gototopgototop

Vechea Poveste

Povești de viață ca la nimeni altcineva. Povești unice.

Sun23062024

Acest site foloseste cookie-uri. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii lor. Aflati mai multe... [ x ]

Stomatologul m-a lucrat întâi sus şi apoi jos...

Evaluare: / 2
1
Index
Stomatologul m-a lucrat întâi sus şi apoi jos...
Pagina 2
Toate paginile

Am fost condamnata la patru inchisoare pentru tentativa de omor si am terminat de ispasit pedeapsa in urma cu doi ani. Pe vremea cand mi s-a intamplat acel lucru groaznic si am ajuns efectiv dupa gratii, eram o persoana care in ruptul capului nu s-ar fi descris ca amenintatoare la adresa cuiva. Dimpotriva: eram blajina, modesta si foarte concilianta de fel.

Eram la sfarsitul unei relatii istovitoare cu un barbat care oriunde, numai in caminul nostru, nu isi gasea implinirea, echilibrul, rostul. Asta fiindca eram eu prea moale pentru a-mi face auzite nevoile de dragoste, siguranta si atentie, asa cum merita orice femeie.

El considera ca sunt ca o planta din aceea frumoasa, ornamentala, dar fara parfum. Fara a vorbi pe ocolite, ma vedea drept fara sare si piper, ar fi vrut sa am o personalitate puternica, ar fi vrut sa fiu infipta in loc de modesta, nastrusnica in loc de cuminte, si asa mai departe. Va dati seama ce era in sufletul meu cand orice faceam nu era bine, iar eu trebuia sa devin altcineva pentru a fi pe placul lui... Pe acest om chiar l-am iubit, dar dezamagirile au curs necontenit. Golul pricinuit de lipsa unei iubiri impartasite si presiunea de a ma transforma in altcineva decat eram de fapt ma goleau de resurse si nu mai gaseam placere de trai. Intr-o seara, la toata suferinta s-a adaugat un alt eveniment, atras parca de starea interioara jalnica prin care treceam. El a dat buzna pe usa, manga de beat cu o tanara atarnata de gatul lui, care, sincera sa fiu, parea a fi drogata.

Pe tonul lui mustrator de obicei, dar mai acid ca alta data, mi-a zis:

- Marina, ce naiba cauti tu acasa acum? Nu poate omul sa isi faca o bucurie, ca ii stai tu ca un ghimpe in coasta! Mars de aici, am treaba!

- Victor, tu te auzi cum vorbesti? Drept cine ma iei ? Cine este fata cu care ai venit?

- De cand te priveste ce fac? Mai bine cauta-ti de drum, ca nu mai esti ce ai fost odata....

Mi s-a daramat cerul! Cata umilinta mai puteam sa indur? M-a pocnit o durere groaznica in inima, cred ca de fapt durerea sufleteasca nascuta la auzul unor asa cuvinte s-a transformat si in durere fizica. Atunci parca m-a trecut un scurtcircuit, nu mai imi amintesc decat ca m-am aruncat asupra lui si, cu mainile adanc infipte in grumaz, am vrut sa il fac sa dispara pe veci. Apoi s-a rupt filmul. M-am trezit la spital, avusesem preinfarct si ma tineau inca sub observatie. Victor a depus plangere fara sa clipeasca si asa am ajuns dupa gratii, sub acuzatia de tentativa de omor.

Cei patru ani de puscarie mi-au accentuat rebeliunea interioara, dar totodata mi-au oferit si o intorsatura sufleteasca de la ateism catre Dumnezeu, m-au ajutat la perceperea "cu alti ochi", cu alte mijloace a lumii in care traim.

Cand am iesit pe poarta inchisorii, am tras o gura zdravana de aer in piept, m-am inchinat pentru darul libertatii mele recastigate si m-am dus direct acasa. Parintii mei m-au primit cu caldura, ei erau singurii care stiau exact prin ce trecusem cu Victor si imi stiau sufletul bun, de copil. Tocmai implinisem 28 ani, ma simteam insa ca la 14 ani: in cautare de raspunsuri, in cautarea unui rost si, de ce nu?, in cautarea iubirii unui barbat. Chiar daca eram inchisa ca un arici in fata barbatilor, tanjeam totusi dupa iubirea sincera, impartasita, a unuia. Intuitia imi spunea ca exista acel barbat, dar trebuia numai sa ma incred intr-un destin bun. Am simtit ca Dumnezeu incepea sa isi intorca fata spre mine atunci cand mi-am gasit de lucru in domeniul publicitatii.

