Se intampla in urma cu jumatate de an, atunci cand eu plecasem la tara, in Ardeal, sa ma ocup de vanzarea unui pamant mostenit de la o matusa mai indepartata de-a sotiei... Drept sa spun, nu aveam nevoie de banii pe care urma sa ii incasam pe acel pamant, insa, cum Adela a insistat sa incheiem socotelile acolo, am acceptat sa ma duc. Din fericire - sau din nefericire... - aveam sa rezolv problema pamantului mult mai repede decat ne-am asteptat, chiar primarul din mica localitate fiind interesat in achizitia terenului. Asa se face ca, dupa numai doua zile, tranzactia era incheiata, banii erau intrati in cont, iar eu nu i-am spus nimic sotiei. Ci, cum ea se astepta ca eu sa zabovesc cel putin o saptamana in Ardeal, m-am decis sa ii fac o surpriza si sa ma intorc acasa, pe neasteptate, cu un buchet urias de bujori. Sunt florile sale preferate, si abia asteptam sa ajung cu ele acasa, convins fiind ca vom sarbatori vanzarea terenului cu o seara romantica urmata de o noapte de amor.

Cum Adela era insarcinata in sase luni, si potrivit spuselor ginecologului isi putea continua viata sexuala pana cu o luna inainte de nastere, abia asteptam sa ma vad in bratele ei... Am ajuns acasa pe seara, dupa ce in urma cu numai cateva ceasuri o anuntasem telefonic ca au intervenit complicatii si ca vanzarea terenului ma va retine alte cateva zile la tara. Am intrat asadar tiptil in casa, fara sa sun la sonerie, pentru ca surpriza sa fie si mai mare. M-a contrariat linistea care domnea in sufragerie, stiind ca in general cam la ora aceea sotia mea viziona un serial documentar despre Planeta Pamant, pe National Geografic. Am pasit mai departe atent, fara sa fac vreun zgomot, si am deschis cu grija usa dormitorului, tinand buchetul cu bujori ca pe un trofeu, deasupra capului...

Ceea ce am vazut insa avea sa ma socheze in asa hal incat nu numai ca am scapat florile dintr-o mana, dar am scapat si servieta din cealalta... In pat, mai exact aflata in patru labe, cu capul orientat chiar spre usa, sotia mea era penetrata pe la spate de un barbos. Avand ochii dati peste cap, ea icnea infundat, parand a fi in delir, astfel ca in prima faza nu m-a observat. De abia cand armasarul care o lucra m-a zarit si s-a oprit din actiune, Adela a deschis ochii si m-a vazut, moment in care s-a speriat atat de tare incat a tipat ca din gura de sarpe. Abia dupa cateva clipe avea sa se dezmeticeasca, sa traga rapid un halat pe ea si sa se aseze - plangand - pe marginea patului, in dreptul cordacului care, ca un las, se ascundea dupa ea.

Au fost clipe de tensiune incredibila. Nu puteam sa scot o vorba, gandurile imi fugeau numai la arma de vanatoare pe care o tin in sufragerie, si se pare ca Adela a intuit exact ce ma batea gandul sa fac, caci deodata a strigat:

- Nu, Vasile, nici prin cap sa nu iti treaca! Lasa pusca, linisteste-te si hai sa discutam ca oamenii!

Oameni? Care oameni? In fata mea nu vedeam niciun om, ci doar doua animale pe care imi doream sa le execut pe loc. Simteam ca nu as avea nicio remuscare daca as face-o, si chiar m-am indreptat catre usa, cand am auzit-o pe Adela soptindu-mi:

- Gandeste-te la copil, Vasile! Pentru el am facut-o! Si mai ales pentru tine! Te rog, lasa-ma sa iti explic, si te asigur ca vei intelege!

Abia cand am auzit cuvantul “copil” am reusit sa ies din transa in care intrasem, si abia atunci parca mi s-a luat un val de pe fata. Cu ochii mintii am vazut deodata icoana Sfantului Ilie, care atarna chiar la intrarea in casa, in vestibul, si brusc m-am luminat. Pusca cu care intentionam sa ii ucid pe cei doi adulterini a disparut din gandurile mele, locul ei fiind luat de un lant superb de piscuri muntoase ninse. Am simtit furia-mi diminuandu-se, corpul incordat muindu-se, si am spus cu calm, pe un ton neutru:

- Bine. Sa dispara imediat nemernicul asta din casa mea! Apoi imi explici ce se intampla aici, daca esti asa convinsa ca voi intelege....

In mai putin de un minut, amantul era imbracat si o zbughise pe usa afara, fara sa priveasca macar o clipa inapoi, spre Adela, care continua sa planga molcom. Pe chipul ei puteam citi o durere cumplita; sufletul sau parerea efectiv sfasiat de suferinta, ceea ce nu m-a impresionat insa prea mult. Priveam la pantecul sau rotund si nu imi venea sa cred ca o femeie insarcinata in sase luni, casatorita, si-a putut insela sotul, in chiar patul conjugal in care fusese conceput copilul. Mi-am tras un scaun in fata Adelei, in privirea careia se puteau citi atat spaima, cat si resemnarea, si am indemnat-o scurt:

- Si-acum zi!

