In cartierul Tei, aproape de strand, locuieste nea Parvan, un proaspat pensionat ce sufera de ani de zile de hemoroizi rectali; il stiu toti vecinii. In ziua de marti, cu noaptea in cap, batranul, cu un lighean sub brat si cu o punga plina cu carbid, se indreapta spre lac. Cu el se afla amicul Istrate, un alt pensionar bolnav de hemoroizi si, totodata, bun prieten cu nea Parvan. Pe drumul spre apa, nu mai lung de cateva sute de metri, cei doi vorbesc numai despre suferinta lor comuna.
"Mai, omule, tu esti sigur ca e bine ce faci?" deschide Istrate discutia. "Sa nu patesti ceva...". Celalalt e insa sigur: "Da, stai linistit, ca leacul asta il stiu de la coana Oproaica, cel mai tare vraci din satul meu natal!". Nea Istrate e totusi sceptic auzind de Oproaica. "Bine", zice el, "dar nu tot baba asta te-a pus sa incerci si cu lipitorile alea scarboase? Si tot in zadar... Dupa cat te-ai chinuit, n-ai scapat!". Nea Pärvan zambeste: "Mai, esti culmea! Ma tachinezi intruna! Stii bine ca daca aveam puterea si ambitia sa inchei tratamentul cu lipitori, ma vindecam. Dar am renuntat, ca ma ingalbenisem de tot; imi supsesera tot sangele, numai hemoroizii nu!", apoi da a lehamite din mana. "Lasa, ce a fost, a fost! Cu carbidul asta merg la sigur, o sa vezi!". Insa amicul nu e convins de asta: "Da' cu urzicile alea inabusite cum a fost? Te-a usturat curul o saptamana degeaba! Si tot Oproaica te-a pus...". Nea Parvan izbucneste de-a dreptul in ras: "Da, tot ea. Cand ma gandesc ce-am patit si atunci... Dar eu am gresit, ca le-am fiert prea putin; erau aproape crude...", dupa care il impunge si pe nea Istrate: "Oricum, decat ca tine, care iti indesi supozitoare de zece ani si te ungi cu tot felul de alifii, fara sa rezolvi nimic, mai bine leacuri babesti; macar astea sunt ieftine!"
Din vorba in vorba, cei doi suferinzi se apropie de lac. Nea Parvan mai aminteste de doua tentative de vindecare nereusite - una cu sapun de casa si alta cu praf de pusca -, apoi concluzioneaza: "Oproaica asta te-a invatat numai prostii! Nimic nu merge!". Celalalt, insa, decis sa incerce si cu carbid, il pune in tema: "Fii atent aici! Eu umplu ligheanul cu apa de lac, pun bulgarii astia inauntru si fac o infuzie pe dos, iar tu, cand iti spun eu, aprinzi carbidul, sa arda acolo si sa cauterizeze locul. Ai priceput?". Nea Istrate, auzind de povestea asta cu focul, se sperie si bate in retragere: "Aoleu, Parvane, eu nu ma bag! Sa nu-ti ia matul foc!", dar in cele din urma, la insistentele amicului, cedeaza si accepta: "Bine! In fond, ce mai conteaza? La cate ai incercat pana acum...".
Dupa vreun sfert de ceas, timp in care nea Parvan a stat in fundul gol pe ligheanul plin cu carbid fierband, omul striga: "Aaaah! Aburul e prea tare! Ma ustura bucile de mor!" si da comanda de executie: "Aprinde acum carbidul, sa cauterizeze!". Istrate se apropie de lighean cu chibritul in mana: "Mai, Parvane, ai grija sa nu te prinda flama!" si, cu inima cat un purice, scapara un bat pe care-l arunca peste bulgarii de carbura de calciu. Iar reactia este, dupa cum era de asteptat, extrem de violenta, nu mult lipsind sa se produca o adevarata explozie. Ars de flacara pe ambele fese si pe spinare, batranul tipa ca nebunul: "Vai de curul meu, Istrate! Am luat foc! Fa ceva!". Atunci, Istrate il trage de pe carbidul aprins, desarta rapid ligheanul in lac si intr-o clipa, dand dovada de o prezenta de spirit iesita din comun, ii arunca cu apa pe spate. "Oaaah! Ce usurare!" geme omul, din dosul caruia ies aburi grosi. "Imi trece usturimea! Mai da-mi!". Celalalt ii mai arunca niste apa, o injura pe Oproaica: "A dracu' baba, cu leacurile ei!" si, dupa ce lui nea Parvan i se mai sting ranile, il examineaza: "Aoleu, omule! Nu-mi place deloc ce vad aici! Esti ars rau, e carne vie!". Apoi isi strang catrafusele si o apuca amandoi, la pas, spre casa, cu speranta ca Parvan a realizat o cauterizare corecta si va scapa, in sfarsit, de hemoroizi.
Din aceeasi categorie:
O boboacă pe cinste și un moș obsedat
Imbulzeala mare in autobuzul 105. Mai ceva ca sardelele, oamenii se inghesuie unul intr-altul, rezistand cu stoicism. Cei batrani se chinuie mai rau, ...
Muta tace și face
Vizavi de hotelul Negoiu, la numai o statie de tramvai de Gara Basarab, este amplasata taraba lui nea Nicu. Omul, avand vreo 50 de ani, este posesorul...
Eugenia, moartea copiilor
Masina 368 opreste, in fine, la Eroilor. Gara mare. Coboara multi, urca multi. Printre cei ce urca, o doamna bine, la vreo 35 de ani, cu un pusti de v...
După faptă, și răsplată
Autobuzul 101 se apropie de statia Baicului. O gagica misto, de vreo 20 de ani, bruneta si cu ochii albastri, imbracata subtire, de vara, cu un tricou...
TINETI MINTE!