Anul asta hotaram sa organizam masa de Craciun la noi acasa. Dar nu asa, oricum, ci sa facem o masa ca lumea, pe care sa o tinem minte cate zile om avea. Asa ca nu ne lasam pana nu convingem cele mai apropiate rude si cei mai buni prieteni sa accepte invitatia si, de dragul nostru, sa si-i lase pe cei dragi lor. Asa se face ca isi anunta prezenta frate-meu cu familia, compusa din sotia Claudia si fiul Dimitri, de numai un an, mama cu sora ei, tanti Mimi, nasii Costica si Mihaela, plus doi prieteni, tanarul Ciprian si varstnicul Ioan, si doua vecine, mama si fiica, Florica si Lili. Masa mare, ce mai incolo si incoace. Se anunta un chef de pomina, toate indiciile prevestind asta, mai putin deranjamentul stomacal al micutului Dimitri, zis Dimi, deranjament care insa a fost si el privit ca un lucru bun: „Lasa sa faca Dimi caca cat o vrea, ca rahatul aduce noroc!”, cum zice coana Florica, femeie crestina, cu frica de Dumnezeu si buna cunoscatoare a superstitiilor populare, la inceputul petrecerii.

Si iata ca incepe fiesta. Mancare, bautura, colinde, tot ce trebuie ca lumea sa se simta bine. Si chiar se simte. Toba, caltabosii, lebarul, soriciul si alte preparate de porc au mare cautare. Tuica fiarta de nevasta-mea, Andreea, si de mama, curge in valuri. Piftia coanei Florica dispare imediat ce este pusa pe masa, la fel si jumarile aduse special de nasul Costica de la Piatra, din Teleorman. Si in tot timpul asta Fuego si Hrusca baladesc despre impodobirea bradului si leruiesc despre bataia vantului.
In ceea ce ma priveste, ma axez pe sorici, jumari si, mai ales, tuica fiarta. Avea tata, saracul -Dumnezeu sa-l ierte!, ca tocmai s-au facut sapte ani de cand nu mai e printre noi- o vorba: „Eu, decat sa dau banii pe medicamente, mai bine ii dau pe mancare si bautura!”. De aia ne si tot indemna: „Luati de mancati si beti, ca maine beliti ciocanul cu totii!” Baiat ascultator, mi-am insusit povata parintelui, asa ca mananc si beau, nu ma incurc. Si la randul meu nu ratez nicio ocazie de a duce mai departe invatatura tatalui: „Luati de mancati si beti, ca maine beliti ciocanul!” Asa si acum, de Craciun: beau, mananc si ii sfatuiesc pe toti sa faca la fel, daca nu vor sa dea banii pe medicamente. Din pacate pentru ei, insa in afara de frate-meu, Vasile, nu ma asculta niciunul...
Nebunia incepe pe seara, cand nea Ioan devine apatic, se invineteste la fata si se ia cu mainile de burta.
- Ce e cu mata, nea Ioane? il intreaba vecinul de scaun, Ciprian. Ca nu prea arati bine. Ori esti mahnit ca s-au terminat caltabosii? Stai linistit, ca acusi vin sarmalele.
Ceea ce se si intampla, in cateva minute femeile sosind de la bucatarie cu un ceaun de mamaliga aburinda si un cazan de sarmale fierbinti, care miros de te sparg. Nea Ioan, insa, nu are ochi pentru acestea. El se ridica fulgerator de pe scaun si zice:
- Pe mine va rog sa ma scuzati putin. Stiti, de la o varsta incolo, vezica isi cere mai des drepturile decat inainte...
Asta ca sa arate ca, vezi Doamne, se duce sa faca treaba mica, nu pe cea mare. De unde cu totii tragem concluzia fireasca, exprimata raspicat de nasul Costica:
- Nea Ion are scaun! A mancat pana l-a luat cacarea!
Bineinteles, cu totii radem de ne prapadim, dupa care tabaram pe sarmale si pe vinul rosu-negru, de tara, care, cel putin mie, unul, imi merge la suflet. Petrecerea continua intr-un climat de buna dispozitie si bucurie, pana cand Claudia, tocmai venita din camera unde este micutul Dimi, anunta cu un glas sfarsit:
- Iar a facut caca! Tot asa moale. Nu stiu ce sa ma mai fac cu el, de trei zile nu mai scapa de voma si de diaree. Si, colac peste pupaza, m-a luat si pe mine acum.
