Vine week-end-ul si nevasta-mea iese pe tapet cu o propunere constructiva, asa cum sunt toate propunerile nevestelor: "Hai sa mergem in week-end la tara, la ai mei! Abia mai ia si baiatul putin aer curat si mai lasa deoparte calculatorul ala, ca uite ce vanatai are pe langa ochi..." Ma gandesc putin si ajung la concluzia ca are dreptate: nu ar fi rau pentru baiat sa mai schimbe aerul, sa mai vada si alte locuri, sa mai cunoasca si alti copii. Asa ca ne hotaram: in week-end mergem la tara, la bunici...
Ajungem la tara. E o zi minunata, numai buna de zbenguit pentru copii. Ceea ce, de altfel, si fac copiii locului. Raspanditi pe intreaga ulita, alearga de colo-colo razand si distrandu-se de mama focului. Ma bucur in sinea mea ca am acceptat sa il aduc pe fiul meu la tara. Are, astfel, posibilitatea sa socializeze, sa isi faca noi prieteni si sa descopere noi jocuri. Pana sa iasa la joaca, insa, trebuie sa manance. Asa ca il las in curte, in grija sotiei si ies sa inspectez zona. Imediat aud un strigat pe fereastra: "Tati, pot sa joc o partida de sah pe internet pana e gata masa?" Ii raspund ca poate si ii injur in gand pe socrii care, la 70 de ani, n-au gasit altceva mai bun de facut decat sa isi bage internet in sat...
Deci ies in strada. Acolo, cum ziceam, sunt zeci de copii. Imi atrage atentia un grup de patru, asa, la vreo 10 ani, asezati in cerc si tinand un cornet de inghetata la mijloc. Pe rand, fiecare dintre ei trage o limba pe inghetata, pana cand, incet-incet, o termina, Apoi trec la alta. Apoi la alta si la alta. Daca tot aveau patru bucati, si erau patru copii, nu inteleg de ce nu or fi mancat separat, fiecare cu inghetata lui. Dar asta e treaba lor. Chestia e ca la un moment dat unuia ii sare randul. Si se enerveaza. Drept pentru care tabara cu pumnii pe cel care i-a luat-o inainte si il toaca frumos: "Mortii ma-tii de jigodie !" De pe margine, babutele iesite la taclale rad de nu mai pot.
Dupa un timp, baiatul bumbacit isi ia revansa. Umple o minge sparta cu pietre si o pune pe marginea strazii, langa un sant. Imediat apare cel care il batuse si trage, cu sete, un sut naprasnic in ea. "Aoleuuuu, piciorul meu!", urla dupa ce loveste pietrele si, instantaneu, isi vede glezna umflata cat un cartof mai mare sau cat o varza mai mica. "'tu-ti gura ma-tii, care ai pus mingea aici!" injura el in timp ce isi freaca piciorul. "Eu am pus-o!", striga atunci celalalt, razand de mama focului, impreuna cu alti copii si cu batranele de pe sant. "Da? Atunci, ia de aici!" ii raspunde cel pacalit. Si, inainte ca celalalt sa aiba timp sa reactioneze, scoate o prastie cu care ii azvarle o piatra drept in cap, facandu-i un cucui cat o nuca, spre deliciul babatailor. Dupa care, tragandu-si piciorul dupa el, se indeparteaza catre casa din capul strazii.
Ma intreb ce va urma. Am sentimentul ca nu s-a terminat. Si nu ma insel. Dupa vreun sfert de ora, baiatul revine. Are piciorul bandajat, dar calca in el, semn ca entorsa nu e foarte grava. Iar in mana tine o farfurie cu placinte, din care ii invita pe ceilati copii sa se serveasca. Nu oricum, insa, ci in ordine: "Intai Gigi, sa nu mai fie suparat ca i-am dat cu piatra-n cap!" Asa ca ia intai Gigi. Si, dupa nici doua inghitituri scuipa din gura si, scotand niste horcaituri superbe, vomita in lucerna de pe marginea santului: "Broooah, brooah..." Iar printre jeturile de placinta regurgitata nu uita sa arunce si cate o sudalma: "Pastele ma-tii de nenorocit, Dorule!..."
