"Pastreaza rugaciunile pentru noaptea nuntii!"

El: Buona sera, signiorina, buona sera!
Ea: Buna si tie, melomanule. Cu ce treburi pe aici?
El: Iaca si eu, iesii la agatat, ca tot omul.
Ea: Hm... Si, din cata lume e pe aici, eu ti-am lasat impresia ca as fi mai lesne de prins?
El: N-as zice.
Ea: Nu? Atunci cum ai dat peste mine?
El: La plesneala. Mi-am spus ca incerc cu prima tipa cu numele Marina care imi iese in cale. Si s-a nimerit sa fii tu.
Ea: Interesant. Dar ce de tocmai Marina, si nu Corina, Geanina sau Amandina?
El: Simplu. Tocmai am ascultat un cantec nemuritor: Marina, Marina, Marina, al formatiei Rocco Granata. Si mi-a ramas numele asta in minte. Un nume frumos.

Ea: Multumesc, daca asta s-a vrut un compliment, dar nu am niciun merit in alegerea lui... Deci asa se explica aici si salutul tau italienesc... Cunosti limba?
El: Chiar asa. Vezi ca te prinsesi? Nu cunosc decat niste rugaciuni si injuraturi...
Ea: Injuraturi, am mai auzit. Si inteleg. Dar rugaciuni?! Cine invata rugaciuni italienesti? Daca e o poanta, nu ma prind.
El: Nu e nicio poanta, e adevarul gol-golut. Am avut o gagica care a plecat la munca in Peninsula. Si, ea fiind o tipa credincioasa, cat am fost combinati, am invatat cateva rugaciuni, sa ii fac pe plac. Si, indirect, sa imi fac mie pe plac...
Ea: Adica?
El: Adica, atunci cand voiam ceva de la ea, era de ajuns sa ii bag o rugaciune dintr-asta, ca imediat o dadeam pe spate. Nu putea sa imi refuze nimic...
Ea: Normal ar fi fost ca, daca era iubita ta, sa nu iti refuze nimic indiferent de circumstanta, daca te rugai de ea sau nu...
El: Pai, nu? Asa ziceam si eu.
Ea: Ba da.
El: Ei, vezi, ei nu i se parea. Asta a fost si motivul pentru care am invatat injuraturile.
Ea: Hahaha... Ciudat comportament. Dar esti simpatic. Banuiesc ca injuraturile au fost cele care au dus la incheierea relatiei. Sau ma insel?
El: Nu te inseli. Bineinteles ca am terminat-o cu ea. Altfel nu eram aici, acum, cu tine pe teava. 
Ea: Mda... Ce sa zic? O poveste tragi-comica, din care prefer sa raman cu partea amuzanta.
El: Adica cu rugaciunile? Daca vrei, iti pot reproduce cateva.
Ea: Pastreaza-le mai bine pentru noaptea nuntii noastre!
El: Hahaha... Esti dulce. Atunci, poate o injuratura?
Ea: Alea, pentru dimineata de dupa...
El: Ce vrei sa spui? Ca voi avea nevoie de ele?
Ea: Neindoielnic.
El: Pe ce te bazezi cand spui asta?
Ea: Pe experienta relatiilor anterioare.
El: Vai de mine... Ma sperii. Chiar atat de dura esti?
Ea: Asa se zice.
El: Dura in sensul bun sau rau?
Ea: Desigur, bun. Adica buna. Altfel spus, nu am avut niciun fel de plangere pana acum.
El: Ramane de vazut.
Ea: Pana atunci, insa, va trebui sa iei de bune cuvintele mele.
El: Asa fac. Acum iti dedic cantecul Ciao, ragazza, ca  e tarziu, si ma retrag la cele curente. Pe maine, Marina.
Ea: Pe maine L'italiano vero...

"Prefer sa traiesc viata fara promisiuni si, implicit, fara regrete..."

