"Am fost molestata de niste animale monstruoase..."

Un el si o ea ies zambind dintr-o brutarie nemteasca din centru, cu cate un corn bine rumenit in mana. Sunt amandoi radiosi, par fericiti, si in minte ne incolteste ideea ca, dupa ce rubrica de fata a "Vechii Povesti" a gazduit tineri si tinere cu destine singuratice si triste, ce-si deplangeau trairile solitare si se revoltau, maniosi, invocand spiritul divin in ajutorul lor, sa dialogam din nou cu  o pereche, de data aceasta cu una ceva mai coapta..

– Buna ziua! Va salut cu respect!
– Guten Tag! Adica buna ziua!
– Vorbiti nemteste?
– Da, bineinteles, din moment ce sotul meu, aici de fata, este cetatean german.
– Deci sunteti casatoriti...Ei bine, site-ul "Vechea poveste" ai carei redactori suntem,  prezinta o serie de materiale cu si despre tineret, grupate sub genericul "Tinerii dn ziua de azi". Va invitam sa participati!
– Bine, acceptam cu placere, e ceva nou pentru noi! Ce trebuie sa facem?
– Sa raspundeti la niste intrebari. Mai intai, prezentati-va!
– Dalia si Manfred Schuster, in etate de 36, respectiv 37 de ani, locuitori ai orasului german Maintal, situat la 5 km de Frankfurt.
– Cum se face atunci ca va gasiti in Romania? Ce invartiti pe-aici?
– Nu invartim nimic, am venit in tara in ideea petrecerii sfintelor sarbatori de Paste cu parintii. Suntem oameni cinstiti, de buna credinta.
– Creionati-ne, pe scurt, odiseea prin care v-ati cunoscut, povestea iubirii voastre tineresti! Pentru ca, presupunem, floarea dragostei e inflorita in voi!
– Da, la noi amorul chiar e inflorit ! Dar pana aici am avut un parcurs greu, presarat cu obstacole dintre cele mai fanteziste.
– Nu te sfii, Dalia, lasa epicul sa curga si spune-ne prin ce-ai trecut!
– Totul a-nceput cu mineriada din iunie '90, in timpul careia am fost bruscata violent si molestata fara menajamenate de niste animale monstruoase, urate. Asta m-a dezgustat intr-atat, incat m-am hotarat sa plec din tara. Peste o luna, dupa ce am terminat Facultatea de Limbi Straine, din cadrul Universitatii, am primit invitatie de la o amica de-a mea din Germania, si dusa am fost!
– Vrei sa spui ca te-ai dus si nu te-ai mai intors.
– Exact. Am cerut azil politic acolo. Apoi, mai bine de un an am habitat intr-un lagar, aziland impreuna cu o multime de negri africani si polonezi transfugi.
– Ti-a fost, desigur, greu. Ai trecut prin momente dramatice. Te-a batut vreodata gandul resemnarii, al intoarcerii?
– Normal. Au fost destule clipe in care imi venea sa cedez si sa revin. M-am chinuit groaznic si ajunsesem la limita suportarii, a fost un calvar de nedescris. Norocul meu dumnezeiesc a fost acela ca l-am intalnit pe Manfred Schuster imediat dupa ce fusesem anuntata ca cererea mea de rezilienta a fost respinsa si urma sa fiu trimisa inapoi.
– Intr-adevar, se pare ca ai avut mare noroc.
– Da. Intre noi doi a fost o dragoste la prima vedere sau in engleza "love at first sight" sau in franceza " un coup de foudre". Am declansat in noi pasiuni arzatoare si am dezvoltat o iubire patimasa, care ne-a facut sa sfarsim in fata preotului din localitate: ne-am  casatorit.
– Din ce spui tu, Dalia, intelegem ca intre voi s-a produs o apropiere miraculoasa.
– Exact, cam asa a fost, si pot sa va spun ca armonia cuplului s-a pastrat pana in ziua de azi. Il iubesc pe Manfred si el ma adora. Chiar daca la inceput sotul meu era rusinos, retinut in actiuni si traia oarecum retras, cu timpul l-am dat pe brazda: l-am scos in lume si l-am modelat ca pe un adevarat domn, i-am inoculat spiritul nostru meridional. Cum el era virgin pe atunci, pot spune cu mana pe inima: l-am facut barbat!
– Ai procedat foarte frumos si intelept. Matur. Spune-ne din ce traiti in Germania.
– Din salarii. Eu sunt secretara la o mare firma, iau 3.500 euro pe luna, iar Manfred e asistent medical, face si el bani frumosi.
– Am observat ca vorbesti fluent engleza, franceza, germana...
– Da, in plus mai stiu si italiana, si putina japoneza; limbile straine au fost marea mea pasiune. De fapt, la inceput, eu si Manfred ne intelegeam in engleza, ca p-asta o stie si el, sau prin semne. Apoi, eu am invatat germana si totul a intrat in normalitate.
– Pe Manfred l-ai invatat ceva romana? Intelege ce discutam? Intelegi, Manfred?
– Nu, lasati-l pe el, ca nu pricepe mai nimic! Stie doar cateva expresii neortodoxe, pe care i le-am tradus eu si cu care li se adreseaza nemtilor care il scot din fire.