Printre lacrimi si suspine, ea avea sa mi spuna cuvintele care m-au facut sa simt ca albesc instantaneu, cuvinte care de atunci - au trecut doua luni, ea fiind acum te insarcinata in opt luni - imi rasuna adesea in urechi si pe care le-am visat de nenumarate ori:

- Vasile, imi pare rau, nu am vrut sa iasa asa! Tot ce am facut, am facut pentru tine, pentru noi... Afla ca cel cu care m-ai gasit in pat este tatal copilului. Stiu ca e o lovitura grea pentru tine, dar e mai bine sa afli adevarul... Dupa trei ani in care nu am ramas insarcinata, am avut o cadere nervoasa, de care insa nu am vrut sa ai cunostinta. Eram disperata, convinsa ca din cauza ta nu vom avea niciodata un copil, si asta m-a facut sa recurg la un gest nebunesc: l-am sedus pe Tinel, un fost coleg de facultate, dar numai si numai pentru a ramane insarcinata si pentru a-ti putea darui copilul mult visat. Nu il iubesc, el nu inseamna pentru mine mai mult decat un obiect sexual. De altfel, din acest motiv m-am mai intalnit cu el, din cand in cand, dupa conceperea copilului - pentru ca este un amant complet, care imi ofera extaz total. Dar, repet, Vasile, nu il iubesc pe Tinel, eu pe tine te iubesc din tot sufletul, sotul meu iubit si drag!

Cam asta a fost discursul sotiei mea in urma cu doua luni, atunci cand am gasit-o cu armasarul care, dupa spusele sale, ii oferea “extaz total”. Va dati seama oare ce am simtit an in acele momente? Dupa cat de mult ma alinta sotia zilnic, numindu-ma neincetat sotul ei “iubit si drag”, sa constat apoi ca ea purta in pantece copilul amantului, cu care se intalnea, pe ascuns, cine stie de cat timp,?... Si sa il gasesc pe mascariciul ala in casa mea, pompand-o in chiar patul in care dormeam noapte de noapte?... Era mult prea mult! Oricata iertare as fi incercat sa gasesc in mine, mi se parea imposibil. Mi-era clar ca nu mai puteam ramane alaturi de Adela intr-o casnicie mincinoasa si ca nu puteam creste odrasla altuia ca si cum ar fi fost copilul meu...

Cum va spuneam, eu si Adela suntem juristi. Asta ne-a ajutat sa finalizam divortul in regim de urgenta, pentru ca va rog sa ma credeti: nu mai puteam nici macar sa o privesc pe cea pe care in urma cu numai doua luni o adoram pur si simplu, asa de scarba mi-era de ea! Cum locuiam in casa mea, Adela si-a luat catrafusele si s-a mutat la cordacul pe care afirma ca nu il iubeste deloc, dar cu care urmeaza sa aiba un copil.

Eu sunt singur acum, si sufletul imi este distrus dupa ce am irosit aproape sase ani din viata alaturi de o femeie marsava, ticaloasa si... proasta! Altfel nu se explica decizia ei de a concepe copilul cu un strain, in loc sa discute cu mine pentru a gasi impreuna rezolvarea problemei cu care ne confruntam. Din fericire, Cel de Sus m-a luminat in ultima clipa si m-a oprit sa comit greseala vietii. Pentru ca, daca ii omoram pe ticalosi, as fi infundat puscaria pentru multi ani. Asa, insa, la 38 de ani, sunt un om liber, cu constiinta curata, care candva isi va reface viata, in timp ce Adela si armasarul ei trebuie sa traiasca pe veci cu sfasietorul gand al nedreptatii pe care mi-au facut-o

Din aceeasi categorie:

Sunt un urs bogat, retras pentru totdeauna în bârlogul meu călduros

De cand ma stiu am fost un om singuratic. Nu mi-a placut sa ies cu colegii de liceu sau facultate prin baruri si cluburi, iar mai apoi am evitat sa an...

Citeşte mai mult...

De zece ani, eu şi Nistor ne iubim platonic, nu şi organic...

Nu stiu daca povestea mea este unica, dar eu cred ca este destul de rara. Si asta fiindca se intampla in multe casnicii ca unul din soti sa aiba o rel...

Citeşte mai mult...

Amantul nevestei mele îmi oferă o viață de huzur

Sunt cu Didi de 20 de ani. Eu am acum, cand va scriu, 47 de ani, iar ea are 39. Ne-am casatorit de tineri, si asa se face ca avem copii mari: Mihai ar...

Citeşte mai mult...

Iubirea a învins orgoliile

Se spune ca oamenii indragostiti isi pierd mintile si nu mai judeca normal. Ei bine, in ceea ce ma priveste, sunt de acord, pentru ca, in numele iubir...

Citeşte mai mult...