"Am planuit o iubire mistica, la limita dintre placere si durere"

O zi splendida de primavara bucura sufletele reporterilor "Vechea poveste", iesiti la promenada prin cartierul Decebal, un cartier linistit, cu case frumoase si caini blanzi. E sambata dimineata, e ora noua si totul pare amortit. In jur, pastoralul e la tot pasul. Doar dintr-o curte cu gard de lemn se aud zgomote tradand existenta vietii. Cineva canta: "Bai chiki da more, aha, ehe, piti piti da muher..." Ne ridicam pe varfuri si vedem o fata cu chip fascinant, senzual, care matura. Dupa ce o punem in tema cu rubrica noastra, ii adresam cateva intrebari.

– Cum iti spune, floare salbatica?

– Cristina, Cristina Alexandru. Am 21 de ani si locuiesc... aici, cu parintii si fratele meu, Bogdan, in varsta de 11 ani.

– Esti o fiinta inzestrata cu fizic placut, Cristina. Ai pielea fina si mainile ingrijite. Cum se face ca, in loc sa dormi, la ora asta matinala, tu maturi?

– E simplu, pentru ca obisnuiesc sa-mi ajut familia la bucatarie si la intretinerea gospodariei in diminetile week-end-ului.

– Dar la pranz si seara?

– Ei, atunci e altceva. Dupa-amiaza, frecventez cluburile si disco-barurile, iar seara ma desfasor in partipris-uri.

– Inseamna ca esti o fata de viata. Spune-ne, fara suparare, cu amorul cum stai?

– In general imi place sa fiu independenta, sa ma bucur de placerea clipei, de voluptatea necunoscutului. Momentan, traiesc o romanta stationara. Am cunoscut un baiat teribil, pe nume Fatih, cu care impart secvente de fericire si tristete. Il iubesc, desi e turc. M-a capacitat.

– E turc?! Inseamna ca traiesti o aventura internationala. Ce-ai gasit deosebit la el?

– Ce-am gasit? Pai, ganditi-va si voi! Are stare, are bani, e serios, gingas, tandru si frumos. Danseaza bine, se poarta frumos cu mine si ma soarbe din priviri. Ce altceva mi-as mai putea dori? Abia astept sa ma ceara de nevasta!

– Va sa zica, ai ganduri serioase.

– Bineinteles, nu urmaresc sa-l amagesc, sa-l fac sa sufere. Nu merita asa ceva, s-a tinut dupa mine saptamani in sir pana sa-i dau voie sa ma atinga.

– Si dupa ce i-ai dat?

– M-a luat in brate si m-a sarutat pe gura. Avea buzele fierbinti si umede. Am  planuit impreuna o iubire de neconceput pentru altii. Ceva mistic, nedefinit, la limita dintre placere si durere.

– Ce simti cand te mangaie?

– Cand ma pipaie cu buricele degetelor, simt fiori din cap pana-n picioare si nu pot sa nu ma daruiesc complet. Ma obliga sa percep senzatii plenare, trairi si emotii de un gen pe care nu-l cunosteam pana sa-l intalnesc.

"Suport abstractizarea numai pana la un anumit nivel!"

Cristina Alexandru e nascuta intr-o zodie norocoasa. Desi ar fi putut nimeri peste tipi cu profil moral ingust sau peste smecheri ordinari, care sa profite de romantismul ei avansat, a dat peste Fatih, un baiat pe care il cunoaste de peste doua luni si care-i da lectii de iubire. Acum el e plecat la Istanbul, unde lucreaza la punerea in aplicare a planului de rezolvare a problemelor sale financiare si a formalitatilor legate de startarea unui bussines banos, care sa-i permita sa-si intretina viitoarea nevasta. Cristina ii poarta poza la piept si i-o priveste zilnic. Asteapta telefonul lui precum sugarul tata mamei si-si face griji atunci cand nu suna. Se framanta, se intreaba daca merita si, pana la urma, isi raspunde afirmativ. Poate jura ca Fatih ii e fidel.

– Spune-ne, Cristina, cum te distrezi in lipsa partenerului stabil? Ce preocupari majore ai?

