
–Va iubiti mult, nu?
–Te cred si eu. Ne adoram pur si simplu.
–Si atunci, ce mai asteptati, de ce nu va luati, daca va adorati pur si simplu de sase ani?
–Am vrea noi, am fi facut-o de mult, da' n-avem cum. Eu stau cu ai mei, el -cu ai lui. La mine e aglomeratie mare, n-am unde sa-l bag, ca l-as fi adus eu. La el, m-as fi dus, ca acolo am avea loc, dar e problema cu maica-sa.
–Chiar, ia spune, ca oricum vroiam sa te intrebam: cu viitoarea ta soacra cum te impaci?
–Poftim?! Sa ma impac? Pai, tocmai aici e buba, ca nu poate sa ma sufere, suntem la cutite! De fiecare data cand ma vede ca apar, nu scapa ocazia sa se ia de mine sau sa ma jigneasca.
–Nasol moment. Ai incercat sa vorbesti cu ea?
–Parca numai o data... Degeaba, nu coopereaza!
–Dar cu el coopereaza?
–Nici cu el. A vorbit Adi cu ea, a rugat-o sa-l inteleaga si sa ma accepte. Tot degeaba.
–Si atunci, ce faci?
–Ce sa fac? O pun pe seama fatalitatii, a destinului implacabil. Zic mersi ca macar el e de treaba, daca maica-sa nu e. Altele...
–Altele ce?
–...alte fete o duc chiar mai rau. Am niste prietene care s-au maritat in graba si care deja, dupa nici un an-doi, au inceput sa regrete. Le bat, le injura, le lasa singure in casa si ei se duc cu "baietii" la bautura... Ce mai, viata grea pe ele!
–Si tie nu ti-e teama c-ai putea ajunge ca ele?
–Cum s-ajung? Adi, sa dea in mine? Sunt sigura ca nu are sa ma loveasca niciodata! Imi spune tot timpul ca sunt bibeloul lui si ma alinta ca pe un copil: "Corinus, Corinus...".

 

"Cunosc denumirile dansurilor clasice; mai am sa le invat pasii..."

"Corinus" este, fara indoiala, o fata buna, sensibila, care, pe langa o figura interesanta si o toaleta impecabila, poseda si atuuri intelectuale. Ne dam seama ca ar putea, cu putina activitate promotionala din partea unui sponsor inspirat si cu putina bunavointa din partea ei (...), sa devina un sex-simbol, si ne aratam surprinsi de optica ei din ziua de azi, cand atatea si atatea o apuca pe alte drumuri. Ea simte nevoia sa se explice:

–Inteleg ce vreti sa spuneti, dar nu e genul meu. Eu sunt stabila in sentimente. Sunt constienta ca arat destul de bine, dar  nu m-am gandit niciodata sa-mi folosesc atributele corporale pentru obtinerea de avantaje materiale sau de alt fel. Asta sunt eu!
–Vedem ca asta esti tu. Dar spune-ne, totusi: ai vreun tatuaj ascuns vederii?
–Tatuaj?! Nu, dar de ce va intereseaza?
–Am intrebat si noi. Nu ti-am spus ca e un interviu nonconformist? Putem sa te intrebam orice.
–Ah, ma rog. Atunci, bine ca nu ma intrebati daca merg vara la nudisti.
–Hm, la asta chiar ca nu ne-am gandit. Dar acum, daca tot ai pomenit...
–Nu, nu ma duc la nudiste, fiindca nu-mi place sa vad alte femei goale. In schimb, puteti sa radeti, dar mi-ar placea sa merg o data intr-un club privat in care barbatii danseaza lasciv doar in chiloti. Am auzit ca sunt Bucurestii plini de ele, dar n-am ajuns niciodata.
–Bine, dar prietenul tau n-ar avea nimic de obiectat?
–Nu, sunt sigura ca nu. Ma stie ca sunt curioasa, imi place sa vad multe, dar totodata ii sunt fidela. Altfel, daca n-as fi fost asa, n-ar fi plecat el la Constanta.
–Poftim?! Ce a facut? A plecat?
–Da. S-a dus sa lucreze la Constanta. Zice ca are acolo niste afaceri personale. Mi-a promis ca intr-un an face rost de bani, ca sa ia casa.
–Cat timp a trecut de atunci?
–Vreo doua luni.
–Si, a strans ceva?
–Nu prea, ca e si el la inceput. E problematic pana se lanseaza. Dar eu sper.
–Bine, speri, dar nu-ti e greu fara el, nu-i simti lipsa?
–Ba da. Plang mult cand mi se face dor. Insa ne mai vizitam uneori la sfarsit de saptamana.
–Inseamna ca in restul timpului esti singura. Nu te plictisesti?
–Nu. Ma pasioneaza enigmistica si rebusul. Imi umplu timpul dezlegand careuri si integrame.
–De iesit, nu iesi niciodata ?
–Ba mai ies. Ma mai duc la cate-un film din cand in cand, mai fac o plimbare prin parc... Cel mai mult imi place insa cand merg la sala de bingo.
–Esti jucatoare?
–Da, imi place jocul in sine si cred ca o sa dau candva lovitura. Pana atunci, ma multumesc sa traiesc aceasta aventura, care este partida de bingo si care ma face sa simt fiori, emotie, placere.
–Altfel, ce-ti mai da fiori?
–Am convenit ca nu vorbim de sex...
–Pai nu vorbim. Ne refeream la muzica, la dans, la chestii dintr-astea...
–Aaah, despre asta era vorba! Da, si muzica imi da fiori, mai ales bucatile lente, asa-zisele slow-uri, pe care le dansez la sentiment.
–Singura?
–Cum  singura, ce sunt eu? Dansez cu iubitul meu.
–Dansurile clasice le cunosti?
–Da, le stiu denumirile. Mai am sa le invat pasii.
–Nu stii chiar nimic, nici tango, nici vals?
–Ba da, am o idee din fiecare, dar deocamdata nu pot  sa-mi dau drumul ca lumea decat pe cha-cha-cha, pe care l-am invatat de la tata.
–Ce inseamna ca-ti dai drumul? Vrei sa spui ca te "rupi" in figuri.
–Da, cam asa ceva. Ma misc repede si bine.

