"Mai bine sa-ti para rau de un lucru pe care l-ai facut decat de unul pe care nu l-ai facut..."

El: Buna, iubito!
Ea: Buna, iubitule!
El: Ce faci? Ti-era dor mine?
Ea: Ooo, nu mai puteam...
El: Chiar asa?
Ea: Daaa, abia asteptam sa apari. Ma ingrijorasem ca intarzii, mi-era teama sa nu ti se fi intamplat ceva.
El: Uite ca nu mi s-a intamplat. Sunt intreg. Dar tu?
Ea: Eu, ce?
El: Tu esti intreaga?
Ea: La corp, da. La cap, nu stiu, daca imi pierd vremea cu unul ca tine.

El: Ca mine, adica cum?
Ea: Adica un vanator de amor, daca intelegi sintagma.
El: O inteleg, dar nu o consider potrivita. Sa revenim, insa, la corpul tau. Vorbeste-mi despre el!
Ea: Eh, potim! Exact ce ziceam...
El: Ce ziceai?
Ea: Ca imi pierd vremea cu tine.
El: Ce te face sa crezi asta?
Ea: Intuitia feminina.
El: Imi pare rau sa ti-o spun, dar din doua, una: ori intuitia ta nu e suficient de bine pusa la punct, ori e, dar nu esti tu suficient de feminina pentru propria-ti intuitie. Personal, privindu-ti fotografia de la profil, inclin spre prima varianta.
Ea: Nu inteleg.
El: Mai pe scurt, arati bine, dar gandesti rau.
Ea: Adica sunt frumoasa si proasta?
El: Tu ai spus-o!
Ea: Esti un magar, stii asta?
El: Mi s-a mai spus, dar nu am crezut. Apoi m-am privit gol in olginda si am crezut.
Ea: Aoleu! Oi fi si tu vreun Terente?
El: Nu stiu daca sunt Terente, dar stiu ca sunt plin de... talente. Pe incercate si pe luate.
Ea: Unde?
El: Oriunde.
Ea: Daca nu incetezi cu aluziile astea obscene, sa stii ca am sa inchid imediat. Cum iti inchipui tu ca poti cuceri pe cineva vorbindu-i murdar si spunandu-i in fata ca e proasta?
El: Dar nu am vorbit murdar, si nici nu te-am facut proasta. Tu singura ai spus-o!
Ea: Da, dar asta fiindca tu m-ai condus intr-acolo.
El: Acum ce faci? Ma acuzi de pervertirea mintii tale? Cum crezi ca as putea eu face asa ceva? Daca as fi avut astfel de calitati, acum erai deja in bratele mele...
Ea: Ce sa ziiiic?... Asa parere ai tu despre mine? Ca m-as lasa atat de usor sedusa?
El: De ce nu? O femeie stie in secunda una daca place sau nu un barbat. Iar barbatul, la randul lui, stie in secunda doi daca este sau nu placut.
Ea: Si? Care e ideea?
El: Ideea e ca eu cred ca, asa magar cum sunt, ma placi, si, daca ti-as face o anume propunere, n-ai spune nu...
Ea: Dar stiu ca esti foarte sigur pe tine. Imi spui si mie ce te bazezi?
El: Tocmai am spus. Pe faptul ca ma placi.
Ea: Dar nu am afirmat asa ceva.
El: Daca nu ar fi fost asa, ai fi incheiat demult conversatia... Nu-i asa?
Ea: Nu neaparat. As fi putut-o continua, de exemplu, din curiozitate: sa vad pana unde poate merge tupeul si nesimtirea baietilor din ziua de azi...
El: Atunci, daca asta astepti, ai mult de asteptat. Nu ti-ai gasit omul.