Tramvaiul 46, venind dinspre Gara de Nord, opreste la Dorobanti, si in vagonul al doilea urca un barbat cu ochelari, la costum si cravata, care ocupa un loc si se apuca sa citeasca ziarul. Dupa vreo doua statii, parand ca-si aduce aminte de ceva, se plesneste cu palma peste frunte, lasa ziarul si scoate telefonul mobil din diplomatul pe care-l tine pe genunchi. Priveste discret in jur de parca ar dori sa se asigure ca nu-l urmareste nimeni, si formeaza un numar.
Vorbeste incet, aproape sopteste, dar, cum tramvaiul este pe jumatate gol, toti ceilalti calatori aud fara probleme ce se discuta. "Alo? Alo, Cornel?... Hai noroc, Cornele! Ce faci?... Bine si eu. Ia spune, pe unde esti? Ai ajuns?... Si eu tot pe drum, cred ca intr-o juma' de ora sunt acolo... Bine, dar fii putin atent la mine, sa vezi de ce te-am sunat!... Nu, e important sa-ti spun acum, ca daca ajungi cumva inaintea mea si te-ntalnesti cu boss-ul, sa stii despre ce-i vorba. E bine ca ai dosarul, dar nu e de ajuns! Ai dreptate, dar n-am avut cum, am fost ocupat. Si tu?... Imi dau seama, dar ce le-a venit? Asa, din senin? Mai, ce oameni!... Si-acum si-au gasit? Nu le-ai explicat ca ai o intalnire importanta?... Stii ce? Trebuia sa-i lasi si sa pleci, ca tot ei vin la mana ta... Ma rog, bine ca ai scapat pana la urma, ca daca nu veneai, era jale!... Normal! Stii ce? Vorbim cam de mult, asa ca eu inchid acuma si suna-ma tu! Trebuie sa-ti spun neaparat chestia aia!... Da, chiar acum!... Hai ca astept!..."
Omul inchide telefonul si priveste din nou in jur cu ochii plini de suspiciune. Vede ca nu-i acorda nimeni atentie si, satisfacut, impatureste ziarul, il pune in servieta si-si sterge cu o batista transpiratia de pe frunte. Apoi ia din nou aparatul in mana, chiar in momentul in care suna.
"Alo?... Da, Cornele, da eu sunt... Omule, ti-am explicat ca intalnirea asta este capitala, dar vad ca nu ai bagat la cap!... Cum de ce? Mai intrebi de ce?... Hai ca ma dezamagesti! Serios, Cornele, ma dezamagesti!... Nu, omule! Sunt eu putin preocupat, asa e... Nu disperat, auzi? Nu disperat, preocupat!... Da, dar daca nu eram eu asa, la nepasarea de care dai tu dovada, cine stie unde ajungeam!... Aiurea! Asta s-o crezi tu! Ai auzit-o si pe nevasta-ta ce-a zis! Nu te face ca nu mai stii, Cornelus, draga, ca stii foarte bine ce zic... Asa, asa... Vezi ca-ti amintesti?... Ma rog, hai sa trecem peste asta, ca nu de-asta te-am sunat... A, da, tu ai sunat!... Sa te sun eu iara? Hai sa te sun!... Bine, bine. Hai, inchide, ca te sun acum!"
Barbatul inchide la randul sau telefonul si-l pune alaturi, pe scaun. Se tamponeaza cu batista pe frunte si pe dupa ceafa, dupa care scoate un "Tic - Tac" si baga doua pastile in gura. In final, se uita iarasi de jur imprejur, apoi la ceas, ca un veritabil agent secret aflat in misiune si, subtil, cu degetul mic, formeaza numarul. Vorbeste aproape de aparat si nu clipeste.
"Alo, Cornel?... Tot eu sunt! Da... Auzi, hai ca mai am putin si ajung acolo si n-am apucat sa-ti spun ce voiam... Eu? Sa te retin pe tine cu prostii? Nici vorba!... Pai, daca te vad asa indiferent, incerc sa te mobilizez cumva... Da, vezi sa nu!... Auzi, tu unde esti? Ai ajuns?... Trei statii? Si eu la fel!... Da, sunt intr-un tramvai 46, m-am urcat la Dorobanti... Tu, la Banu Manta? Pai inseamna ca suntem aproape unul de altul. Ce fel de tramvai e?... D-ala vechi, albastru?... Da, si cel in care sunt eu e tot albastru... Sunt la vagonul al doilea... Da, la remorca... Tu, la primul? Te pomenesti c-om fi in acelasi tramvai!... Da, ar fi tare de tot!... Nu stiu, de unde sa stiu?... Nu m-am uitat, cum sa ma uit?... Degeaba, acum... Auzi? Du-te in spate si eu ma duc in fata, poate ne vedem... Da, acum... Hai!"
Omul inchide pentru a treia oara telefonul, se ridica de pe scaun si merge in partea din fata a vagonului. Imediat, in spatele primului vagon isi face aparitia un alt barbat la costum si cravata, si el cu un diplomat in mana, dar fara ochelari. Cei doi se privesc uimiti, izbucnesc in ras si fiecare ii face semn celuilalt sa coboare si sa urce dincolo. Pana la urma, celalalt cedeaza, si la urmatoarea statie se da jos din primul vagon si se urca in al doilea. Ii intinde mana tipului cu ochelari si zice: "Hai noroc, Stamate!", si continua sa rada. Celalalt ii raspunde: "Sa traiesti, Cornele!", ii strange mana si-l bate pe spate amuzat: "De ce n-ai spus de la inceput ca esti acolo?". Amicul sau ridica din umeri: "De unde sa stiu eu ca esti aici?", apoi il prinde de brat, priveste iar in jur si ii sopteste la ureche: "Oricum, bine ca ne-am intalnit inainte sa ajungem la boss, ca am ceva important sa-ti spun! Fii atent la mine!...".
La proxima oprire, cei doi coboara si se duc, plini de incredere, la intalnirea cu boss-ul.
Din aceeasi categorie:
Propunere indecentă
E vineri dupa - amiaza, e vreme frumoasa si parcul Obor e animat. Mesele de sah sunt toate ocupate de jucatorii impatimiti, in jurul carora sunt aduna...
O are promisă
Sunt prin fata fostului magazinul «Muzica», de pe Calea Victoriei, cand aud din spate un strigat scurt si tipator: “Iades!” Ma intorc si vad un tanar ...
Martor ascuns la extaz
O data cu instalarea primaverii, in parcul Cismigiu au aparut cuplurile patimase, de tineri indragostiti ce se imbratiseaza cu disperare. Ele sunt pus...
Dragoste năvalnică la 18 ani
Sambata noaptea, la Florina, e mare bairam. Isi serbeaza fata majoratul. Inca de dimineata, parintii, tipi de comitet, atenti la nevoia de expansiune ...
TINETI MINTE!