Index |
---|
Acum zece ani eram virgină și complexă. Acum sunt doar o fată simplă... |
Pagina 2 |
Toate paginile |
El: Sunt imposibil.
Ea: Cat de imposibil esti, ca sa fac analiza de risc? :)
El: Sunt imposibil.... de gasit. Deci riscul e minim. N-ai cum sa te arzi cata vreme focul e stins. "Am spus frumos, mami?"
Ea: :)) Da, a fost discursul perfect. Deci cu tine nu sunt in pericol, nu am ce sa aprind pentru ca ...toate luminile sunt stinse :D. Multumesc.
El: Luminile pot fi si pot ramane stinse. Dar flacara poate fi aprinsa, daca te pricepi si nu ti-e frica sa te arzi. Multumesc si eu. Habar n-am pentru ce.
Ea: Asta este o veste buna, ca inca se mai poate aprinde flacara :). Acum nu stiu cat de priceputa sunt, pentru ca toate sunt relative. In ultima vreme cred ca ma pricep foarte bine sa apas pe butonul de panica sau sa aflu care este punctul nevralgic al unei persoane.
Dar raman o optimsita incurabila: viata e chiar frumoasa.
Tie ti-e teama sa te aprinzi?
El: Buna! Imi place cum pui problema. Sunt curios, insa, cum ai sa o pui, si cat de optimista ai sa fii dupa...
Fii atenta, te rog, ca nu zic de doua ori: Mie nu-mi e teama sa ma aprind, am o larga disponibilitate afectiva, dar mi-e putin teama sa nu ma prinda nevasta sau amanta...
Ei, ai apasat butonul?
Ea: Buna! Recunosc ca am inceput sa gasesc din ce in ce mai repede butonul de panica :)). Si in cazul tau e ceva de genul Apasaaaaaaaaa!!!!!
Sunt atenta si am ramas la fel de optimista ca si inainte :). Tu stii mai bine ce disponibilitate afectiva ai sau cate gradini sapi :)), este treaba ta.
Referitor la pusul problemei, mi-a placut retorica, sunt atenta la cuvinte si oarecum sensibila la ele. Stiu de gluma si apreciez ironia (mai ales cea fina), dar principiile sunt principii si nu trecem peste ele. Smile :).
Multumesc
El: Buna!
Sa vorbesc cu tine e o bucurie si o incantare pentru mine. Rar gasesc pe cineva ca tine, capabil a pendula intre un trotuar si altul, dar a tine in acelasi timp drumul drept. Imi placi. Ma inciti. Ma multumesti. Ma ridici, ma cobori, iar ma ridici, iar ma cobori.
Esti pe gustul meu. Mi-as dori sa pot sa iti ofer un loc in inima mea, dar ma tem ca e mare aglomeratie acolo. Totusi, am o idee. Ai putea sta pe margine, a observa si a-mi transmite, din cand in cand, ce vezi inauntru. Altfel spus, te rog: vrei sa fii confidenta inimii mele? Multumesc. Acum stiu pentru ce.
Ea: Acum ma intreb eu pentru ce iti multumisem in prima instanta. :D
El: Pentru ca exist. Dar sa revin la ce ziceam. Daca accepti rolul de confidenta, la schimb, as putea fi, la randul meu, confidentul tau. Sau, daca ai deja unul, as putea sa-ti ofer o partida de sex animalic :D Dar asta numai in vacanta, cand nevasta-mea pleaca cu copilul la tara la bunici, iar amanta pleaca cu sotul la mare, la soare.
Anunta-ma cat de repede poti, te rog, sa stiu cu ce sa ma pregatesc pentru intrarea ta in viata mea: cu sufletul sau cu corpul...
Ea: Buna sa-ti fie inima aceea aglomerata :)).
Hai sa ne gandim logic- consider ca barbatul de care ma voi indragosti si care ma va iubi la randul lui, va primi pachetul complet: minte, suflet si corp. Drept urmare doar cu corpul nu intru in viata nimanui, indiferent cat de imposibil se crede sau chiar este....Pentru ca ...si nu ma laud, dar cred ca am mai multe de oferit decat doar un corp. Si nu sunt nici urata, si nici proasta.
A mai ramas sufletul, care este sensibil si el.
Oferta in momentul acesta este sa fiu amica ta ...nu stiu daca voi fi de vorba buna, pentru ca nu aprob deloc ce faci tu acolo, dar este viata ta.
El: Ooo, nu, nu am nevoie de aprobarile tale, nu-mi trebuie; dimpotriva, am nevoie de dezaprobari, de mustrari. Si nici astea nu e sigur ca m-ar putea ajuta...