"Mihai, prietenul lui Adi, imi e ca un frate, mai ales ca, inainte de a fi cu Adi, am fost cu el..."

Ne-o inchipuim pe Corina, o fata cu chip de papusa, miscandu-se repede si bine si nu ne putem retine un zambet. Ea vede si ne intreaba de ce radem. Noi suntem sinceri si ii zicem ca nu radem, ci zambim doar, multumiti ca ne iese interviul. Apoi discutia aluneca pe un fagas economic, domeniu care nu are mari taine pentru tanara noastra interlocutoare. Aceasta, sustinatoare ferfenta a conceptelor elaborate de profesorul Anghel Rugina, crede ca ideile lui, aplicate in cazul tarii noastre, ar putea scoate poporul roman din saracie si pe ea din "rahatul financiar" in care a intrat odata cu trecerea la perioada de tranzitie.
Pregatind finalul discutiei cu Corina, o intrebam daca are ceva impotriva sa-i facem o poza. Instinctiv isi corijeaza o suvita rebela cazuta pe fata. Cu gesturi precipitate deschide poseta, din care scoate o oglinjoara. Ceva nu-i convine din infatisarea sa, asa ca ne refuza. Ne propune in schimb s-o insotim pana la Piata Romana, de unde tocmai trebuie sa ridice niste fotografii. Acolo, inainte de a alege  cateva poze care, zice ea, o reprezinta cel mai complet si de a ne desparti, schimbam ultimele cuvinte.


–Ce-ti doresti cel mai mult in acest moment?
–Imi doresc ca sa faca Adi rost de bani, sa poata lua casa si sa ma ceara de nevasta. Apoi, as vrea sa plecam in voiaj de nunta la Paris, orasul visurilor mele adolescentine.
–Ce sa faci acolo?
–Sa ma plimb desculta pe Champs Elysees si sa vad ca toti barbatii intorc capul dupa mine si dupa Adi...
–Altceva?
–Mai vreau sa-l vad insurat si la casa lui pe Mihai, cel mai bun prieten al lui Adi, care imi e ca un frate, mai ales ca, inainte de a fi cu Adi, am fost cu el, si care pana acum nu a reusit sa-si gaseasca o fata cuminte. A dat mereu numai peste tarfe fara suflet, care au profitat de bunatatea lui si l-au secat de bani si de sentimente.
–Cu ce ti-ar placea sa incheiem?
–Cu rugamintea mea adresata mamei lui Adi, ca, daca citeste articolul de pe site-ul vostru, sa nu se supere, sa-si aduca aminte ca si ea a fost odata tanara si sa incerce sa incerce sa ma inteleaga. Sa ma iubeasca si sa ma accepte asa cum sunt.

 

Din aceeasi categorie:

Fugarii

Fugarii

"Am fost molestata de niste animale monstruoase..."

Un el si o ea ies zambind dintr-o brutarie nemteasca din centru, cu cate un corn bine rumenit in ma...

Citeşte mai mult...

Explozivii

Explozivii

"Am primit detonatia in plin!"

"Lasa-ma, ca ma indispui!"; "Iar tu ma calci pe nervi!"; "Du-te mai incolo, ca m-ai suparat!". Suntem in Pitesti si asis...

Citeşte mai mult...

Revoluționarii

Revoluționarii

" Mi se spune Radu Constantin, pentru ca asa ma cheama!"

O groaza de figuri necunoscute defileaza prin fata Academiei de Stiinte Economice, fara a atra...

Citeşte mai mult...

Taximetriştii

Taximetriştii

"Iubirea e ceva mult mai profund decat un petec de hartie..."

A nins puternic, e zapada depusa in strat gros pe carosabil, asa incat populatia este sfa...

Citeşte mai mult...

Tinerii de azi Sensibilii