| Index |
|---|
| Stomatologul m-a lucrat întâi sus şi apoi jos... |
| Pagina 2 |
| Toate paginile |
In noaptea aceea am avut dureri infioratoare, de credem ca o sa imi plesneasca ochii din cap. M-am perpelit toata noaptea si abia in zori, agonizand, am adormit. Cand m-am trezit, aratam ca un monstru! Aveam toata partea dreapta umflata, eram de nerecunoscut. Ma trecu o transpiratie rece si imi tremura tot corpul din cauza agitatiei. M-am dus de urgenta la cabinetul doctorului Costica Preda, fiindca el era singurul responsabil de starea in care ajunsesem. Nu stiam daca urma sa il gasesc, daca era deschis in acea zi de sambata.
Dar am avut noroc, era chiar el, care a ramas locului cand m-a vazut. M-a pus de urgenta pe scaun, mi-a facut radiografie, dupa care l-am vazut ca se ingalbeneste la fata. Am devenit si mai agitata cand l-am vazut pe el transfigurat. Mi-a spus baiguind:
- Este o problema, nu stiu cum sa va zic, dar trebuie scos tot ce am pus pe canalul dintelui! Aveti infectie, si de aceea v-ati umflat! Trebuie sa stati nemiscata pana ce termin eu aici!
Doar ce am apucat sa il intreb:
- Doctore, dar nu inteleg! Ieri era totul bine, doar asa mi-ati spus! Ce se intampla?
- Se pare ca a ramas un pansament inauntru, care trebuie scos imediat! De la el aveti infectia asta!
Timp de o ora mi-a curatat dintele cu tot felul de ace. Eu nu simteam insa nimic, poate de frica, poate de furie in fata unei asa erori medicale. La sfarsit, mi-a zis scurt si alert:
- Veniti si miercuri pentru ultima interventie! Pana atunci durerea ar trebui sa dispara si umflatura la fel.
Dar eu nu vroiam lucrurile sa ramana astfel, asa ca, usor ametita, i-am spus dintr-o rasuflare:
- Doctore, sa stiti ca asta este inacceptabil, am probe serioase ca sa va reclam la Colegiul Medicilor si la OPC pentru asemenea incompetenta! Va ganditi si la vietile pacientilor de pe scaun, sau doar la banii care vi se indeasa in buzunar?
- Domnisoara Marina, haideti sa ne linistim un pic! Despre ce probe vorbiti?
- Am devenit suspicioasa dupa ce m-am trezit umflata si acum, cand am revenit la cabinet, am inregistrat discutia noastra pe telefonul mobil. Recunoasteti ca ati uitat un pansament care ma putea costa viata!
- Va rog sa aveti incredere si intelegere ca totul va fi bine! Miercuri se termina totul! Daca este totusi urgent si va simti rau, va astept luni la orice ora!
Fata lui, ingrozita de gandul ca as putea sa ii distrug cariera, m-a facut sa imi indulcesc intentiile belicoase. Nu i-am mai zis nimic, doar l-am mai privit o data in ochii lui umezi, am luat radiografia si am plecat. Luni eram un pic mai bine, asa ca am lasat pe miercuri sa se termine toata povestea asta urata cu dintele. La cabinet, in timp ce imi punea plomba, incercand sa imi distrag atentia de la gandurile negre, i-am studiat mainile sale: erau fine si armonioase, ca acelea ale unui sculptor care pune dragoste in creatiile lui.
La plecare, mi-a cerut politicos dreptul la o invitatie in oras, spunandu-mi ca s-a gandit neincetat la mine inca din prima zi de cand m-a cunoscut. Nu imi venea sa cred de aud, asa ca am ezitat momente lungi in a-i da vreun raspuns. Tot el a spart linistea apasatoare cu trei cuvinte desprinse parca dintr-un basm:
- Iesi cu mine!
- Si daca se mai intampla vreo grozavie? Ghinionul s-a lipit scai de mine din prima zi cand am venit la cabinet!
- Nu te teme, a fost doar o intamplare nefericita!
Ma incanta farmecul sau tulburator atunci cand era relaxat si glumet, si mi-am zis ca nu am nimic de pierdut, cel mult o plictiseala zdravana cu care eram oricum obisnuita serile acasa, dupa serviciu.
Nu a fost deloc sub asteptari intalnirea noastra, Costica s-a straduit sa iasa o seara cat mai reusita, iar eu tocmai spuneam DA la cea de a doua intalnire, cand m-a strans in brate si mi-a multumit pentru surpriza frumoasa pe care a avut-o iesind impreuna.
Cateva zile dupa aceea nu m-a cautat, dar refuzam sa il judec in vreun fel pentru disparitia sa in ceata. Mi-am zis ca oricum nu merita sa mai sufar pentru niciun barbat, in fond, nu trecuse foarte mult de cand ma desprinsesem de o iubire bolnavicioasa cu Victor.