- Nu-ti face griji, Claudia, ii raspunde Lili. La cate produse de porc ai bagat in tine, e si normal sa te treaca nevoile. Ca porcul se lasa greu la ficat, iar stomacul are si el limitele lui. Uite, ca mi-ai spus, parca si pe mine ma trece. Si, instantaneu, se scoala si fuge si ea la veceu.
- Dar ce aveti, oameni? Ce e cu voi? In loc sa mancati si sa beti, voua va sta mintea la tot felul de murdarii, se revolta frate-meu Vasile, dand, scurt, un pahar de molan pe gat. Uitati-ma pe mine! Fac cum a zis tata: mananc, beau, imi cresc vibratia si ma incarc cu spiritul sarbatorilor. N-am nici pe dracu’.
Tirada ii este intrerupta, insa, de fiul meu in varsta de sapte ani, Stefan, care apare in camera rosu la fata, tinandu-se cu mainile de stomac:
- Mami, tati, veniti repede!
- Dar ce e cu tine, puiule? sare cat colo Andreea. Spune-i lu’ mami, si te ajuta ea.
- Ma doare burta. Trebuie sa merg la veceu, sa imi fac nevoile!
Din pacate pentru baiat, insa, ambele veceuri sunt ocupate. Ne uitam cu totii, neajutorati, la bietul copil si il incurajam:
- Rezista, baiete! Strange din cur!
Dar e clar ca, oricat ar strange, mult nu mai poate rezista. Noroc cu vecina Lili, care vine cu solutia salvatoare.
- Stefan, hai la mine acasa, ca avem doua veceuri, si poti sa excrementezi acolo!
Baiatul o ia pe Lili de mana si, insotit de mama lui, merge dincolo, rastimp in care eu sorb cu nesat din pahar si ma gandesc la bunul meu parinte: „Asta e pentru tine, tata!” Gandul bun imi este insa intrerupt de Ciprian, care, cu ochelarii aburiti si figura schimonosita, incrancenata, arata ca un om chinuit si care, cand da Stefan sa iasa pe usa, il apuca de brat si il opreste:
- Numai putin, copile! Vin si eu. Am crampe stomacale!
Auzind asta, nasul Costica, de altfel bun si vechi prieten cu Ciprian, incepe sa rada ca apucatul, tinandu-se cu mainile de burta:
- Stii ca nu-i bine sa razi, Cip, ca rasul te ajunge din urma cand iti e viata mai draga... L-ai luat peste picior pe nea Ioan si acum, poftim!, te-a luat cufureala.
Dar nu dureaza mult, ca, din ras, o da in plans:
- Aoleu, rad eu de el, dar nu-i a bine, ca uite, deja m-a luat si pe mine. Simt nevoia sa defechez.
Norocul nasului este ca tocmai atunci se intoarce de la baie nea Ion, care elibereaza astfel unul dintre veceuri. Relaxat, cu intestinele golite, batranul se asaza inapoi pe scaun si, dand din cap a surprindere, explica:
- Oameni buni, nu am patit asa ceva in viata mea. Am diaree!
- Rau? se intereseaza coana Florica. Daca  vreti, va pot face un ceai de menta cu un pliculet de Smecta. Pana vin fripturile si cozonacul nu mai aveti nimic.
- Rau de tot, raspunde nea Ion. Sfoara! Nu iese nimic altceva din mine decat apa. Apa, apa si iar apa!
Asa ca vecina se duce sa faca ceai. Iar eu, cum situatia pare a fi sub control, ridic paharul, dau noroc cu frate-meu si ii urez:
- La multi ani, Vasile, ca nu mai e mult si se apropie ziua ta!
- Sa traiesti, frate, imi raspunde el, turnandu-si lichidul aromat si greu pe gat, scuturându-se apoi satisfacut: broooah! Cand ne-o fi mai rau, ca acum sa ne fie! Si mai adu un bidon, ca tare bun mai e vinul asta de tara...
Incet-incet, lucrurile par a reintra pe fagasul normal, motiv pentru care, firesc, mai ciocnesc o data cu Vasile. Vorba lui Toma Caragiu: petrecerea continua. Toti cei imprastiati pe la veceuri revin la locurile lor si mama anunta sosirea fripturilor. Cand colo, Andreea se apropie de mine si imi sopteste la ureche:
- Ai grija ce faci, ca si eu si mama ta am stat numai pe tron pana acum. De Stefan nu mai spun, ca a imbroscait tot veceul vecinei, care si ea e stricata la stomac. Cat despre tanti Mimi, ea e si mai rau: da, cand pe gura, cand pe cur, de cred ca si-a vomitat si matele din ea. Auzi? Deci nu te pune pe bautura, ca se anunta noapte grea. Baza e in tine.
