O duminica splendida de primavara aduce pace si caldura in sufletele oamenilor, scotandu-i din case. Unii ies la padure, unii merg la film, altii, in special cei tineri, se aseaza la taclale in vreun "pub" de cartier sau in cine stie ce fast-food de pe bulevard. In categoria acestora din urma se incadreaza si un cuplu de vreo douazeci de ani, care zace de aproape o ora la o masa retrasa dintr-un snack-food de la Piata Unirii, cu pizza racita si cola incalzita in fata. El este un tip placut, cu mina rotunjoara, ca a lui Brenciu; ea este o blonda cu aer romantic si tunsoare scurta, baieteasca.
Nu prea vorbesc, mai mult mediteaza, fiecare cu gandul la ale lui; doar din cand in cand isi mai aduc aminte si mai iau o inghititura din pizza sleita, pe care o imping pe gat cu o gura de suc trezit. "E frumos afara azi!" zice el. "Da, e frumos, e cald!" raspunde ea, privind pe furis la perechile din jur care se sorb din priviri, se tin de mana si se saruta. "Si-o sa fie si mai cald!" prezice el.
Dupa inca vreo jumatate de ora, cei doi dau farfuriile la o parte. "Hai sa mergem!" propune el amortit, "Hai ca m-am plictisit!" accepta ea si pune mana pe posetuta de alaturi. Dar chiar atunci, de masa lor se apropie un alt cuplu de tineri si baiatul, un brunet cu ochii verzi, o bate pe umar: "Alina, ce faci aici?" Speriata, fata se intoarce si se uita pe rand la cei doi, insistand asupra tipei, o ea nostima, cu blugi taiati in genunchi, tricou scurt, cu vedere la buric si vreo zece cercei in urechi, nari si sprancene. "Ce-i cu mine?! Ce-i cu tine aici, Marcule? Parca spuneai ca stai acasa si inveti!" sare ea de pe scaun si-l impunge cu degetul in piept. "Cine-i asta?" si arata din cap inspre "ea". "Treaba mea!" raspunde el obraznic si ridica din umeri. "Nu te priveste! Da' asta cine e?" si puncteaza cu degetul inspre bucalatul de pe scaun. Amandoi vorbesc tare, pe un ton rastit, care atrage atentia celor din jur si il face pe "Brenciu" sa se simta jenat. El se scoala de pe scaun si, aproape soptit, le propune: "Haideti sa nu facem o scena aici! Se uita lumea la noi!", apoi le spune noilor sositi: "Eu sunt Anton! Luati loc la masa noastra si sa clarificam lucrurile!" Deloc stingherita, ba chiar amuzata de situatia creata si de faptul ca se afla in centrul atentiei, fata cu zece cercei intinde mana: "Pe mine ma cheama Dana!" si se aseaza langa el, chicotind si dandu-i coate: "Incepe circul! Marfa!" Imediat iau loc si ceilalti doi, unul langa altul.
"Ia zi, Marcule, cine-i asta si ce faceti aici?" "N-ai auzit? Doar s-a prezentat: e Dana!" "Si ce cauti cu ea aici, la locul nostru?" "Tu vorbesti, Alina? Pai, tu esti deja asezata cu asta la masa noastra! Cine e individu'?" "Doar ai auzit ca s-a prezentat: e Anton!" "Care Anton?" "Care-ti toarna-n fund beton!" La replica asta, toti patru izbucnesc in ras si, pe langa ei, si vreo cativa de la mesele alaturate, care trasesera cu urechile. "Ha, ha, ha!" face Alina si se tine cu mainile de burta; "Hi, hi, hi!" chicoteste bine dispusa Dana; "Ho, ho, ho!" rade grotesc Anton; "Hm, hmmm!" pufneste si Marcu, care da dovada de fair-play si recunoaste: "Ce mai, esti tare!", apoi trece la contraatac. Ii intinde mana peste masa lui Anton, da noroc cu el si se prezinta: "Eu sunt Marcu, care-ti trage-n fund cu arcu'!" Auzindu-l, "Brenciu" da din mana a lehamite: "Esti previzibil!" si se intoarce catre pisicuta: "E slab tipu'! Nu stiu de ce umbli cu el!" Aceasta se lasa pe spate si-si scoate in fata sanii abia dati in parg, apoi spune: "Nu umblu cu el! Sunt singura!", iar "Brenciu" vede in asta o incurajare in perseverare si se destainuie la randul sau: "Si eu la fel!", dupa care ii mangaie parul: "Vrei sa-ti arat luna in plina zi?"
Imediat, situatia, care parea conflictuala, se detensioneaza; cei doi prieteni isi raspund la intrebarile puse mai inainte si lucrurile se lamuresc: "E varul meu!" "Iar ea e verisoara mea!", fapt care produce o usurare generala si starneste un val de sarutari patimase intre Marcu si Alina. Vazandu-i, Anton o priveste pe Dana direct in ochi si ridica din sprancene intrebator: "Ei?" Ea da mai intai din cap intr-un mod ce tradeaza nesiguranta, apoi se lasa prada freneziei de moment si sare in bratele lui de parca l-ar iubi de-o viata, intr-o imbratisare lunga si pasionala, dublata de fraga buzelor. Peste putin timp, cand manifestarile de efuziune se mai tempereaza, cei doi se ridica de la masa si le spun celorlati: "Noi ne ducem acasa, ca avem treaba!", dupa care parasesc localul, lasandu-si verisorul si verisoara impreuna. Imediat, Marcu o cuprinde dupa mijloc pe Alina, ii balangane doi cercei si zice: "Imi plac podoabele tale! Am si eu una, da' mi-e rusine sa ti-o arat aici..."
Din aceeasi categorie:
Nea Costică a murit fericit
Terasa "Foisor" e, intr-o zi de sambata, luna martie, la ora 11.00, aproape plina. E o zi frumoasa de primavara si multi oameni au iesit sa se bucure ...
Garincha, sperietoarea de hoți
La bancomatul de la parterul blocului situat la intersectia Pantelimon-Chisinau este, marti seara, coada. Printre cei care asteapta la rand, in genera...
Găina zăpăcită
Tramvaiul 1, destul de aglomerat, se indreapta in viteza spre Obor. La statia Dudesti, pe usa din spate, se urca o taranca trupesa la vreo 50 de ani. ...
Au căutat-o cu lumânarea
Linistea obisnuita dintr-un autobuz 104, la amiaza, este sparta de un urlet animalic: «Sarma!» Toti cei din autobuz, inclusiv soferul, un tip mustacio...
TINETI MINTE!