"Sunt casatorit cu o femeie care imi face viata un chin..."

El: Salut!
Ea: Salut!
El: Inoportunez?
Ea: Nicidecum. Sunt aici doar pentru tine.
El: Aiurea. Cum sa fii doar pentru mine, cand, pana acum doua minute, nici nu stiai ca exist?
Ea: Eh, era doar un fel de a spune. Nu o lua si tu stricto sensu. Ideea e ca, daca vorbesc cu tine, atunci sunt libera, deci nu inoportunezi. Haide, spune!
El: Ce sa spun?
Ea: Ce ai de spus.

El: Stii, eu sunt novice in discutii pe site-urile matrimoniale. Acum am intrat pentru prima oara.
Ea: De ce?
El: Nici eu nu stiu prea bine. De curiozitate, probabil.
Ea: Si ce te astepti sa gasesti?
El: Ceva sau pe cineva care sa ma pasioneze, care sa ma scoata din cotidian si sa ma faca sa uit de inefabila durere.
Ea: Inteleg, din ceea ce spui, ca esti nemultumit de viata pe care o duci.
El: Nu neaparat nemultumit, caci realizez ca s-ar putea si mai rau. Stii cum se zice, ca intotdeauna e loc de si mai rau. Mai degraba as zice scarbit. Plictisit.
Ea: Si crezi ca eu iti pot alunga scarba si plictiseala?
El: Asa sper. Dar nu-ti face griji: daca nu vei reusi, nu e nicio problema; am sa ma reorientez.
Ea: Unde?
El: Catre altcineva, mai pe calapodul meu.
Ea: Si care anume ar fi calapodul tau? Ce fel de om esti?
El: Sunt genul de barbat spiritual, introvertit, care traieste intr-o lume a lui, fara insa sa se rupa complet de ceea ce-l inconjoara. Celui care reuseste sa patrunda in aceasta lume, ii place ce vede. Dar, din pacate sau din fericire, nu patrund prea multi.
Ea: Mizantrop?
El: Partial.
Ea: Misogin.
El: Convins.
Ea: Si recunosti asta, asa deschis, in fata mea? Nu-ti e teama ca te-as putea imediat rejecta?
El: Deloc. Doresc sa ma cunosti si sa ma iei asa cum sunt, cu bune si rele. Ce rost ar avea sa te mint acum, pentru ca mai apoi sa iti dai seama si sa ma rejectezi, cum zici tu? Mai bine iti vorbesc deschis acum si, daca ma accepti asa cum sunt, bine; daca nu, atunci macar stiu si ma reorientez.
Ea: Din cate vad, tot insisti cu reorientarea asta. De unde trag concluzia ca esti chitit sa gasesti pe cineva... As zice chiar disperat, dar nu-mi permit...
El: Ba, iti poti permite sa zici, ca nu ma deranjeaza. Da, sunt disperat. Nu mai suport viata pe care o duc.
Ea: Vai de mine! Sau, mai corect, vai de tine! Dar cine te chinuie? Si, daca intr-adevar e cum spui, cine te obliga sa duci viata pe care o duci? De ce nu schimbi ceva la ea?
El: Raspunsul e unul singur, si e mai simplu decat iti inchipui: sunt casatorit, iar cea care ma chinuie este nevasta mea.
Ea: Bine, dar ai rezolvarea la indemana: divortul.
El: Tocmai asta e, ca nu e atat de la indemana: avem doi copii, si nu imi inchipui viata fara ei. Asa ca ma complac in starea de scarba si plictiseala de care ziceam.
Ea: Mda, asta e grav. Aproape la fel de grav ca la mine.
El: De ce spui asta?
Ea: Fiindca sunt in aceeasi situatie. Numai ca eu am patru copii.

"E in legea firii ca barbatul sa conduca femeia..."

El: Salut!
Ea: Salut!
El: Inoportunez?
Ea: Nicidecum. Sunt aici doar pentru tine.
El: Cunosc placa. Si pot spune ca incepe sa imi placa. Chiar voiam sa te intreb cum de reusesti sa te imparti intre barbat, patru copii si treburile casei, asa incat sa mai gasesti timp si de flirt pe internet...
Ea: Uite ca reusesc. Nu stii cum spune reclama aceea? Daca vrei, poti!
El: Daca asta este ceea ce vrei neaparat, inteleg, atunci, ca esti la fel disperata ca si mine sa gasesti pe cineva care sa te ajute sa scapi de inefabila durere. Asta daca nu cumva ti se pare prea indrazneata exprimare mea.
Ea: Nu mi se pare. Cata vreme tu mi-ai permis sa te numesc "disperat", mi se pare corect si echitabil sa iti permit si eu sa ma numesti "disperata", daca asa e.
El: Si e asa?
Ea: E asa.
El: Adica esti in aceeasi situatie? Nu mai suporti traiul alaturi de un om pentru care nu simti nimic, dar stai cu el de dragul copiilor?
Ea: Mda... Desi mi-e greu sa recunosc, nu pot sa n-o fac.
El: Inseamna ca ne-am nimerit la fix!
Ea: Cam asa ceva.
El: Ce urmeaza?
Ea: Pai, tu sa-mi spui. Tu esti barbatul, asa ca iti las placerea de a conduce ostilitatile. Asta ca sa nu spun ca, de fapt, e o datorie pe care o ai. E in legea firii ca barbatul sa conduca femeia.
El: Asa o fi, dar omiti un amanunt: eu sunt novice in chestiile asta...
Ea: Nu omit. Dar, din cate imi amintesc, ai precizat ca esti novice in chat pe internet, nu in... legea firii.
El: Asta e un adevarat atac sub centura. Dar nu ma deranjeaza. De la o varsta incolo astfel de atacuri sunt chiar placute, daca intelegi unde bat.
Ea: Inteleg, inteleg... Si apreciez. Adica ar cam fi cazul sa iesi din carapace, ca nu poti sta la nesfarsit inchis acolo. Si veveritele, cand vor sa culeaga fructele, ies din scorburi.
El: Inteleg, inteleg... Si apreciez. Imi place sentimentul acesta al sigurantei, pe care mi-l insufli intr-un mod discret, subtil. Ma faci sa am incredere in mine, in tine si in relatia noastra. Da, sunt gata sa culeg fructul. Da, vreau sa culeg fructul.
Ea: Foarte bine. Este exact si urmaream. Sa iti castig increderea si sa-ti ofer, in schimbul ei, fructul.
El: Spune-mi, insa, pot avea incredere in tine pana la capat?
Ea: Adica?