" Viata merge inainte..."

E trecut de ora 3 p.m. si, la portile uzinei Faur, incepe freamatul. Unii intra, altii ies. O mare de oameni formand un nou schimb, gata de munca, afluieste grabita spre halele de productie. O alta mare se revarsa din ateliere. Eliberati de cosmarul unei alte zile de lucru, dar cu sentimentul satisfactiei –generate de implinirea datoriei– intiparit pe figuri, muncitorii se indreapta care incotro.

Seamana toti intre ei. Sunt oameni simpli, imbracati modest. N-au multe clase, in schimb au scoala vietii. Cei trecuti de prima tinerete merg agale; pe ei efortul i-a marcat. Cei tineri sunt vioi chiar dupa opt ore de lucru si pasesc hotarat. Par ca stiu bine ce au de facut de aici incolo; pentru ei, ziua nu s-a sfarsit, aventura de-abia incepe.

Il remarcam de la distanta, e un baiat dragut, dar cu trasaturi aspre. Are parul blond, lung, pieptanat cu carare pe mijloc si tine in mana stanga o plasa imprimata cu imaginea unei fete sufland in saxofon. Vine direct spre noi, cu aerul unui invingator de-abia iesit din arena. Se apropie vazand cu ochii si isi asaza tacticos castile unui mobil rablagit, purtat in buzunarul de la brau. Cand ajunge la doi pasi de noi, il abordam cu intentia unui interviu. Observand reportofonul isi trage castile de pe urechi, moment in care ii adresam primele vorbe. Dialogul curge apoi de la sine.

– Hai noroc!
– Buna, baieti!
– Ai o clipa disponibila? Suntem de la site-ul "Vechea poveste" si vrem sa-ti punem cateva intrebari.
– Mie?
– Da. Tie.
– Ce-ntrebari sa-mi puneti?
– Intrebari obisnuite. De exemplu: Cati ani ai?
– Da' de ce va intereseaza?
– Pai, ca sa stim si noi cu cine vorbim.
– Atunci, de ce nu ma-ntrebati cum ma cheama?
– Te-ntrebam si asta. Cum te cheama?
– Silviu Stanciulescu.
– Si cati ani ai?
– 25.
– Lucrezi aici, la "Faur"?
– Da, normal. Doar ati vazut ca acu' am iesit pe poarta.
– Scuza-ne, nu te-am observat. Eram cu ochii dupa blonda aia… O cunosti? La ce sectie lucreaza?
– La turnatorie. Toarna copii… Aiurea, de un' s-o stiu? Am bunghit-o si eu de vreo luna. E buna rau, asa-i?
– Da, e misto tipa. Te-ar aranja?
– Poate la cravata.
– Te-am vazut cu castile pe urechi. Ce asculti?
– Judas Priest, Heavy-metal poisoning, muzica adevarata.
– Dar populara nu-ti place? O Irina Loghin, ceva?
– Fugi de-aici cu asta. Faci misto de mine? Eu m-am nascut cu Nazareth in cap…
– Si in picioare?
– Cu adidasi, vere, nu se vede?
– Ba, se vede. Cat ai dat pe ei?
– O caruta de bani. Am muncit aproape o luna pentru astia, si inca mai sunt si dator o suta la maistru.
– Bine, da cat castigi tu pe luna?
– Pai, nu-ti e clar? Cu o suta mai putin decat o pereche de adidasi...
– Ba e clar! Si de mancat, ce mai mananci?
– Mai mananc pa dracu'! Noroc ca mai fac si eu cate-o invarteala si-mi mai iese chiar de-o bere, de-o tigara…
– Cu fetele cum stai?
– Stau bine; nu te uiti la mine cum arat? Tanar, frumos, puternic, muschi pe mine cat incape.
– Ai o partenera stabila?
– Aiurea... Azi una, maine alta. Ma multumesc si eu cu ce pica.
– Da' o prietena de suflet ai?
– Am avut una, da a plecat la turci cu niste afaceri.
– A plecat de mult?
– Pai de anu' trecut.
– Si tu ce faci? Te mai gandesti la ea?
– Da' de unde! Aproape c-am uitat-o.
– Cum ai reusit? Nu ti-a fost greu?
– Ba da, la inceput mi-a fost. Am baut o vreme. Da' dupa aia, m-am obisnuit, ce dracu' era sa fac?
– Te-au ajutat prietenii…
– Si ei, si mama… In sfarsit, e o poveste veche…
– Te-am indispus. Scuza-ma.
– Eh, nici o problema. Viata merge inainte.