O asigur de integritatea morala si digestiva, ca si de plenitudinea fortelor mele fizice, mai trag o dusca si ma arunc asupra fripturii, in acordurile colindelor de Craciun care imi merg la inima. Sunt frumoase sarbatorile de iarna. Pacat ca nu toata lumea le simte savoarea si nu le traieste la intensitatea la care ar trebui... De ce zic asta? Fiindca, pana la sfarsitul chefului, toti cei prezenti la masa festiva, cu exceptia mea si a lui Vasile, care bea la fel de zdravan cum beau eu, mai fac cel putin cate un drum la toaleta, cuprinsi de cufureala. Ceea ce ma face sa ies pe balcon si sa-l sun pe socrul meu, de la care am luat porcul.
- Tata socrule, mata ai dus carnea porcului ala la analize? il intreb dupa ce ii urez de bine. Esti sigur ca nu are salmonella?
- Da’ cum sa nu, baiete? imi raspunde socrul meu. Doar stii ca mereu ii fac analizele. E buna carnea. De altfel, am mancat cu totii, si nimeni nu are nimic.
Ii explic eu ce si cum, de unde socrul meu, om destept, trecut nu degeaba prin viata, trage concluzia:
- Din ce imi spui tu, pare a fi o indigestie severa sau o enterocolita usoara. Desi astea nu se pornesc asa rapid. Dar mai bine ar fi sa intrebi un medic. Hai, la multi ani!
- Sa traiasca tata socru, ca mi-a dat fata si porcul, ii bag eu din top, intre doua sorbituri din pahar. La multi ani!
Dupa care il sun pe medicul Ghinescu. Asculta el ce asculta si, inainte chiar de a termina de povestit, ma opreste:
- Are dreptate socrul tau. E ceva viral, luat de pe la unul sau altul. Aveti cumva pe careva bolnav printre voi?
Atunci imi amintesc de micul Dimi, care vomeaza si defecheaza apos de trei zile. Ii spun medicului de el, iar el conchide:
- E clar! Sugarul Dimi v-a dat-o la toti! In general boala se transmite mai lent, dar de la copii se ia rapid, iar efectele pot aparea imediat. Va recomand Saprosan sau Furazolidon, plus Metroclopramid si Debridat. Iar in cazuri mai grave, cum zici ca e al varstnicului Ion, Ercefuryl. Cat despre mancare, trei zile nimic altceva in  afara subtire de branza de vaci, sticksuri, grisine, banane si, eventual, o supa usoara. Ne-am inteles?
Asta, da lovitura! Asta, da Craciun! De pomina am vrut sa fie, de pomina este! Ii raspund medicului Ghinescu ca ne-am inteles, ii multumesc pentru ajutor si ma intorc in camera. Dar, de spus, nu le spun nimic invitatilor. Nu vreau sa le stric petrecerea mai mult decat le-a stricat-o micul Dimi. Continui sa beau cot la cot cu fratele meu, bucurosi ca ne-am insusit lectia tatalui si ca, astfel, am evitat cumplita diaree: alcoolul din noi a ucis virusul inainte sa apuce sa ne atace. O dovada mai buna ca parintii au grija de copii si de dincolo de mormant nu se poate. Nu-i asa?
La multi ani, tata!

Din aceeasi categorie:

Bârfa

"Asculta-ma pe mine: ce spune omul la bautura, e adevarat! Omul, cand bea, isi pierde instinctul de conservare si spune vrute si nevrute; toate, insa,...

Citeşte mai mult...

Găurile

Ma aflu in trenul interregio care merge de la Bucuresti la Timisoara. Am loc intr-un compartiment de sase persoane, in care se mai afla o femeie la vr...

Citeşte mai mult...

Perversul

E o perioada nasoala a anului curent. Trebuie depuse declaratiile de venituri pe cel precedent. Nu-mi place, dar n-am ce face; trebuie sa ma conformez...

Citeşte mai mult...

Lămâiul

Aproape de Martisor am parte de una dintre cele mai frumoase suprize din viata mea. E o dimineata placuta, racoroasa, de primavara. Indreptandu-ma spr...

Citeşte mai mult...