Eram fericita, oh cat eram de fericita la serviciu! Veneam cu idei noi, viabile si care spargeau tiparele de pana atunci. Mi-am lasat creativitatea sa zboare si, o data cu ea, mi-am mai aruncat din lanturile unui trecut dureros care inca ma tineau captiva. Cum eram o fata constiincioasa, fidela companiei, fara a face parada cu vreo tinuta vestimentara sau mai stiu eu cu ce, am devenit in scurt timp mana dreapta a Conducerii acelei companii.

Zilele zburau, mai ieseam cand si cand cu vreo colega de la munca in oras, la vreun spectacol, in rest, veneam direct acasa de la serviciu. Nimic nu mi se parea ca ar putea sparge monotonia in care ma scufundasem pe plan sentimental. Si totusi un eveniment avea sa imi schimbe viata...

Mi-am luat cateva zile libere de la serviciu ca sa imi rezolv o problema infioratoare la un dinte. Caria avansase destul de mult, aveam dureri cumplite si tot ce imi doream era sa ajung de urgenta la un cabinet stomatologic. Tanti Mioara, o femeie sprintena si zurlie, mi-a spus odata, demult de un anume doctor Costica nu-mai-stiu-cum, care este foarte priceput in ale meseriei. Cabinetul lui aflandu-se la numai doua blocuri distanta de al meu, m-am dus direct acolo. Cand am intrat in cabinet gemand de durere, a aparut el, Costica Preda (asa scria pe ecuson), un barbat in jur de 34 ani, cu un chip grosier dar cu ochii albastri de o blandete naucitoare.

Nu stiu exact ce mi-a facut la dinte, fiindca nu avusesem decat foarte rar nevoie de un tratament dentar, si oricum, asta se intamplase demult, cand eram copil.

- Este nevoie sa mai veniti cel putin o data! Dintele era deja distrus pe jumatate si trebuie tratament in prima faza! mi-a zis doctorul pe un ton usor agitat.

Am revenit peste trei zile pentru ceea ce credeam eu a fi interventia finala. Am plecat intr-oi stare aparent buna, cu jumatate de gura amortita de la anestezie si cu linistea ca totul se terminase. Imi pusese plomba definitiva iar lucrurile aveau sa reintre in normal.


In noaptea aceea am avut dureri infioratoare, de credem ca o sa imi plesneasca ochii din cap. M-am perpelit toata noaptea si abia in zori, agonizand, am adormit. Cand m-am trezit, aratam ca un monstru! Aveam toata partea dreapta umflata, eram de nerecunoscut. Ma trecu o transpiratie rece si imi tremura tot corpul din cauza agitatiei. M-am dus de urgenta la cabinetul doctorului Costica Preda, fiindca el era singurul responsabil de starea in care ajunsesem. Nu stiam daca urma sa il gasesc, daca era deschis in acea zi de sambata.

Dar am avut noroc, era chiar el, care a ramas locului cand m-a vazut. M-a pus de urgenta pe scaun, mi-a facut radiografie, dupa care l-am vazut ca se ingalbeneste la fata. Am devenit si mai agitata cand l-am vazut pe el transfigurat. Mi-a spus baiguind:

- Este o problema, nu stiu cum sa va zic, dar trebuie scos tot ce am pus pe canalul dintelui! Aveti infectie, si de aceea v-ati umflat! Trebuie sa stati nemiscata pana ce termin eu aici!

Doar ce am apucat sa il intreb:

- Doctore, dar nu inteleg! Ieri era totul bine, doar asa mi-ati spus! Ce se intampla?

- Se pare ca a ramas un pansament inauntru, care trebuie scos imediat! De la el aveti infectia asta!

