“Te iubesc! Te iubesc, Charlie!”, ii zice ea lui in autobuzul 117 plin ochi care pleaca de la la capat, de la Unirii, la orele amiezii. “Te iubesc in clipa asta!”, ii repeta pe la Piata Cosbuc cum ii repeta un personaj de-al lui Marin Preda adoratei lui de peste ani. “Ma crezi?” El se uita drept in ochii ei si, cu apa siroindu-i pe fata si sudoarea curgandu-i pe spate (sunt 32 de grade afara, e fleasca Charlie, e ca un vapor), o crede: “Da, Gina, te cred! Si eu te iubesc! Si eu!” Dupa care, neasteptat, icneste ca un animal injunghiat: “Aaah! Aaah!” si, cu o iuteala fulgeratoare, isi infige dintii in gatul fetei, acolo unde e, de obicei, pielea mai fina si unde semnul se prinde mai usor.

Si ce semn! Nu numai ca a muscat, dar a si supt animalul de Charlie. Vanataia negricioasa, usor detectabila pe gatul alb si lung, ca de girafa, al fetei, se formeaza instantaneu. E cam de marimea unei monede de 50 de bani si atrage, cu aspectul ei proaspat, umed, privirile dezaprobatoare ale celor din jur. Oameni suparati, obositi, intorcandu-se, cu inimile golite de sentimente si sufletele lipsite de dispozitia savurarii momentelor de tandrete ale strainilor, care de la munca, care de la rostul lui.

“Te iubesc acum, Charlie! Esti rostul meu pe lumea asta!”, isi reia Gina, pe la Artera de Trafic Greu, seria declaratiilor deschise, in timp ce cu mana stanga, mai precis cu dosul acesteia, isi indeparteaza cu un gest uzual saliva lui Charlie de pe gat. “Uite acum!”, ii mai zice ea si, ca o pantera neimblanzita, sare la pieptul lui, usor dezvelit de lipsa celor trei nasturi de sus de la camasa, si apuca cu toti dintii din fata. Il trage pe Charliea spre ea si, in timp ce-i mangaie fesele pe ascuns, il musca puternic de piept, facandu-l sa geama: “Ooah!”

Il vad cu totii pe Charlie ca-i rosu ca racul (sau, mai sugestiv, ca dracul), dar nu-i spun nimic. Sunt prea morti, la 32 de grade, oamenii, ca sa mai aiba putere de a se lua de ei, de a le face morala, de a-i intreba de ce procedeaza asa. Si oricum, isi dau si ei seama, e prea tarziu pentru astfel de intrebari.

Pe la Pecineaga, tinerii indragostiti coboara din 117. Oamenii se uita dupa ei ciudat, cu un amestec de mila si sila in priviri. Se inchid usile, autobuzul porneste, cand, de undeva din spate, se aude o voce: “Te iubesc, Charlie! Te iubesc acum!” Surprinsi, calatorii capetele in directia aceea. Acolo, doi tigani se tin de mana si chicotesc satisfacuti de poanta care, cred ei, le-a iesit.

Din aceeasi categorie:

Compromis cu hoţii

Magazinul Bucur Obor din Bucuresti, ziua in amiaza mare. La unul dintre raioanele de cosmetice, doi tineri la vreo 30 de ani, destul de curatei si fin...

Citeşte mai mult...

Mamaia a poftit la mititei

Pe terasa "Beatrice" de pe sos. Mihai Bravu, la o masa din colt sunt asezati trei tineri. Au cam 25 de ani fiecare si, desi poarta cu totii combinatia...

Citeşte mai mult...

Muta tace și face

Vizavi de hotelul Negoiu, la numai o statie de tramvai de Gara Basarab, este amplasata taraba lui nea Nicu. Omul, avand vreo 50 de ani, este posesorul...

Citeşte mai mult...

Lașitate colectivă

O gasca de tigani urca sambata dupa-amiaza in autobuzul 117, care se indreapta spre cartierul bucurestean Rahova. Pentru toti cei care ii vad e clar c...

Citeşte mai mult...