El: Bon Soir, Cherie!
Ea: Ooo, ce surpriza frumoasa. Dar astazi nu mai suntem italieni?
El: Nuuu... Astazi suntem frantuji.
Ea: Cum asa?
El: Pentru ca tocmai am ascultat un oldie but goldie de-al lui Chuck Berry, cu titlul asta: Bon Soir, Cherie.
Ea: Cunosc, cunosc... Ai ascultat cantecul si ai ramas cu el in minte. Ceva rugaciuni frantuzesti ti-ai insusit?
El: Ei si tu... De unde sa mi le insusesc? Si de ce?
Ea: De la prietena ta pariziana.
El: Iti arde de glume... As fi vrut eu sa am o iubita pariziana, dar, din pacate nu am avut. Am avut insa o bulgaroaica.
Ea: Serios?
El: De ce te-as minti?
Ea: Ca sa te dai mare. Asa procedeaza baietii ca sa prosteasca fetele. Se lauda cu cuceririle lor.
El: Nu e si cazul meu. Eu am alte lucruri cu care ma pot lauda in fata fetelor...
Ea: Ramane de vazut.
El: Pana atunci, insa, va trebui sa iei de bune cuvintele mele.
Ea: Imi plac tipii care nu lasa polite neplatite.
El: Imi plac tipele care remarca asta.
Ea: Ei, acum, ca am inceput sa ne placem reciproc, poate ar fi cazul sa trecem la urmatorul nivel. Adica sa facem si cunostinta. Ce zici?
El: Zic ca ai dreptate. Eu sunt Cornel. Sau Micul Cornel, cum imi spun amicii.
Ea: Incantata. Eu, asa cu cum stii deja, sunt Marina. Dar, daca nu sunt indiscreta, de ce ti se spune Micul Cornel? Esti scund?
El: Nu, dar sunt tanar.
Ea: Aha... Cat de tanar?
El: Foarte tanar.
Ea: Mai concret, ce varsta ai?
El: 24. Dar tu?
Ea: Eu, 34. Adica sunt cu zece ani mai mare decat tine, ceea ce pune un mare semn de intrebare in privinta viitorului nostru.
El: Poate, intrebari de felul asta iti pui tu. Eu, nu. Eu (ca tot se produce Edith Piaf acum, la radio) prefer sa traiesc La vie en rose, fara promisiuni si, implicit, fara regrete.
Ea: Aha... Ca la urma sa poti zice Non, je ne regrette rien, cum zice alt cantec celebru de-al divei frantuzoaice...
El: Exact. Ma bucur sa constat ca rezonam atat de bine pe palierul muzical, Stii, muzica este una dintre marile mele pasiuni, impreuna cu sportul si cu drumetiile montane.
Ea: Ce chestie! Si pasiunile mele cam tot astea sunt.
El: Ce chestie! In loc sa te usuci, mai rau te uzi... Hahaha...
Ea: Poftim? Nu inteleg aluzia...
El: Nu este niciun fel de aluzie. Doar mi-am amintit ceva: o caricatura de-a maestrului Aurel Cotovelea, cu care a castigat, in urma cu trei ani, premiul intai la Salonul International de Desen Umoristic de la Dresda.
Ea: Bine, bine, sari peste datele astea. Despre ce era vorba in desen?
El: Era o tipa goala, care se stergea cu prosopul in zona intima dintre picioare si care vorbea singura, mirandu-se ca proasta: "Ce chestie! In loc sa ma usuc, mai rau ma ud..."
Ea: Hahaha! Tare de tot! Ador sa aud poante dintr-astea decoltate. Ador tot ce e non-conformist si boem.
El: O, da, Marina! La Boheme... O, da! Aznavour... O, da, Marina! Imi placi din ce in ce mai mult... As vrea sa fii langa mine...
Ea: O, da, Cornel! Le formidable... O, da! Aznavour... Dar cum ramane cu diferenta de ani?
El: Nu conteaza. Trecem peste ea.
Ea: Dar peste faptul ca am un copil putem trece?