Timp de o ora mi-a curatat dintele cu tot felul de ace. Eu nu simteam insa nimic, poate de frica, poate de furie in fata unei asa erori medicale. La sfarsit, mi-a zis scurt si alert:

- Veniti si miercuri pentru ultima interventie! Pana atunci durerea ar trebui sa dispara si umflatura la fel.

Dar eu nu vroiam lucrurile sa ramana astfel, asa ca, usor ametita, i-am spus dintr-o rasuflare:

- Doctore, sa stiti ca asta este inacceptabil, am probe serioase ca sa va reclam la Colegiul Medicilor si la OPC pentru asemenea incompetenta! Va ganditi si la vietile pacientilor de pe scaun, sau doar la banii care vi se indeasa in buzunar?

- Domnisoara Marina, haideti sa ne linistim un pic! Despre ce probe vorbiti?

- Am devenit suspicioasa dupa ce m-am trezit umflata si acum, cand am revenit la cabinet, am inregistrat discutia noastra pe telefonul mobil. Recunoasteti ca ati uitat un pansament care ma putea costa viata!

- Va rog sa aveti incredere si intelegere ca totul va fi bine! Miercuri se termina totul! Daca este totusi urgent si va simti rau, va astept luni la orice ora!

Fata lui, ingrozita de gandul ca as putea sa ii distrug cariera, m-a facut sa imi indulcesc intentiile belicoase. Nu i-am mai zis nimic, doar l-am mai privit o data in ochii lui umezi, am luat radiografia si am plecat. Luni eram un pic mai bine, asa ca am lasat pe miercuri sa se termine toata povestea asta urata cu dintele. La cabinet, in timp ce imi punea plomba, incercand sa imi distrag atentia de la gandurile negre, i-am studiat mainile sale: erau fine si armonioase, ca acelea ale unui sculptor care pune dragoste in creatiile lui.

La plecare, mi-a cerut politicos dreptul la o invitatie in oras, spunandu-mi ca s-a gandit neincetat la mine inca din prima zi de cand m-a cunoscut. Nu imi venea sa cred de aud, asa ca am ezitat momente lungi in a-i da vreun raspuns. Tot el a spart linistea apasatoare cu trei cuvinte desprinse parca dintr-un basm:

- Iesi cu mine!

- Si daca se mai intampla vreo grozavie? Ghinionul s-a lipit scai de mine din prima zi cand am venit la cabinet!

- Nu te teme, a fost doar o intamplare nefericita!

Ma incanta farmecul sau tulburator atunci cand era relaxat si glumet, si mi-am zis ca nu am nimic de pierdut, cel mult o plictiseala zdravana cu care eram oricum obisnuita serile acasa, dupa serviciu.

Nu a fost deloc sub asteptari intalnirea noastra, Costica s-a straduit sa iasa o seara cat mai reusita, iar eu tocmai spuneam DA la cea de a doua intalnire, cand m-a strans in brate si mi-a multumit pentru surpriza frumoasa pe care a avut-o iesind impreuna.

Cateva zile dupa aceea nu m-a cautat, dar refuzam sa il judec in vreun fel pentru disparitia sa in ceata. Mi-am zis ca oricum nu merita sa mai sufar pentru niciun barbat, in fond, nu trecuse foarte mult de cand ma desprinsesem de o iubire bolnavicioasa cu Victor.

Totusi, intr-una din dimineti m-a asteptat in fata blocului, cand plecam spre serviciu si timid, cu un glas ragusit, mi-a spus:

- Marina, iata ca nu sunt lucrurile asa simple ! M-am refugiat in scorbura mea fiindca nu stiam ce se intampla cu mine! Dar nu imi mai gasesc locul, simt ca trebuia sa te vad!

- Nu iti face griji, mai bine imi spui pe drumul spre serviciu ce-i cu tine.

Atunci am aflat ca prima noastra intalnire l-a rascolit, pe el, barbatul care isi jurase ca nu se va mai deschide in fata niciunei femei, fiindca toate au ceva de ascuns si acea iubire ca in povesti nu exista niciodata. Costica era ca si mine, un fugar din fata iubirii, un suflet ratacit de amintiri dureroase si destine intortocheate. De ceva vreme isi ducea zilele singur, el cu gandurile sale, sceptic in fata unei sanse la fericire.

