La 7.30 trebuie sa fiu la gara la Basarab. La 8.15 pleaca trenul. Imi iau o marja de siguranta, sa am timp sa-mi cumpar bilet, un ziar, un covrig si o cafea la dozator, ca tot romanul. Si o bere la cutie. Nu sunt foarte pretentios, cand vine vorba de mancare si bautura. Nici de confort. Nu ma afectez prea tare. N-am taine. Circul cu personalul. Sunt in tramvaiul 1, care ma duce chiar pe pod. De acolo cobor cu liftul exact la intrarea in gara. Convenabil. Ieftin, rapid si eficient.
Am urcat pe usa din spate, regulamentar, si m-am postat in partea din spate, privind inapoi. Imi place sa vad cum lasa tramvaiul sinele in urma. Uneori numar placile prefabricate in care sunt incastrate. As face-o si acum, dar e ceva ce nu ma lasa. Langa mine sunt doi tineri, ea si el, asa, la vreo 20 de ani, dar care arata, firesc, de 27. Au blugi taiati de mai multe ori, dar nespalati vreodata si tricouri fara maneci, gen maiou, lipite de piele din cauza transpiratiei.
Baiatul este aplecat intr-o parte, cu capul spre mine, iar ea este aplecata peste el, cu ambele maini infipte in obrajii aluia. Ii stoarce cosuri. “Aaaa, aoleu! Mai incet, Mili!” striga baiatul dupa fiecare apasare a fetei, ale carei unghii lungi si tari patrund adanc in pielea aluia, lasand urme vizibile. “Rezista, Tibi, daca vrei sa scapi odata de mizeria asta!”, ii replica ea, forjand inainte. Ma uit cu atentie la el. E plin de bube. Unele sunt atat de mari si rosii incat s-au transformat in furuncule. Si au cap alb, semn ca sunt coapte. E greu se spus daca sufera de acnee sau de furunculoza, dar personal as opta pentru a doua varianta. “Au, mama, care m-ai facut!“, urla ca din gura de sarpe la urmatorul cos. “Gata, i-am scos inima! Cred ca a iesit tot!”, ii replica Mili, stergandu-se de sangele tipului pe partea laterala a blugilor. Si tot asa, pana cand ii face obrajii harcea-parcea. “Rezista! Strange din cur si rezista!” La sfarsit, ca sa il dezinfecteze, il linge pe fata cu limba pana il umple de saliva. Drept multumire, el o trage aproape pana ii lipeste pieptul de al lui, scoate o limba lunga, groasa si rosie, prevazuta cu cercel, si o saruta lung, pasional. In timpul sarutului o parte din sangele de pe fata lui se transmite pe a ei, intinzandu-se din coltul gurii pana spre tample. E prea mult pentru mine.
Plec de langa cei doi tineri si ma opresc pe la mijlocul tramvaiului, langa niste indivizi cam negri de felul lor, cu doua putini de branza si o sacosa mare, din care scoate capul un cocos. Tarani sau tigani. Sau din amandoua. “Macar miroase a mancare, nu a puroi!”, imi spun fericit. Asta pana cand ii vad cum consuma branza cu ceapa. Rup din bucata de branza ca din codrul de paine, cu pumnul, iar ceapa o infuleca plina de noroi, de care, de altfel, nici nu au de sa se sinchiseasca din moment ce mainile le sunt pline de mizerie. Uneori ii intind si cocosului calupul de branza, iar cocosul ciuguleste din el. Apoi musca din nou ei. Imi dau seama ca e momentul sa avansez.
Ajung putin mai in fata, langa un grup de muncitori care merg la treaba. Oameni de viata, veseli la prima ora. Fac bancuri porcoase, se injura reciproc de mama si, din cand in cand, paseaza un bidon de bere de la unul la altul: “Na, ma, mai pupa-l si tu!” Cel la care ajunge bidonul il pupa cu foc, adica trage un gat zdravan, apoi ragaie cu sonor, “Broaaaah!” si il trece mai departe, altuia, care procedeaza la fel. Mi-as pune castile, sa scap de ragaieli, dar de mirosul lor tot n-as avea cum. Exista ragaieli care put mai nasol decat basinile. Dintr-astea scot muncitorii.
Merg mai inainte, pana ajung la burduf si ma asez langa un grup de pensionari cu sacose ponosite, despre care pot baga mana in foc ca se duc la Obor. Nu stiu care dintre ei o comite, dar o comite rau, atat de rau incat imi vine sa retractez afirmatia de mai inainte. E de-aia ascunsa, fasaita. Imputita. Duhneste atat de rau incat iti poate intoarce stomacul pe dos. Ma intreb ce-o fi mancat, de a putut elimina asa gaze, pentru ca nici de la oua, nici de la fasole nu flatuleaza omul atat de nasol. Probabil, ceva produse expirate, luate de la reduceri, de care in general pensionarii nu se sinchisesc. Mirosul e de-a dreptul ucigator, asa ca ma mut in spatele vatmanului, singurul loc in care nu am fost pana acum.
Acolo, nimic suprinzator. Ca in orice tramvai, si in acesta un om al strazii doarme pe cele trei scaune alipite, cu un maidanez la picioare. E pisat pe el, firesc, si miroase ca dracu. In plus, fecalele cainelui sunt raspandite pe jos, contribuind si ele la intregirea unui tablou capitalist cat se poate de realist. Puricii, mari cat tantarii, sar de pe unul pe altul la vedere, iar de acolo pe o doamna cu palarie, care, ca si mine, a facut imprudenta sa avanseze prea mult. Femeia se sperie, face un pas nechibzuit si calca chiar in excrementele cainelui. Aluneca pe ele si cade drept in ele. Se umple de ele si, instantaneu, vomeaza pe cainele care le-a facut. Pasnic, cainele nu o musca, ci se scutura de voma pe care apoi o linge cu lacomie. Ii era foame, se vede pe el ca ii era foame.
Ajung in fine la gara. Imi cumpar bilet, dar, in loc de ziar, bere, covrig si cafea, imi iau un bidon de vodca, pe care, dintr-o inghititura, il golesc jumatate. Se cerea. Urc in tren, ocup loc, imi pun castile pe urechi si incerc sa uit. Deodata vine un miros ciudat. Deschid ochii si vad asezat langa mine un african cu parul cret, mai negru decat noaptea. Exact ce imi lipsea... Golesc rapid bidonul de vodca, intorc capul in partea cealalta si ma concentrez la muzica. Ascult Europa FM, unde Freddie Meercury, de la Queen, baladeste frumos: “These are the days of our lives...”
Din aceeasi categorie:
Văcăreşti
A venit toamna, s-a racorit afara. Vremea e, totusi, inca buna de plimbare. Asa incat ma imbrac bine si, pe seara, ies la promenada pe marginea laculu...
Împrumutul
Traiesc clipe grele. Tatal meu este internat de cateva luni cu grave probleme la rinichi. L-au plimbat medicii de la un spital la altul, si tot degeab...
Paltonul
Nu-mi merge prea bine in ultima perioada. Mi-am pierdut serviciul, m-a lasat iubita, ceea ce nu e deloc de mirare avand in vedere ca mi-am pierdut ser...
Bârfa
"Asculta-ma pe mine: ce spune omul la bautura, e adevarat! Omul, cand bea, isi pierde instinctul de conservare si spune vrute si nevrute; toate, insa,...
TINETI MINTE!