Un grup de prieteni bucuresteni, alcatuit din patru familii distincte, isi petrece concediul la Busteni. Fara a fi mari iubitori de munte si catarari, oamenii apreciaza in schimb aerul tare, curat si peisajele alpine. In mare, cam asta fac toata ziua: stau pe o pajiste sau pe o terasa, admira tablourile naturale si, pentru ca totul sa fie perfect, consuma diferite bauturi alcoolice. Dintre cei patru barbati, Matei nu este insa un bautor inrait de tarie, si tocmai de aceea ceilalti pun la cale un plan prin care sa se distreze pe seama lui. Intr-o dimineata ei isi anunta nevestele ca le-a venit cheful de escalada si ca pornesc sa ia cu asalt varful Babele, prin periculosul traseu ‘‘Jepii Mici''. Femeile se mira auzind una ca asta, dar n-au nimic impotriva, gandind ca, odata scapate de ei, pot merge sa-si distreze copiii in poienita. Iar sotii, "inarmati" cu doua rucsacuri pline cu sticle si cu o lada frigorifica portabila, pornesc cu un urias entuziasm spre pisc.
Ascensiunea propriu-zisa incepe spre pranz si nu dureaza prea mult. Numai ce dispar din campul vizual al nevestelor si al copiilor, care le fac semne cu mainile si-i incurajeaza: "Pa, tati! Sa fii tare, tati! Nu te lasa tati!", barbatii intra in prima padurice de pini si stabilesc pe loc tabara. "Gata, ajunge! Mai mult nu e de noi!", se vaita ei sufland din greu, desi de-abia au urcat, timp de zece minute, o panta de inclinatie sub 15 grade. Aici, la adapostul racoros al umbrisului, oamenii intind o patura, se fac comozi si exclama fericiti: "Doamne! Asa da viata!". Numai Matei nu pricepe se se intampla: "Ce facem? De ce ne-am oprit?", dar este imediat lamurit: "Stai, mai, jos! Ca vezi tu acuma ce ti-am pregatit!". Si i se explica pe sleau ca n-au de gand sa urce nicaieri: "Da' ce, am innebunit? Escalade? Ascensiuni?", ci urmeaza sa se puna pe baut: "O facem lata, baiete! Betie la munte, chef in padure!" Matei, un tanar de vreo 30 de ani, ca si ceilalti companioni, de altfel, incearca atunci sa cracneasca: "Bine, dar eu nu vreau! Stiti ca nu ma omor cu alcoolul!", insa este pus la punct: "Gura, bibicule! Pregateste-te, ca acu' incepem!". Dupa care Ionel, un plavan cat prajina de rufe, ii explica: "Bem cot la cot, pana cadem, numai carcalete!", iar Gigel, un pitic "juma' de buletin", desarta continutul sticlelor in lada frigorifica: "Uite, aici e fericirea!". Si pentru ca totul sa fie clar, Dorel, un burtos cu picioarele foarte subtiri, genul "de brotac de balta", ii da lamuriri suplimentare: "Am pus aici bitter, whisky, coniac, visinata si fernet laolalta. Se numeste carcalete si se da pe gat, nu se gusta! Auzi?"
Odata incheiate ultimele proteste ale lui Matei: "Nu vreau carcalete! Nu-mi place!", Ionel umple paharele din plastic, special aduse, declama "Mana asta pan' la fund!", si toti patru le dau pe gat. "Oaah! Ce-i asta fratilor? Otrava!", se stramba Matei. "Oaah! Ce scarbosenie! Eu nu mai beau, ma opresc aici.". Insa dupa alte trei pahare, pe care, obligat-fortat, este nevoit sa le bea cu tovarasii, omul nu mai are forta sa se opuna, ci, imunizat, baga in el in acelasi ritm cu ceilalti: "Hai, ura! Doamne-ajuta!". Problemele apar atunci cand, surprinzator, Dorel clacheaza primul: "Aoleu! Nu mai pot! Mi-e rau!". Caci el este constrans sa continue bautura si, dupa inca doi carcaleti, sare de pe patura, strigand: "Imi vine sa borasc!" si vomita sonor, intr-un boschet: "Broa!". Dupa asta, Dorel se intinde pe iarba, mormaie: "Mi-e somn! Ma culc!" si adoarme ca un prunc. Iar Ionel, razand cu gura pana la urechi, trage adanc aer in piept: "Hmmm! Ce aer! Simtiti ozonul?" si umple paharele pentru cei ramasi pe baricade.
Al doilea cade Gigel: "Sunt gata! Nu mai intra!", care, ramas intre timp la bustul gol, debordeaza cat colo, cu o miscare scurta, din gat: "Brou! Brou!" si se intinde langa Dorel, pentru ca, mai apoi, Ionel, simtind ca-i vine alcoolul inapoi pe gat, sa exclame: "M-am blocat! Se rupe filmul!" si, tinandu-se cu mainile de tample, sa vomeze la radacina unui pin: "Brooooa!". Ramas singur, dupa ce si Ionel a tras pe dreapta, Matei descopera deodata ca-i este foame si pleaca in padure, sa caute de mancare. Aici, el are norocul sa descopere gustoasa zmeura cu care, bagata peste carcalete, reuseste sa indeparteze efectele betiei: "Ah! M-am trezit! Ce bine!".
Dupa care se intoarce la grup si, vazand ca e gata sa se lase seara si amicii sai tot dorm, le da desteptarea , facand ca ursul pe la urechile lor: "Mor! Mor!" Cei trei sar atunci speriati: "Aoleu, fratilor! Fugiti! Ursul!", insa cand vad ca nu e nici un urs, ci e doar Matei, vesel si imbujorat, se linistesc: "Ah, tu erai? Te tii de sotii!". Dupa care, cu chiu, cu vai, se ridica de unde zaceau, se tarasc pana la patura si se pun sa haleasca zmeura adusa de Matei: "E buna! Te scoala de pe boala!"
Pe scurtul drum de intoarcere, Matei, invingatorul-surpriza al neobisnuitului concurs de baut la munte, isi tachineaza tovarasii, tot intinzandu-le cate un pahar de carcalete: "Luati, ma, si beti! Beti, ca acum va fac amestecul!". Apoi ajung la hotel, unde nevestele si copiii, vazandu-i asa obositi, le plang de mila: "Vai de voi! Ati tras din greu la traseul asta!". Iar ei recunosc, privindu-l pe Matei cu subinteles: "Da, sunem terminati! A fost un traseu special, cu multe grade... de dificultate!"...
Din aceeasi categorie:
O boboacă pe cinste și un moș obsedat
Imbulzeala mare in autobuzul 105. Mai ceva ca sardelele, oamenii se inghesuie unul intr-altul, rezistand cu stoicism. Cei batrani se chinuie mai rau, ...
Luter răpune fiara
Pe strada Subcetate din cartierul Chitila sunt numai case simple, de oameni simpli. Unul dintre acesti oameni simpli este si Vasile Profir, fierar de ...
Martor ascuns la extaz
O data cu instalarea primaverii, in parcul Cismigiu au aparut cuplurile patimase, de tineri indragostiti ce se imbratiseaza cu disperare. Ele sunt pus...
Rodica, Rodica...
In seara zilei de vineri, 28 septembrie, pe la ora 17.00, in spatele blocurilor situate la intrarea in parcul Morarilor e stransa, ca de obicei, gasca...
TINETI MINTE!