"Cand sunt atatea fete frumoase in lumea asta, tu sa te uiti dupa un fund de barbat..."

Tipul cu care vorbim e un tip aparte, un amestec ciudat de duritate si naivitate. Ar putea rasturna lumea, daca ar vream, dar ar putea fi rasturnat, la randul lui, de un bobarnac al unei femei. Traieste la limita, e pe muchie de cutit.Din randul celot ca el au rasarit, de-a lungul istoriei, geniile si criminalii in serie.

– Apropo de viata asta. Cum ti se pare?
– Acum, pe bune. E destul de grea. Ma uit la babacu'; e pensionat de patru ani si nu stie ce sa mai faca… N-are bani nici de medicamente.
– Dar ce are? E bolnav?
– Bolnav? E daramat, saracu', se simte nasol de tot. Cred ca n-o mai duce mult. A muncit o viata-ntreaga si-acu se n-are dupa ce trage apa...
– Chiar asa?
– Daca va spun! Chiar saptamana trecuta am fost cu el in talcioc sa dam niste paturi.
– Si cat ati luat pe ele?
– Cinci sute, pe doua. Le-am lasat ieftin, ca aveam nevoie urgenta de bani si ne era sa nu ramanem cu ele.
– Ce era asa de urgent?
– Pai nu v-am spus? Medicamentele lu' taica-miu. Si, cu ce ne-am ramas, am luat si ceva crapelnita, daca stiti ce-i aia. Mancare.
– Stim, stim. Si cam ce mancati, asa, de obicei?
– De obicei? De obicei, mancam ce se nimereste. Baza-s cartofii si fasolea. Si mazarea. Umpli ghiozdanul cu mazare, n-ai treaba...
– La restaurant te duci? Cand ai intrat ultima oara intr-unul?
– Glumiti? Pai cu ce dracu sa ma duc? Mai ies asa, cu baietii, la cate o bere, da' nu la restaurant, avem noi "bombele" noastre...
– Si altfel, cum te distrezi?
– Cu gasca. Prieteni de la scoala, din bloc...Iesim la una "mica", ascultam muzica, mai pica si cate-un bairam...
– Ce fel de bairam? D-ala suparat?
– Pai nu-ti dai seama? Bairam adevarat, cu rockeri valabili, nu smecheri d-aia banuiti, rapperi drogati, de-i vezi ca sar intr-un picior pe strada si cica asculta si ei muzica..
– Si vin si fete acolo?
– Cum altfel? Doar n-om sta ca tampitii o multime de baieti, sa ne uitam unii la altii? Sau credeti ca...
– Stiu si eu? De homosexuali de parere ai?
– Nu sunt sanatosi la cap. Cand sunt atatea fete frumoase in lumea asta, tu sa te uiti dupa un fund de barbat, hmm... Mi se pare o mare prostie.
– Apropo, ti-ar placea sa se reinfiinteze bordelurile la noi in tara?
– Sa se infiinteze? Pai, nu sunt infiintate? Eu asa stiu. Poate vrei sa spui, sa se legalizeze, asta-i cu totul alta mancare de peste.
– Cum zici tu, batrane. Deci, ti-ar placea sa se legalizeze bordelurile?
– Mie, sincer sa fiu, mi-e indiferent. V-am zis, eu am cu cine sa-mi fac treaba. Am avut noroc, mi-a dat al de sus tot ce-mi trebuie ca sa le sucesc mintile fraierelor. Am si papagal, ce mai... Da' ma gandesc acum la ailalti, care intelegeti voi... Pentru ei, n-ar fi rau sa aiba un loc unde sa se retraga din cand in cand, sa dea raul afara din ei, nu? Ca, stiti, fara asta innebunesti de tot.

"Astia de acum, toti sunt niste jigodii, nu-i unul ca lumea..."

Silviu Stanciulescu pare ca s-a plictisit. Se uita in mod repetat la ceas, aapoi in jur, de parca ar astepta pe cineva. il intrebam daca se grabeste, si ne raspunde ca nu. Dar minte. Se vede pe el ca minte. Oare cum cumva ne-a mintit de la inceput?