Am vorbit in zilele ce au urmat absolut orice privea trecutul fiecaruia, ne-am deschis sufletele unul in fata altuia cu indarjirea spasmodica a unei pasari care zboara pentru prima oara afara din colivie.

- Costica, este vreun lucru pe care eu trebuie sa il stiu? Pe care nu mi l-ai spus si care ma priveste si pe mine? l-am intrebat eu intr-o zi dupa ce am facut dragoste si eram incolaciti unul in bratele altuia.

- Marina, ce ti-a venit sa ma intrebi?

- Nimic, iubitul meu, era doar o curiozitate... in ceea ce ma priveste, stii totul despre mine si nu ti-as face vreodata ceva miselesc!

- Marina, ar fi un singur lucru, acum mi-a venit in minte, pe care cred ca ar trebui sa il stii! Prima intalnire cu tine a fost un viclesug prin care eu sa iti sterg definitiv orice intentie de a depune plangere pentru mal praxis! Nu mi-am dorit sa iesim pentru ca te placeam cu adevarat!

Am ramas socata la auzul cuvintelor lui si involuntar am izbucnit in lacrimi. Totul fusese de fapt o minciuna? Dovezile lui tandre de iubire fusesera o cacealma ieftina?

- Costica, tu sa imi spui sincer acum, cat timp a durat farsa asta, pana ai inceput sa tii la mine? Cat, cat?

- Marina, am gresit, m-am comportat ca un dobitoc. Imi pare rau. Stiu ca a durat foarte putin fiindca m-am indragostit de tine lulea.

Dupa asta, saptamani bune i-am ignorat orice incercare de impacare, caci iertarea pentru ceea ce a facut mi se parea cumplit de grea. Intr-o buna zi insa am gasit, in tocul usii, un bilet de la el, pe care scria cu litere de tipar: “Te-am iubit din primele clipe, fiindca esti fiinta de iubit! Meriti toata dragostea din lume!”

Am reluat legatura dupa un ragaz in care mi-am revenit in fire si am acceptat sa ii dau ocazia lui Costica sa spuna ce a avut pe suflet in ceea ce ne priveste.

- M-am indragostit de tine, Marina, inca de la prima noastra intalnire, de aceea am disparut cateva zile, fiindca mi-a trebuit sa inteleg ce se intampla cu mine!

- Te-am iertat, hai sa ne eliberam de trecutul dureros o data pentru totdeauna si sa ne dam o noua sansa la fericire! i-am spus eu omului pe care nu incetasem sa il iubesc nicio clipa.

Acum ne simtim minunat impreuna si ne facem planuri de casatorie. Iertarea face minuni, iar eu am realizat ca, atunci cand iti este sufletul deschis, Dumnezeu ti se arata.

 

 

Din aceeasi categorie:

Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat

Am redevenit bărbat după ce cu alta m-am culcat

Dupa 8 ani de convietuire, casnicia mea era pe butuci. Continuam sa fiu impreuna cu Mioara numai din inertie, iar apartamentul cu doua camere din cart...

Citeşte mai mult...

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Nu pot trăi fără el, chiar dacă știu că mă inșală la greu

Cate sacrificii nu se fac in numele dragostei... Eu, una, fiindca il iubesc pe sotul meu cu disperare, nu renunt la el chiar daca, de un an, am aflat ...

Citeşte mai mult...

Am un fix cu d-alea roșii

Am un fix cu d-alea roșii

Fiecare om are o pasiune a sa, mai mare sau mai mica. La unii ramane in stadiul de hobby, in timp ce la altii tot creste si poate ajunge sa fie ridica...

Citeşte mai mult...

Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...

Corina, Corina, cum ai răpus tu superbul animal care eram...

Numele meu este Mihai S, am 55 de ani si sunt mecanic auto la o baza de taximetre. Am fost casatorit timp de douazeci de ani, dupa care am divortat di...

Citeşte mai mult...

Drumul spre fericire Stomatologul m-a lucrat întâi sus şi apoi jos...