– V-am spus: merg la salon. Practic in mod curent dansul umerilor si, daca ritmul il cere, si pe cel al buricului. In timp ce ma desfasor, fredonez melodia si imi arcuiesc soldurile armonic. Incerc sa fiu languroasa cum sunt felinele, dar nu reusesc intotdeauna...

– Nu-i nimic, mai ai timp, esti tanara. Sa intelegem ca iti plac animalele?

– Animalele? Nu, am avut parte de destule pana acum, ca sa-mi mai placa. Cu totii m-au lasat jos, dupa ce-au capatat afectiune din partea mea.

– E dureros ce spui tu, Cristina, ne surprind dezvaluirile tale, dar nu la barbati ne refeream, era vorba de alt fel de animale: caini, pisici, etc.

– Aaa, despre asta era vorba! Pai, atunci, retineti: imi plac foarte mult pisicile, in special motanii negri. Am si eu unul, il tin sub pat. Il cheama "Ovidiu", ca pe primul meu conviv, dar eu ii spun "Pisu".

– Cum vrei tu, Cristina. Apropo de Ovidiu asta, care-i treaba cu el?

– Era un inger cu fata nerasa. M-a divinizat, pur si simplu, m-a facut sa vad luna in plina zi. L-am strans ca pe un copil in bratele mele protectoare si i-am oferit confort. Dar, din pacate, a intervenit ceva ce n-am putut suporta.

– Ce anume?

– A vrut sa ma abstractizeze prea mult. Or eu, stiti, suport abstractizarea numai pana la un anumit nivel. Peste, imi pierd rabdarea si devin nesatula, vreau concretul, corpul meu il cere.

– Fii mai explicita!

– Ovidiu, ca si Razvan, un alt divinizator al meu, de dinainte de Fatih, punea prea mare pret pe platonic, era excesiv interesat de schimbul energetic dintre parteneri, cand, de fapt, ma mine ma interesa in special partea carnala a relatiei.

– Consideri, deci, ca atractia magnetica dintre specimene merge paralel cu cea animala?

– Nicidecum. Consider ca sunt complementare sau cel putin asa ar trebui sa fie. La noi insa era altfel: le citeam baietilor povesti de Ion Creanga –stiti, e naratorul meu favorit, il consider un adevarat creator de limba romana–, pana ii adormeam. Cand ii sculam si le spuneam ca am nevoie de iubirea lor, imi raspundeau ca-i prea tarziu, ca le-am omorat dorinta din ei. Asa ca i-am lasat, eram satula de abstractizarea lor. Am trait o perioada in chip solitar.

– Ai traversat o perioada grea, in care ti-ai autoimpus restrictii. Abstinenta te-a macinat. Cum ai reusit sa evadezi? Te-a ajutat turcul?

– Da, el. A aparut in viata mea la timpul si locul potrivit si m-a facut sa simt adevarata putere a dragostei. Cu el, lucrurile merg altfel: neintelegand povestile lui Creanga, nu adoarme, crede ca-i fac declaratii. Si cand termin eu basmele, incepe el... E fantastic, traiesc o adevarata savoare la fiecare rendez-vous cu el.

– Ne bucuram pentru tine. Cum va intelegeti, stie romaneste?

– Aiurea, de un' sa stie? Facem totul in tacere, fara prea multe cuvinte. Folosim limba gimnastica. Din romana, el nu cunoaste decat trei expresii: "Te iubesc, te doresc si te mananc!" Dar mie imi sunt de ajuns ca sa ma simt okay.

– Ce altceva te face sa te simti okay? Ai ceva tare?

– Am cateva, ca tot omu'. Ard cinspe' Marlboro pe zi si doua pahare de Crema de Whisky. Stiu ca nu-i bine, dar nu ma pot abtine. Sunt corupta de anturaj.

"Ranile din zonele vizibile tradeaza durerea de dinauntru!"

