Intamplarea de mai jos mi s-ar parea de-a dreptul ilara daca nu as fi trait-o eu, ci as fi auzit-o povestita sau as fi citit-o intr-o revista. Asa insa, stiind cat am avut de suferit din cauza nebuniei sotului meu, care s-a incapatanat sa numeasca intr-un fel foarte exotic baiatul pe care urma sa il nasc, nu prea imi mai vine sa rad. Ci doar am sa va povestesc cum s-au desfasurat lucrurile, pentru a trage singuri concluziile si invatamintele si a evita sa treceti prin ce am trecut eu.

Eu sunt Marcela. Am 32 de ani si locuiesc in Bacau. Nu va voi da amanunte irelevante, cum ar fi cu ce ma ocup si ce fel de viata duc, ci am sa intru direct in miezul faptelor. Mai exact, voi incepe naratiunea mea din urma cu sapte ani, atunci cand l-am cunoscut pe viitorul meu sot, Catalin. Stiu ca prenumele lui nu este unul prea des intalnit, insa la vremea respectiva n-a contat.

Stiti cum e cand esti indragostit: parca iti ia Dumnezeu mintile si nu mai vezi decat ce iti convine la omul iubit. In ceea ce ma priveste, remarcasem rezonanta ciudata a lui ,,Catalin”, insa nu m-a deranjat si nu mi-am inchipuit nicio clipa ca, peste ani, sotul meu va dori sa puna copilului nostru un nume si mai aiuristic decat al sau...

Cand am ramas insarcinata, in urma cu doi ani, am fost tare fericita, ca si sotul meu de altfel. Ne dorisem foarte mult un copil si facusem tot ce ne-a stat in putinta pentru a-l avea, asa ca aparitia celui mic era un vis ce urma sa devina realitate. Pe masura ce sarcina avansa si burta mea crestea, Catalin devenea tot mai tandru si mai grijuliu, ma rasfata in fel si chip, astfel ca nimic nu prevestea furtuna ce avea sa loveasca in casnicia noastra fericita pana atunci. Primele probleme au aparut cand, in timpul unei cine, sotul meu a tinut sa inchine un pahar cu vin pentru fatul care avea atunci cinci luni. De acolo a inceput seria interminabila de scandaluri ce aveau sa degenereze intr-o disputa in toata regula, in urma careia s-a ajuns la despartire.

- Marcela, sa bem pentru Allakesh, baietelul nostru scump, care se dezvolta normal in pantecul tau si se face tot mai mare cu fiecare zi care trece!

Auzind toastul neasteptat si numele atat de ciudat iesit din gura lui Catalin, nume de care nu discutasem niciodata, n-am putut sa nu fiu de-a dreptul contrariata. Nici macar nu intelesesem bine cuvantul respectiv, asa de complicat era.

- A-la cum? Ce iti veni sa spui asa ceva, mai omule? Nu imi amintesc cand am vorbit noi de numele copilului si cand am stabilit sa ii punem un asa nume ciudat...

- Nu conteaza daca am vorbit sau nu, femeie! Esential e ca sunt tatal copilului, si prin urmare eu ii pun numele. Iar acest nume va fi Allakesh.

- Bine, dar suna aiurea, nici nu pot sa-l pronunt, daramite sa-l mai scriu! Cum sa se numeasca asa baiatul nostru? Nici nu ma gandesc.

- Ba ai face bine sa te obisnuiesti cu numele asta, femeie, caci am stabilit deja. Este batut in cuie si nu ma razgandesc.

Cum sotul meu era baut si parea de neclintit in decizia sa, era evident ca nu am fi ajuns la niciun rezultat atunci. Asa ca, pentru moment, am preferat sa incheiem discutia si am mers la culcare ganditoare si suparata pe Catalin. Nu imi venea sa cred ca el alese singur numele copilului fara sa se consulte cu mine si, mai ales, nu puteam accepta un nume atat de urat. Motiv pentru care in zilele ce au urmat am intocmit o lista intreaga cu nume normale de copii, care mi se pareau foarte frumoase, si apoi l-am pus sa aleaga dintre ele. Nu mi-am inchipuit ca sotul meu, altfel un om destul de bland si de cumsecade, va avea o reactie atat de violenta dupa ce a parcurs acea lista.

- Ceeeee? Mihai, Stefan, Gabriel, Andrei? Astea sunt nume frumoase, in opinia ta? Faci misto de mine? Astea sunt nume de tarani.

- Bine, dar toate sunt nume de sfinti. Sunt foarte frumoase, iar daca alegi unul dintre ele, baiatul nostru va avea un protector divin, intelegi?

- Da, inteleg... Inteleg ca vrei sa dai copilului un nume de taran. Nici vorba de asa ceva, sa fie clar! Uite, daca nu te poti obisnui cu Allakesh, care reprezinta numele unui mare intelept indian, ii voi spune Sol. E bine asa? Sol inseamna ,,soare” in limba spaniola.

Ma uitam la barbatul meu si speram ca totul sa fie doar o tachinare, caci va spun drept, nu auzisem in viata mea de asa nume ciudat. Cum insa n-am gasit niciun indiciu care sa ateste faptul ca era vorba de o gluma, am realizat ca el vorbea serios si chiar dorea sa numeasca baiatul ,,Soare” in spaniola. Ori, sa fim seriosi, asa ceva era absurd, cat timp copilul era roman. Evident ca m-am opus cu inversunare, si atunci a inceput un noua runda de negocieri, adica un nou scandal, care avea sa se incheie, insa, fara niciun rezultat.