Totusi, intr-una din dimineti m-a asteptat in fata blocului, cand plecam spre serviciu si timid, cu un glas ragusit, mi-a spus:
- Marina, iata ca nu sunt lucrurile asa simple ! M-am refugiat in scorbura mea fiindca nu stiam ce se intampla cu mine! Dar nu imi mai gasesc locul, simt ca trebuia sa te vad!
- Nu iti face griji, mai bine imi spui pe drumul spre serviciu ce-i cu tine.
Atunci am aflat ca prima noastra intalnire l-a rascolit, pe el, barbatul care isi jurase ca nu se va mai deschide in fata niciunei femei, fiindca toate au ceva de ascuns si acea iubire ca in povesti nu exista niciodata. Costica era ca si mine, un fugar din fata iubirii, un suflet ratacit de amintiri dureroase si destine intortocheate. De ceva vreme isi ducea zilele singur, el cu gandurile sale, sceptic in fata unei sanse la fericire.
Am vorbit in zilele ce au urmat absolut orice privea trecutul fiecaruia, ne-am deschis sufletele unul in fata altuia cu indarjirea spasmodica a unei pasari care zboara pentru prima oara afara din colivie.
- Costica, este vreun lucru pe care eu trebuie sa il stiu? Pe care nu mi l-ai spus si care ma priveste si pe mine? l-am intrebat eu intr-o zi dupa ce am facut dragoste si eram incolaciti unul in bratele altuia.
- Marina, ce ti-a venit sa ma intrebi?
- Nimic, iubitul meu, era doar o curiozitate... in ceea ce ma priveste, stii totul despre mine si nu ti-as face vreodata ceva miselesc!
- Marina, ar fi un singur lucru, acum mi-a venit in minte, pe care cred ca ar trebui sa il stii! Prima intalnire cu tine a fost un viclesug prin care eu sa iti sterg definitiv orice intentie de a depune plangere pentru mal praxis! Nu mi-am dorit sa iesim pentru ca te placeam cu adevarat!
Am ramas socata la auzul cuvintelor lui si involuntar am izbucnit in lacrimi. Totul fusese de fapt o minciuna? Dovezile lui tandre de iubire fusesera o cacealma ieftina?
- Costica, tu sa imi spui sincer acum, cat timp a durat farsa asta, pana ai inceput sa tii la mine? Cat, cat?
- Marina, am gresit, m-am comportat ca un dobitoc. Imi pare rau. Stiu ca a durat foarte putin fiindca m-am indragostit de tine lulea.
Dupa asta, saptamani bune i-am ignorat orice incercare de impacare, caci iertarea pentru ceea ce a facut mi se parea cumplit de grea. Intr-o buna zi insa am gasit, in tocul usii, un bilet de la el, pe care scria cu litere de tipar: “Te-am iubit din primele clipe, fiindca esti fiinta de iubit! Meriti toata dragostea din lume!”
Am reluat legatura dupa un ragaz in care mi-am revenit in fire si am acceptat sa ii dau ocazia lui Costica sa spuna ce a avut pe suflet in ceea ce ne priveste.
- M-am indragostit de tine, Marina, inca de la prima noastra intalnire, de aceea am disparut cateva zile, fiindca mi-a trebuit sa inteleg ce se intampla cu mine!
- Te-am iertat, hai sa ne eliberam de trecutul dureros o data pentru totdeauna si sa ne dam o noua sansa la fericire! i-am spus eu omului pe care nu incetasem sa il iubesc nicio clipa.
Acum ne simtim minunat impreuna si ne facem planuri de casatorie. Iertarea face minuni, iar eu am realizat ca, atunci cand iti este sufletul deschis, Dumnezeu ti se arata.
Din aceeasi categorie:
Şi înşelat, şi copulat, şi cu copilul luat...
Intreaga poveste incepe in urma cu 10 ani, atunci cand m-am casatorit cu Alenia, o fata modesta si simpla, de 20 de ani, de la tara, care pe deasupra ...
La 45 de ani sunt o marionetă în mâinile lui mami şi lui tati...
Povestea existentei mele, pana la varsta de 45 de ani, este povestea unui om care a esuat in toate, si asta fiindca atunci cand a trebuit sa ia o deci...
Iubirea a învins orgoliile
Se spune ca oamenii indragostiti isi pierd mintile si nu mai judeca normal. Ei bine, in ceea ce ma priveste, sunt de acord, pentru ca, in numele iubir...
Abia după ce a luat-o altul, am ajuns s-o iubesc pe cea care mă iubea
Eu sunt Stelu, si pana in urma cu putin timp eram convins ca Laura a fost si este iubirea vietii mele. Am fost impreuna peste 2 ani, timp in care am i...
TINETI MINTE!