– Ia zi, omule, ai auzit de Yigal Amir? Stii cine e asta?
– Cum zisesi? Gamil? Asta nu-i un baschetbalist din NBA?
– No, nici vorba!
– Cumva vreun chitarist celebru? Nu-i ala de la Megadeth? Sau ma insel?
– Te inseli, da' nu-i nimic. Stii, Amil e un criminal evreu, al de l-a impuscat pe premierul israelian Itzak Rabin. E condamnat pe viata si, momentan, e detinut intr-o puscarie din desertul Neguev...
– In desert l-au ascuns? Inseamna ca era rau, tipul. Oricum, nu ma intereseaza, stii, politica nu-i printre pasiunile mele de baza. Cu atat mai cea externa.
– Imi dau seama. Totusi, asa, "just for the record", ia spune, pe cine-ai votat?
– Ce!? Eu sa votez? N-aveam alta treaba? V-am spus, politica ma lasa rece. Dar, daca vreti neaparat o parere de la unu ca mine, atunci va spun: astia de acum, toti sunt niste jigodii, nu-i unul ca lumea...
– Despre demisia lui Boc, din februarie trecut, ce crezi?
– Ce sa cred? Nu v-am spus ca nu pasioneaza chestiile astea? Omu-si daduse seama ca-i inconjurat de jigodii si ca n-avea cum le face fata... A avut curaj, a fost valabil tipu', zic eu. Desi, nici cu el nu-mi era rusine... O jigodie, ca si ceilalti.
– Altfel, cu ce-ti mai umplu timpul?
– Ei, sunt multe, da' n-am timp acum. Fara suparare, imi face placere sa discut cu voi, sunteti simpatici si-mi pareti baieti de treaba, da' trebuie sa ma-ntalnesc cu niste amici.
– Mersi frumos, nici tu nu esti un baiat rau. Si stai linistit, nu-i nici o problema. Ce-a fost mai important, am discutat. Ar mai fi fost ceva, dar...
– Chiar asa. Ia stati putin! Spuneti-mi si mie, sa nu mor prost, pana la urma ce voiati sa aflati de la mine? Ce-i cu intrebarile astea?
– Niste chestii generale, nimic deosebit. Stai linistit, nu-ti face griji!
– Eah, oricum stateam linistit. Nu ma atac eu asa, din orice, cata vreme ma stiu curat, cu sufletu-mpacat... De la ce ziar spuneati ca sunteti?
– De la niciun ziar, de la un site. "Vechea poveste", daca ai auzit de el.
– "Vechea poveste"? Am auzit, cum sa  nu aud? Dar n-am mai intrat de mult pe el.
– Rau ai facut! De-acum inainte sa intri, o sa scriem de tine.
– Aiurea! Deci e serioasa treaba. Credeam ca-i o farsa, ceva.
– Nici vorba. Da' acu du-te, ca te asteapta amicii, sa nu intarzii din cauza noastra.
– OK, m-am dus. Hai noroc si numai bine!
– Sa traiesti!

Baiatul se indeparteaza cu acelasi mers hotarat cu care se apropiase, fara sa priveasca in urma. Isi reasaza castile pe urechi, mai face cativa pasi, apoi vede ca vine un tramvai si, vijelios, o rupe la fuga.

Din aceeasi categorie:

Nebunii

"Eu nu sufar de nebunie, eu ma bucur de ea in fiecare clipa.."

Ne aflam in autobuzul 102, in drum spre Arena de Sud, cand, deodata, un zbierat incredib...

Citeşte mai mult...

Chimistele

"Cum sa numesti prieten pe cineva care nu are aceeasi optica in privinta substantei?!"

E vara, e vacanta. Caminele studentesti sunt aproape goale. Majo...

Citeşte mai mult...

Mizantropii

"Daca eram baiat destept, nu ajungeam sa vand ziare..."

Ne aflam la Gara de Est, in asteptarea unui microbuz care sa ne duca la rudele din Slobozia. I...

Citeşte mai mult...

Curvarii

"Sunt barurile si terasele pline de gagici in cautarea unei vorbe frumoase..."

E vineri noapte sau sambata dimineata, depinde de unde privesti. Ne afla...

Citeşte mai mult...