Discutam cu Cristina de aproape doua ore. Ne dam seama ca nu e o fata oarecare, ca viata ei nu-i una obisnuita. Ea are ochi frumosi si un fel de a vorbi placut, cu care da gata pe oricine. Ar putea constitui oricand, oriunde, o aparitie remarcabila. Observam absenta totala a parului de pe picioarele ei tinere si o intrebam cu ce se depileaza. Ne raspunde, placut impresionata de originalitatea demersului nostru gazetaresc, ca, in general, o face cu ceara fierbinte, dar ca iarna mai pune si lama. Parerea ei este ca barbatii trebuie si ei sa-si rada parul de la subrat, pentru ca "asa e igienic".

– Spune-ne, fata, cum iti intretii supletea corporala?

– Foarte simplu: fac jogging prin parc. Alerg zilnic cate cinci kilometri.

– Si nu se iau vagabonzii de tine? Ai ceva care atrage.

– Ba se iau, si stiu si ce-i atrage. Da' n-au sanse. Cand vad cate unul ca mi se alatura in timpul alergarii, urmarind sa-mi intre in gratii, bag viteza si-l pierd pe drum. Am un sprint remarcabil si un fuleu devastator, care m-au scapat de multe necazuri pana acum.    

– Cu parintii cum te impaci?

– Excelent. Mama-i foarte intelegatoare cu mine, iar tata e foarte intelegator cu mama, asa ca, in casa, mi se satisfac toate dorintele. Stiu ca sunt cam rasfatata, dar mie asa-mi place.

– Exista vreo intrebare pe care nu vrei sa ti-o punem?

– Da, n-as vrea sa ma intrebati de cosmos, reincarnare, administratie si stiinte exacte.

– Bine, atunci, n-o sa te intrebam. Dar ce vrei sa te-ntrebam?

– Eu stiu? Ce vreti voi, numai chestiuni serioase nu. E viata scurta, nu am timp de probleme grave, tot ce ma intereseaza e sa traiesc cat mai intens fiecare clipa si sa ma simt cat mai bine.

– Daca te-am ruga sa dai un sfat tinerelor cititoare care iti parcurg materialul, ce le-ai spune?

– Le-as spune asa: fetelor, aveti grija cu cine va inhaitati, fiti atente cum va alegeti prietenii si iubitii, si nu puneti suflet, ca baietii sunt perversi; ei nu urmaresc decat sa va ia nectarul  de pe buze si sa va dea miscari copulatorii in locuri ferite! E bine?

– E bine, dar de ce tocmai asta?

– Pentru ca am zarit stigmatul suferintei la atatea tinere supte de gat, muscate de urechi sau zgariate pe fata, incat m-am saturat. Dupa mine, ranile din zonele vizibile, la nivelul epidermei, nu fac altceva decat sa tradeze durerea de dinauntru.

– Si un sfat pentru cititorii "Vechii povesti"?

– Sa nu se enerveze daca nu le place ce-am zis! Si sa nu ma caute, ca n-au nici o sansa. Inima mea e oferita pe vesnicie lui Fatih, pe care-l astept cu nerabdare, sa-i dau gurita!

Ne despartim de fascinanta noastra interlocutoare, rugand-o sa faca doua-trei figuri, asa, pentru atmosfera. Amabila, ea face roata, podul si doua fandari. Apoi spagateaza in aer si ne striga: "Fericirea e a mea!" Intelegem ca, marcata de frustare, fata a pornit-o pe drumul amintirilor si, cum o vedem ca aterizeaza, ne luam la revedere si o intindem.

Din aceeasi categorie:

Sportivii

“Nu exista nimic mai bun si mai placut de facut pe lumea asta decat sexul...”

E duminica dimineata, putin trecut de ora 10. Ne aflam intr-o sala de for...

Citeşte mai mult...

Urlătorii

"In postura de papagal, ma simt ca un papagal..."

Ne aflam in tramvaiul 41, in drum catre Facultatea de Agronomie, unde avem intalnire cu doi studenti,...

Citeşte mai mult...

Caraghioșii

"Hetairele nu sunt decat instrumente pentru atingerea placerii. Nimic altceva...."

O dupa-amiaza calduroasa e pe cale a-si lua la revedere de la bucure...

Citeşte mai mult...

Chimistele

"Cum sa numesti prieten pe cineva care nu are aceeasi optica in privinta substantei?!"

E vara, e vacanta. Caminele studentesti sunt aproape goale. Majo...

Citeşte mai mult...