Initial, nu-mi dau seama ce se intamplase. Dar, dupa ce unul dintre ceilalti baieti ia placinta de jos si extrage din ea o rama rosie, lunga de vreo 7 cm, pe care o intinde ca pe elastic, imi dau: de aia insistase Doru sa ia Gigi prima placinta, fiindca ii pusese rama in ea... Stau si ma minunez ce le trece prin cap copiilor de la tara. Imi amintesc ca pe vremuri se jucau sotronul, leapsa, puia gaia, lapte gros, tigaite sau v-ati ascunselea. Acum, nimic din toate astea. Sau ma insel?
Intr-adevar, ma insel. Caci, lasand supararea la o parte, copiii incing un joc de-a v-ati ascunselea, locul de "pus" fiind un nuc falnic, de pe marginea ulitei. Primul care se "pune" cu fata la copac si incepe sa numere este chiar Doru. Toti ceilati o rup la fuga, cu exceptia lui Gigi, care scoate din buzunar un cap de la o gaina recent taiata si, cat Doru numara, i-l baga pe sub tricou. Initial copilul nu stie despre ce e vorba, dar cand baga mana si simte despre ce e vorba, sare cat colo. Printre injuraturi, scoate capul gainii, din care se scurge inca sange, si il arunca spre Gigi: "Fir-ai tu al dracului cu ma-ta care te-a facut!" Gigi se fereste si ii arata "ciuciu", in timp ce simpaticele batranici se tin cu mainile de burta de atata ras...
Ma pregatesc sa intru in casa. Dar, chiar atunci incepe un nou joc. Cel care se pune cu fata la copac este, de data aceasta, Gigi. Ma intreb ce ii mai pregateste Doru, ca sa se razbune pentru faza cu capul de gaina. Ma uit in jur, dar nu il observ. Pe toti ceilalti ii vad unde stau ascunsi, numai pe el nu. Dar, peste doar cateva clipe se desconspira: este sus, in copac, unde, cat timp Gigi numara, isi scoate sortul si chilotii. Dupa care, exact cand Doru zice "Cine nu e gata, il iau cu lopata", defecheaza pe capul lui, umplandu-l de rahat. Scarbit, Doru arunca un "Baga-mi-as..." si, in graba, fuge in curte unde un alt copil pune furtunul cu apa rece, de la fantana, pe el. In urma lui ceilalti copii, laolalta cu varstnicele barfitoare, se prapadesc, efectiv, de ras.
Mie, insa, nu imi arde de ras. Asa ca intru in casa, sa vad ce face fiul meu. Nimeresc la fix. Tocmai terminase de mancat, se schimbase si se pregatea sa iasa in ulita, la joaca. Il mint ca sta sa inceapa ploaia, il conving sa se dezbrace la loc si ii lansez o provocare: "Daca reusesti sa imi iei trei partide la rand, iti arat cum faceam noi, cand eram copii, intreceri cu cauciucurile! Ce zici, te bazezi?". "Da' cum sa nu, tati! Iti iau si cinci!", sare el cat colo. Si incepem sa jucam sah. Apoi il bag in pat, la culcare, iar pe seara, dupa ce ce trezeste, mai jucam o partida da sah si ne intoarcem acasa, la oras...
Din aceeasi categorie:
Despărţirea
Astazi am sa va spun o poveste de pe vremea cand lucram la editura. Sa vedeti - daca nu stiati - sau sa va reamintiti - in caz ca ati uitat - ce fel d...
Păpușa
Ma uit cu la ea cu pofta. As musca din ea ca dintr-un mar. E tanara si proaspata. Sau, cum zice un amic citit, e brudnica si pempanta. E o papusa. Em...
Lăbuș
Vizavi de blocul in care locuiesc se afla cateva strazi de case, unele vechi si darapanate, pe care, daca ar fi fost dupa mine, le-as fi daramat demul...
Văcăreşti
A venit toamna, s-a racorit afara. Vremea e, totusi, inca buna de plimbare. Asa incat ma imbrac bine si, pe seara, ies la promenada pe marginea laculu...
TINETI MINTE!